ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată B.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) și alin. (2)

1

C. pen. cu aplicaera art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată C.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (4 ani și 4 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. și de a de apropia de acestea la o distanță mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanelor vătămate B. și C. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale aplicate.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la 25.01.2023 la zi.

A fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de persoanele vătămate B. și C. - ambele prin reprezentat legal D..

În baza art. 397 C. proc. pen.. și art. 19 C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata a câte 100.000 RON către fiecare partea civilă, reprezentând daune morale.

Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite în cauză asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța nr. 221/P/2023 din 07.04.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalului București.

În baza art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., instanța de fond a reținut, în fapt, că în perioada verii anului 2022 și până la sfârșitul acestuia, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în București, str. x, profitând de imposibilitatea persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani, de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede și prin constrângere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a întreținut cu sus-numita, în prezența surorii acesteia, persoana vătămată C., în vârstă de 9 ani, ce se afla în aceeași încăpere, mai multe acte sexuale anale, inculpatul introducându-și organul sexual în anusul minorei B., unele dintre aceste acte sexuale fiind comise în timp ce persoana vătămată se afla în grija și supravegherea inculpatului.

De asemenea, în perioada verii anului 2022 și până la sfârșitul acestuia, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu, situat în București, str. x, și în imobilul de domiciliu al persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a atins-o pe aceasta cu mâna în zona sânilor, a anusului și a vulvei, profitând de imposibilitatea copilului de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede, unele dintre aceste acte de natură sexuală fiind comise în timp ce persoana vătămată se afla în grija și supravegherea inculpatului.

În perioada verii anului 2022 și până la sfârșitul acestuia, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu, situat în București, str. x, și în imobilul de domiciliu al persoanelor vătămate B. în vârstă de 11 ani, și C., în vârstă de 9 ani, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a pus la dispoziția celor două minore mai multe videoclipuri cu caracter pornografic, determinându-le pe acestea să le vizioneze pe telefonul său mobil.

În perioada anului 2022 și până în prima jumătate a lunii ianuarie a anului 2023, în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în București, str. x, profitând de imposibilitatea minorei C., în vârstă de 9 ani, de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede și prin constrângere, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri, inculpatul A., în vârstă de 31 ani, a întreținut cu aceasta mai multe acte sexuale anale și orale, inculpatul introducându-și organul sexual în cavitatea bucală și în anusul persoanei vătămate și acționând cu gura asupra organului genital al minorei, unele dintre aceste acte sexuale orale și anale fiind comise în timp ce persoana vătămată C. se afla în grija și supravegherea inculpatului, precum și în prezența surorii acesteia, B., în vârstă de 11 ani, care se afla în aceeași încăpere cu sus-numiții.

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c), alin. (3)

1

C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., agresiune sexuală în formă continuată, prev. de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2)

1

C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (împotriva persoanei vătămate minore B., în vârstă de 11 ani), respectiv de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c), alin. (3)

1

C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (împotriva persoanei vătămate minore C., în vârstă de 9 ani).

Instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul A. în cursul anului 2022.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și incidența art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., respectiv reducerea limitelor pedepsei cu o treime în cazul pedepsei închisorii sau cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.

Instanța de fond a reținut că faptele au fost săvârșite de către inculpat în timp ce se afla în imobilul de domiciliu situat în București, str. x, prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorelor B., în vârstă de 11 ani și C., în vârstă de 9 ani, de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede. Infracțiunile au avut ca efect o puternică reacție emoționată a victimelor determinată de încălcarea libertății acestora cu privire la actele de natură sexuală.

S-a arătat că, spre deosebire de cazul altor infracțiuni, victimele infracțiunilor de viol (precum cele din cauza de față) pot rămâne cu o traumă considerabilă greu de vindecat, fiindu-le afectată pe viitor viața personală, mai ales că în cazuri similare victimele pot fi inclusiv minori cu vârste fragede; urmările comiterii unor infracțiuni precum cele împotriva vieții sexuale, sunt relevante nu doar din punct de vedere material, ci mai ales moral, deoarece sunt greu reparabile și au efecte pe o durată foarte mare de timp pentru potențiala victimă.

S-a precizat că astfel de infracțiuni au un puternic impact asupra populației, fie direct, fie indirect, prin mijloace media, cu atât mai mult cu cât au tendință de repetabilitate.

În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța de fond a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală. În cursul urmăririi penale nu a recunoscut faptele, iar în cursul judecății a avut o atitudine sinceră, cooperantă, recunoscând săvârșirea faptelor.

În raport cu toate aceste aspecte, având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatului, instanța de fond a apreciat că pedepsele orientate spre mediu sunt suficiente pentru reeducarea acestuia.

Ca modalitate de executare, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de deținere. În situația dată, s-a apreciat că fără o ripostă fermă la atitudinea conflictuală a inculpatului cu legea penală, s-ar putea crea un climat favorabil pentru săvârșirea unor alte infracțiuni și, astfel, nu s-ar atinge scopul pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond s-a raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv Sabou și Pârcălab c. României), în sensul că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate. Astfel, s-a reținut că natura faptei săvârșite relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, de a fi tutore sau curator, de a comunica cu persoanele vătămate și de a se apropia de acestea, de locuința și de scoala persoanelor vătămate.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale aplicate și, totodată, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. și de a de apropia de acestea la o distanta mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanelor vătămate B. și C. la o distanta mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei închisorii.

Împotriva sentinței penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, inculpatul A. și părțile civile B. și C. - ambele prin reprezentant legal D..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în mod greșit, instanța de fond a omis să pronunțe pedepse complementare și accesorii pe lângă pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni de viol și agresiune sexuală, întrucât aplicarea acestora era necesară, precum și aplicarea dispozițiilor art. 45 C. pen., ulterior contopirii pedepselor principale, cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii aferentă concursului de infracțiuni.

Totodată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a arătat că, în ceea ce privește pedepsele principale aplicate, acestea sunt insuficiente raportat la gravitatea faptelor comise de inculpat, având în vedere elementele concret agravante, și anume: vârsta fragedă a persoanelor vătămate, 9 ani, respectiv 11 ani, sensibil sub limita de vârstă stipulată de normele de incriminare, împrejurarea că faptele au fost săvârșite în formă continuată, fiind vorba despre multiple acte materiale, precum și faptul că infracțiunile au avut loc pe durata mai multor luni, aspect semnificativ raportat la impactul pe care l-a avut această perioadă în dezvoltarea celor două persoane vătămate minore, astfel cum rezultă și din evaluările psihologice ale acestora.

În ceea ce privește pedepsele complementare aplicate, s-a apreciat cuantumul acestora ca fiind insuficient raportat la gravitatea faptelor comise de inculpat, fiind necesară stabilirea duratei pedepselor complementare la maximul prevăzut de lege, de 5 ani.

Apelantele părți civile B. și C., prin reprezentant legal D., printre altele, au criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, apreciind că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde în raport cu faptele comise, având în vedere circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, vârsta fragedă a celor două părți civile minore, de 9 ani, respectiv 11 ani, forma continuată a infracțiunilor, cu o multitudine de acte materiale, natura actelor sexuale care au fost săvârșite și, nu în ultimul rând, împrejurarea că faptele au fost săvârșite în prezența celeilalte minore, în ambele cazuri.

Apelantul inculpat A. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, apreciind că pedepsele stabilite sunt prea mari în raport de faptul că a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa și le regretă.

Analizând apelurile declarate în cauză în raport cu criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Efectuând o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen.. și ale art. 103 C. proc. pen.., Curtea de Apel București a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, precum și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Apelantul inculpat A. nu a contestat acuzațiile aduse și nu a formulat critici cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa, situația de fapt și explicații detaliate vizând încadrarea juridică a faptelor fiind redate în cuprinsul sentinței atacate, astfel încât s-a apreciat că nu se impune reluarea acestora și de către instanța de apel.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză, Curtea de Apel București a constatat că apelurile formulate de către Ministerul Public și de părțile civile B. și C. (ambele prin reprezentant legal D.) în ceea ce privește latura penală a cauzei sunt fondate, criticile apelantului inculpat fiind nefondate prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei.

S-a reținut că, potrivit art. 74 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei se ține cont de criteriile de individualizare constând în: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Totodată, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. care prevăd că în cazul în care inculpatul recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, instanța, la stabilirea pedepsei, ține cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, limita maximă în raport de dispozițiile art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. b) și c) și alin. (3)

1

C. pen. devenind 10 ani închisoare, cea în raport de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) și alin. (2)

1

C. pen. devenind de 8 ani închisoare, iar cea în raport de prevederile art. 221 alin. (3) C. pen., repectiv art. 221 alin. (4) C. pen. devenind de 2 ani închisoare și, respectiv 1 an și 4 luni închisoare.

Prima instanță a optat pentru aplicarea unor pedepse orientate spre mediu, respectiv spre limita minimă (în cazul coruperii sexuale a minorilor), însă Curtea de Apel București a apreciat că pedepsele principale nu au fost individualizate în mod just de către instanța de fond, față de gravitatea extrem de ridicată a faptelor comise de inculpat.

Astfel, în cauză, s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a adoptat un comportament ilicit ce a constat în acte sexuale repetate anale și orale comise asupra unor persoane minore, vulnerabile, timp de aproximativ 6 luni (începând cu vara anului 2022 până la finalul anului), unele dintre aceste acte sexuale fiind comise în timp ce persoanele vătămate se aflau în grija și supravegherea inculpatului. Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv din declarațiile persoanelor vătămate, inculpatul A., în vârstă de 31 de ani, era un apropiat al familiei, iar persoanele vătămate și frații lor obișnuiau să petreacă timp împreună cu inculpatul, fie la domiciliul acestora, fie la domiciliul inculpatului, fie să iasă în parc să se joace. Începând cu vara anului 2022 până la finalul anului, inculpatul a întreținut cu victima B. și cu sora sa mai mică, C., în repetate rânduri, mai multe acte sexuale anale și orale și le-a determinat, în repetate rânduri, să vizioneze pe telefonul mobil mai multe videoclipuri cu conținut pornogragfic.

Inculpatul a comis acte de penetrare asupra persoanelor vătămate minore începând cu vara anului 2022, când persoana vătămată B. avea vârsta de 11 ani, respectiv când persoana vătămată C. avea vârsta de 9 ani, gravitatea faptelor rezultând mai ales din urmările produse de acțiunile inculpatului de a fi întreținut relații sexuale cu minore lăsate în unele ocazii în grija și supravegherea sa, abuzul fiind comis asupra "copilului" în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a) din Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și abuzurilor sexuale, și afectând dezvoltarea psihosocială a minorelor.

Astfel, una dintre cele mai grave forme de abuz asupra copiilor a fost promovată de către inculpat ca fiind o normalitate, în contextul în care acesta este o persoană matură și conștientizează pe deplin însemnătatea și urmările pe care le poate avea un act sexual, indiferent în ce ar consta acesta în concret; toate aceste împrejurări conturează potențialul criminogen ridicat al inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunea de corupere sexuală a minorelor, prev. de art. 221 alin. (3) C. pen. în formă continuată, Curtea de Apel București a apreciat că și aceasta are un caracter de o gravitate extremă, întrucât nu este vorba despre un simplu act sexual de orice natură comis în prezența minorelor, ci fiecare dintre cele două minore a fost silită să fie martoră la violarea surorii sale, în mod repetat, știind că urmează ca aceleași acte să fie comise împotriva lor, de către același făptuitor, situație raportat la care faptele inculpatului prezintă o gravitate deosebită, iar pedeapsa orientată spre minim este în mod evident insuficientă.

Mai mult, și în ceea ce privește infracțiunea de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen., gravitatea este una deosebită, ținând cont de faptul că inculpatul nu s-a limitat la o expunere a minorelor la spectacole pornografice, ci minorele au fost determinate să urmărească materiale pornografice în condițiile în care acestea au fost violate, și, în cazul minorei B. agresate sexual, în mod repetat, materialele pornografice urmărite precedând alte violuri exercitate împotriva minorelor și astfel faptele inculpatului au avut un deosebit impact asupra dezvoltării minorelor, constituind în concret o condiționare a acestora să se supună abuzurilor exercitate împotriva acestora de către inculpat. Comportamentul inculpatului, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, este, așadar, unul deviant de o periculozitate deosebită, corespunzând profilului de prădător sexual, ignorând orice normă elementară de moralitate.

