ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 16.02.2024, pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în dosarul nr. x/2023, s-a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu trimitere la art. 61 alin. (1)-(3) și alin. (4) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2.400 RON amendă penală (120 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești (infracțiune continuă, de la sfârșitul lunii martie 2020 și până la data de 11.02.2022).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 61 alin. (1)-(3) și alin. (4) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2.400 RON amendă penală (120 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, în formă continuată (acte materiale din 02.03.2021 și 03.03.2021).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 253 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 61 alin. (1)-(3) și alin. (4) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2.400 RON amendă penală (120 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (faptă din 03.03.2021).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., cu trimitere la art. 61 alin. (1)-(3) și alin. (4) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2.400 RON amendă penală (120 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (faptă din 11.02.2022).

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2.400 RON (120 de zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă), la care s-a adăugat un spor de 2.400 RON (120 de zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu amenda, de 7.200 RON), pedeapsa rezultantă fiind de 4.800 RON amendă penală (240 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă).

S-a atras atenția inculpatului A. că, potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., neexecutarea, cu rea-credință, a pedepsei rezultante de 4.800 RON amendă penală (240 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă), în tot sau în parte, atrage înlocuirea numărului-zilelor amendă-neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În temeiul art. 20 C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 500 RON cheltuieli avansate în cadrul urmăririi penale și suma de 800 RON cheltuieli avansate în cadrul judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, care a fost însușit de acuzat în condițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. care, de la sfârșitul lunii martie 2020 și până la data de 11.02.2022, a împiedicat-o pe persoana vătămată B. să-și folosească, în parte, suprafața de 36 mp situată în mun. Piatra Neamț, str. x, deținută în baza sentinței civile nr. 1725/12.04.2016, definitivă prin decizia civilă nr. 985/AC/2016 a Tribunalului Neamț, fie prin amplasarea pe această suprafață de teren de autoturisme sau bucăți dezmembrate din autoturisme, fie prin opunerea față de construirea unui gard despărțitor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

De asemenea, a reținut că fapta inculpatului A. care, la datele de 02.03.2021 și 03.03.2021, în realizarea aceleiași rezoluții, a amenințat-o pe persoana vătămată B. cu acte de violență fizică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar fapta inculpatului A. care, la data de 11.02.2022, a amenințat-o cu moartea și cu acte de violență fizică pe persoana vătămată B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.

Totodată, a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 03.03.2021, a tăiat o traversă din gardul metalic construit de persoana vătămată B. pe terenul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile anterior menționate au fost comise de inculpatul A. prin acțiuni diferite, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, fiind incidente prevederile art. 38 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatul A., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., apreciind, în concret, că infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un grad moderat/ridicat de pericol pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, respectiv pe fondul unei stări conflictuale între vecini legate de limitele de proprietate, inculpatul refuzând să recunoască autoritatea hotărârilor judecătorești dispuse în favoarea persoanei vătămate cu privire la suprafața de 36 m.p. teren, împiedicând-o pe persoana vătămată să folosească această suprafață de teren, prin amplasarea pe această suprafață de teren de autoturisme sau bucăți dezmembrate din autoturisme, fie prin opunerea față de construirea unui gard despărțitor, prin distrugerea gardului metalic construit de persoana vătămată, precum și prin adresarea de amenințări cu moartea sau cu acte de violență, în prezent acest conflict fiind stins, neexistând date că inculpatul ar mai fi continuat activitatea infracțională și după data de 11.02.2022, iar persoana vătămată a decedat la data de 14.08.2023.

Sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului A., instanța a reținut că acesta este în vârstă de 67 de ani, are 12 clase, este căsătorit și este pensionar, iar din fișa de cazier judiciar a rezultat că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, ceea ce sugerează că fapta săvârșită de inculpat are caracter izolat. De asemenea, s-a constatat că inculpatul A. a avut o atitudine procesuală sinceră în fața instanței, declarând că regretă săvârșirea faptelor, însușindu-și integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale, aspecte care, deși nu pot constitui circumstanțe atenuante, au fost apreciate ca justificând orientarea spre pedeapsa cu amenda, la un cuantum moderat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., precizând că nu s-a opus punerii în executare a ultimei decizii de la tribunal, hotărâre, care, de altfel, a fost anulată în parte, împrejurare de care instanța de fond nu a ținut seama. De asemenea, a susținut că, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă opunerea sau refuzul efectiv al punerii în executare a hotărârii judecătorești, ci că a urmărit să își creeze o cale de acces pentru proprietatea sa.

Prin decizia penală nr. 660 din 20 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 72 din 16.02.2024, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, și, în rejudecare:

În temeiul art. 5 alin. (1) și (2) C. pen., art. 396 alin. (6) și 16 lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost încetat procesul penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale, cu privire la inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, în formă continuată (acte materiale din 02.03.2021 și 03.03.2021).

