ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3664/28.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 4 București, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și. 2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (fapte din perioada 2004 - aprilie 2009).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 3 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (fapte din perioada 2005 - aprilie 2009).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În fapt, inculpații A. și B., în calitate de reprezentanți ai S.C. C. S.R.L. în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod direct sau prin intermediul unor intermediari, au indus și menținut în eroare mai multe persoane vătămate prin promisiuni mincinoase de facilitare a unor contracte de muncă în Italia în diferite domenii, de efectuare a transportului dus-întors Italia, prin prezentarea unui contract de muncă fictiv cu D., cu E. sau cu S.C. F., și a unor contracte de muncă având conținut nereal, prin invocarea obținerii unor vize consulare sau autorizații de lucru, în schimbul unor sume de bani cuprinse, în general, între 200 RON și 1140 RON, pretinse cu titlu de comisioane, contravaloare bilete de transport dus - întors și asigurare medicală în caz de accidente de muncă, promisiuni care ulterior nu s-au materializat în cazul niciunei persoane vătămate.

În drept, faptele inculpatului A., care, în perioada martie 2004 - aprilie 2009, împreună cu inculpata B. sau separat, în calitate de reprezentant în fapt, ulterior asociat al S.C. C. S.R.L., în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus în eroare, respectiv a determinat alte persoane care au acționat fără vinovăție, a sprijinit cu intenție, prin acte de înlesnire/instigare pe B., la inducerea în eroare a persoanelor vătămate anterior expuse, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv invocarea posibilității obținerii unor contracte de muncă în străinătate, deși în realitate acest lucru nu era posibil, folosind cu știință mijloace frauduloase (respectiv înscrisuri false: contract de colaborare cu D. și contracte de muncă încheiate cu parteneri străini C. din C.1, S.C. F.), în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, cauzând o pagubă persoanelor vătămate de 69.574,9 RON și 300 euro, constând în plățile efectuate de acestea în contul C. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și. 2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Instanța a reținut că o parte a activității infracționale a fost comisă de inculpatul A. în timpul detenției, acesta fiind arestat la 02.06.2005 și eliberat la 05.01.2006 din Penitenciarul Rahova, întrucât a fost condamnat prin Sentința penală nr. 597/23.06.1997 a Judecătoriei Sector 4 la 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, pentru fapte similare, iar, în acea cauză, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și executării pedepsei, fiind localizat și arestat tocmai la data de 02.06.2005.

Prin urmare, s-a apreciat că faptele inculpatului de a sprijini, în timp ce se afla în penitenciar, cu intenție prin acte de înlesnire/instigare: preluarea la data de 24.07.2005, în timpul detenției, a părților sociale ale S.C. C. S.R.L. de către inculpatul A., care a devenit astfel asociat unic, cesiune care s-a efectuat în contextul în care a încetat sustragerea de la executarea pedepsei, împrejurare care relevă că anterior acestei date inculpatul a exercitat administrarea în fapt a societății, concomitent cu desemnarea în calitate de administrator a inculpatei B.; determinarea inculpatei B. să recruteze forță de muncă, fără o posibilitate reală de angajare în străinătate în schimbul obținerii unor sume de bani, determinarea altor persoane, respectiv angajați ai unor puncte de lucru, care au acționat fără vinovăție să încaseze sume de bani în schimbul unor promisiuni de angajare în străinătate; obținerea unor foloase necuvenite din activitatea derulată de societatea pe care o deținea în calitate de asociat - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune, complicitate la înșelăciune, participație improprie sub forma instigării sau a complicității la infracțiunea de înșelăciune, iar față de caracterul unic al faptei reținute în sarcina inculpatului actele de instigare, complicitate sau participație improprie sunt absorbite în actele de autorat.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel inculpatul A. și inculpata B.

În susținerea apelului formulat, apelantul-inculpat A. a apreciat că a intervenit prescripția faptelor, solicitând, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția pentru faptele cuprinse între anii 2004 - 2009.

Pe fondul cauzei, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea, având în vedere că faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, neexistând, în cauză, intenția acestuia de a comite infracțiuni, întrucât ofertele de muncă au fost reale, însă din anumite situații, acestea nu s-au concretizat din culpa angajatorilor sau din culpa persoanelor vătămate.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2009 prin care s-a stabilit ca fiind corectă o soluție de neîncepere a urmăririi penale într-o speță similară.

Prin Decizia penală nr. 1595/A din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile formulate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 3664 din data de 28.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția penală, pronunțate în Dosar nr. x/2016.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

S-a luat act că părțile civile G. și H. au renunțat la acțiunile civile.

Au fost înlăturate dispozițiile de obligare a inculpaților B. și A., în solidar, la plata a câte 980 RON în favoarea fiecăreia din părțile civile G. și H.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 20 decembrie 2018, inculpatul A. a formulat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod greșit instanța de apel a menținut pedeapsa stabilită de instanța de fond, pentru fapte pentru care nu se face vinovat, pedeapsă stabilită, în opinia sa, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul mai susține că la data când au avut loc dezbaterile în apel - 20.11.2018 - procedura de citare cu el nu a fost legal îndeplinită, întrucât avea reședința în Italia și nu a fost citat și la adresa respectivă. Totodată arată că în mod greșit instanța a respins cererea de amânare pentru acel termen întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare fiind internat în spital.

S-a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de recurs în casație.

Prin încheierea din camera de consiliu din 25 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 7 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2016, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Dezbaterile asupra recursului în casație au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2020, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, condamnatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, întrucât nu a avut posibilitatea formulării unei apărări eficiente întrucât nu a fost legal citat în Italia, unde a locuit mult timp și nici nu a avut cunoștință de termenele de judecată.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În speța de față inculpatul A. a invocat ca temei casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", susținând că pedeapsa stabilită, în opinia sa, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Instanța constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune sub imperiul vechiul C. pen. din 1969, unde aceasta era reglementată la art. 215, alin. (1), (2) și 3 și era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani - 15 ani.

La data de 01.02.2014, când a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., cauza se afla pe rolul instanței de fond, motiv pentru care, în corect s-a făcut aplicarea art. 5 din noul C. pen., în interpretarea dată de Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor nedefinitiv judecate.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că tratamentul sancționator corespunzător infracțiunii de înșelăciune (art. 244 alin. (1) și alin. (2), este mai favorabil sub imperiul noului C. pen., care prevede închisoarea de la 1 an la 5 ani, situație în care, în baza art. 386 C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a și dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., aplicându-i-se o pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în formă continuată, iar potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., maximul pedepsei închisorii se poate majora cu 3 ani, astfel că limitele în care se putea aplica pedeapsa erau de la 1 an la 8 ani închisoare.

Instanța reamintește că, constituie motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare stabilită inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. se situează în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care se constată că, în speța de față, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. mai arătă că a fost condamnat pentru fapte de care nu se face vinovat.

Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Susținerile inculpatului cu privire la procedura de citare, care, în opinia sa, nu ar fi fost legal îndeplinită la judecarea cauzei în apel, ceea ce a condus la o apărarea ineficientă, nu pot fi analizate pe calea recursului în casație, acestea putând face obiectul (așa cum reiese și din încheierea de dezbateri din data de 08 ianuarie 2020) unei contestații în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1595/A din data de 07 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN