ÎCCJ, Decizia nr. 19/2024

Ședința publică din data de 17 iunie 2024

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut, în esență, că, prin decizia penală nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 712 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022 (astfel cum a fost îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin încheierea din data de 29 august 2023).

S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată și s-au repus în individualitatea lor pedepsele și sporul componente.

În temeiul art. 206 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în formă continuată.

În temeiul art. 206 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În temeiul art. 208 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse anterior menționate cu: pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 525 din data de 15 iulie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare la data de 17 august 2022, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 703 din data de 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 718/A din data de 30 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 703 din data de 07 noiembrie 2022 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia nr. 718/A din data de 30 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 111 din data de 18 ianuarie 2023 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia nr. 1087/A din data de 26 mai 2023 a Curții de Apel București, secția I penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an și 20 zile închisoare (o treime din pedepsele care nu se execută), inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 20 zile închisoare.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului prin sentința penală apelată.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 25 noiembrie 2021, respectiv perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 10 decembrie 2021 la data de 16 octombrie 2023.

Curtea de Apel București a reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de instanța de judecată în sarcina inculpatului, fiind analizate în corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, acestea ducând la certitudinea existenței faptelor descrise, precum și la săvârșirea acestora de către inculpat. De altfel, această situație nu a fost contestată de inculpatul A., care audiat în fața Curții, a înțeles să recunoască în integralitate faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală apelată.

Curtea de Apel București a reținut că, în baza aceleași rezoluții infracționale, la data de 20.01.2022, inculpatul a trimis mai multe e-mailuri către I.P.J. Ilfov, care conțineau mesaje de amenințare cu acte de violență și cu moartea la adresa agentului-șef principal de poliție B., ce deține funcția de șef de post în cadrul Postului de Poliție al comunei Mogoșoaia, în sensul că prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:56, l-a amenințat pe agentul șef principal de Poliție de Poliție B. cu acte de violență și cu moartea, prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:48, l-a amenințat pe agentul de poliție B. cu acte de violență și cu moartea, iar prin e-mailul trimis la data de 20.01.2022, ora 07:25, l-a amenințat pe agentul de poliție B. cu acte de violență și cu moartea, persoana vătămată luând la cunoștință conținutul acestor mesaje, care au fost de natură a-l alarma.

Același inculpat, în perioada 16.07 - 18.07.2022, i-a transmis numitului B. mai multe mesaje text, pe telefonul personal cu nr. x, prin care inculpatul îi solicita persoanei vătămate să îi restituie anumite bunuri și să nu se apropie de fosta lui concubină, numita C., adresându-i totodată și expresii injurioase, care, atât prin conținutul, cât și frecvența lor i-au cauzat acestuia o stare de temere

Totodată, la data de 20.07.2022, inculpat A. a transmis un e-mail către mai multe instituții, printre care și la adresa de e-mail a I.P.J. Ilfov și a Postului de Poliție al comunei Mogoșoaia, în care a adus amenințări cu acte de violență și cu moartea numitului B., persoana vătămată luând la cunoștință conținutul acestui mesaje.

Față de probatoriu administrat în cauză, instanța de apel a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive a unei infracțiuni de amenințare în formă continuată (3 acte materiale), a unei infracțiuni de hărțuire și a unei alte infracțiuni de amenințare.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat contestație.

Analizând contestația formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, instanța supremă a reținut că, potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În speță, s-a constatat că a fost declarată calea de atac a contestației împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a soluționat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 712 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022, decizie ce este definitivă potrivit dispozițiilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen.

Așadar, decizia atacată este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestației.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, la data de 25 martie 2024, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2024, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 iunie 2024, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Norma constituțională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate și, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii.

Art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, dreptul garantat de art. 21 din Constituție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, fără a putea fi supus vreunei condiționări, ci legiuitorul stabilește reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 și Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).

În privința căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele și forma de declarare a acestora, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți constată că în cauză, contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva deciziei penale nr. 6 din data de 08 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Potrivit prevederilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

În acest context, se constată că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

În prezenta cauză, recurentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă a instanței supreme, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 83/A din data de 12 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2024.