S-a refăcut concursul de infracțiuni, și în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2.400 RON (120 de zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă), la care s-a adăugat un spor de 1.600 RON (80 de zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu amenda, de 4.800 RON), pedeapsa rezultantă fiind de 4.000 RON amendă penală (200 zile-amendă la un echivalent de 20 RON/1 zi-amendă).

Au fost menținute celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, efectuând propria evaluare a probatoriului prin raportare la criticile formulate în calea de atac, Curtea a constatat că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a făcut o corectă analiză a probatoriului administrat.

Curtea a reținut că solicitarea inculpatului de a fi achitat, pe motivul că nu s-a opus la executare, ci doar a avut conversații în contradictoriu cu organele de executare a hotărârilor judecătorești, nu este întemeiată, din cuprinsul probatoriului administrat în cauză rezultând că de la sfârșitul lunii martie 2020 până la data de 11.02.2022, inculpatul A. a împiedicat-o pe persoana vătămată B. să-și folosească în parte suprafața de 36 mp situată în mun. Piatra Neamț, str. x, fie prin amplasarea pe această suprafață de teren de autoturisme sau bucăți dezmembrate din autoturisme, fie prin opunerea față de construirea unui gard despărțitor.

De asemenea, la datele de 02.03.2021 și 03.03.2021, când persoana vătămată B. a venit cu inginerul topograf C. să măsoare terenul în vederea demarării lucrărilor de construire a gardului despărțitor, nu s-a putut realiza acest lucru, întrucât persoana vătămată A. a început să provoace scandal, context în care a amenințat-o pe persoana vătămată B. cu acte de violență fizică, care i-au provocat acesteia o stare de temere, fiind nevoit să abandoneze lucrările.

Tot la data de 03.03.2021, în urma discuțiilor tensionate ce au avut loc între părți, inculpatul A. a tăiat cu un flex o traversă din gardul metalic construit de persoana vătămată pe terenul său.

La data de 11.02.2022, persoana vătămată B. s-a deplasat din nou la imobilul său din mun. Piatra Neamț, str. x, împreună cu inginerul cadastrist D., constructorul E. și mai mulți muncitori pentru a monta gardul, însă și cu acest prilej inculpatul A. a început să provoace scandal, adresând injurii celor prezenți și a amenințat-o pe persoana vătămată B. cu moartea și cu acte de violență, cauzându-i acesteia o stare de temere.

În continuare, Curtea a reținut că pentru infracțiunea de amenințare în formă continuată, prev. de art. 206 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta din 02.03.2021 și 03.03.2021) termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., iar pentru aceste acte materiale a intervenit prescripția răspunderii penale, așa cum rezultă din interpretarea deciziilor CCR nr. 297/26.04.2018 și 358/26.05.2022. În concret, termenul de prescripție s-a împlinit la data 02.03.2024 pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. (fapta fiind săvârșită la data de 02-03.03.2021).

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la 21 iunie 2024 și inculpatului A. la 26 iunie 2024.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 26 iulie 2024 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 25 iulie 2024, a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a învederat, în esență, că sancțiunea primită este netemeinică și nelegală în raport de situația de fapt și probele administrate în cauză.

În susținerea recursului în casație, inculpatul a prezentat, în mod detaliat, hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele în care a solicitat revendicarea unor suprafețe de teren, hotărâri care au fost anulate în parte și a căror punere în executare îi încalcă dreptul de proprietate.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 26 iulie 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 06 august 2024, iar la dosar nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 08 august 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

La data de 30 septembrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. (nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală 660 din 20 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind admisă de către Curtea de Apel Bacău pentru alte motive decât cele invocate în prezenta cale extraordinară de atac.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că sancțiunea primită este netemeinică și nelegală în raport de situația de fapt și probele administrate în cauză, hotărârile judecătorești pronunțate în cauzele în care a solicitat revendicarea unor suprafețe de teren fiind anulate în parte, iar punerea lor în executare îi încalcă dreptul de proprietate.

Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele și natura sancțiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare a pedepsei. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reținerii existenței infracțiunii și calificării ei juridice ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancționator.

Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei (sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin deciziile nr. 250/RC din 14 octombrie 2014, nr. 59/RC din 16 februarie 2017, nr. 381/RC din 05 octombrie 2017, nr. 255/RC din 30 iulie 2020, nr. 502/RC din 09 noiembrie 2021, nr. 457/RC din 11 octombrie 2022 etc.) și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Având în vedere aceste considerații, se observă că aspectele susținute în concret de recurentul inculpat, prin care se critică modalitatea în care a fost administrat și interpretat probatoriul în cauză, nu se circumscriu motivului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..], care, așa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, chestiune care nu a fost nici măcar antamată prin cererea formulată.

Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 660 din 20 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2024.