Pentru toate aceste motive, instanța de apel a apreciat că faptele inculpatului prezintă un caracter deosebit de grav, așa încât se impune majorarea pedepselor aplicate de către prima instanță, egale cu limita maximă sau orientate spre maxim (10 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile de viol în formă continuată, 6 ani pentru infracțiunea de agresiune sexuală în formă continuată, 2 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (3) C. pen., respectiv 1 an și 4 luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (4) C. pen.), chiar în contextul lipsei antecedentelor penale ale inculpatului, întrucât aceste pedepse sunt necesare pentru a atinge scopul pedepsei instituit de art. 3 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate.

Deși pedeapsa rezultantă are un cuantum final ce ar putea părea aspru, Curtea de Apel București a amintit caracterul repetat al conduitei ilicite, consecințele deosebite ale infracțiunilor comise, individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor componente și aplicate pentru fiecare infracțiune în parte fiind argumentată de instanța de apel. Totodată, individualizarea judiciară a pedepsei asigură respectarea garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile legale procesuale penale și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate (prin tragerea la răspundere penală în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului) corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, dar și scopului preventiv educativ al acesteia. Astfel, în acest mod se realizează nu doar reeducarea inculpatului, dar se consolidează și percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate și să dea o ripostă fermă celor care adoptă o conduită ilicită de o asemenea gravitate, ce include - așa cum s-a reținut deja - nu doar lezarea relațiilor sociale vizând libertatea și integritatea sexuală, ci și abuzuri asupra inocenței unor copii.

Față de gravitatea deosebită a faptelor, Curtea de Apel București a mai constatat că, în mod corect, prima instanță i-a aplicat inculpatului, în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală, și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. și de a de apropia de acestea la o distanta mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanelor vătămate B. și C. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., însă această pedeapsă complementară se impunea a fi aplicată mai întâi pe lângă fiecare dintre pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile de viol, dar și pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de agresiune sexuală în formă continuată, respectiv se impunea aplicarea pe durata maximă de 5 ani, față de gravitatea extremă a faptelor de care se face vinovat inculpatul.

Față de considerentele expuse, prin decizia penală nr. 215/A din 16.02.2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și părțile civile B. și C. (ambele prin reprezentant legal D.) împotriva sentinței penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a de apropia de aceasta la o distanță mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanei vătămate B. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) și alin. (2)

1

C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată la pedeapsa de 6 ani închisoare (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a de apropia de aceasta la o distanță mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanei vătămate B. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) C. pen. și alin. (31) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată C.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. și de a de apropia de aceasta la o distanță mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanei vătămate C. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) (dreptul de a fi tutore sau curator), lit. n) (dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C. și de a de apropia de acestea la o distanță mai mică de 200 m) și lit. o) (dreptul de a se apropia de locuința și școala persoanelor vătămate B. și C. la o distanță mai mică de 200 m) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul acelorași drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) C. pen., astfel cum au fost individualizate, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada prevenției de la data de 25.01.2023 la zi.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 28 februarie 2024 .

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., în esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, calculat în mod eronat.

Astfel, instanța de apel, în baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a arătat că pedepsele rămase după aplicarea celei mai grele pedepse, de 10 ani închisoare, sunt următoarele: 6 ani, 2 ani, 1 an și 6 luni, 10 ani, 2 ani și 1 an și 6 luni, iar fracția de o treime este de 7 ani și 8 luni închisoare, iar nu de 7 ani, 6 luni și 20 zile, cum în mod eronat a calculat instanța de apel.

În consecință, instanța de apel a stabilit pedeapsa rezultantă în alte limite decât cele reglementate de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aceasta trebuind să fie de 17 ani și 8 luni închisoare, iar nu de 17 ani, 6 luni și 20 de zile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen.., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale atacate, privind pe inculpatul A. și aplicarea unei pedepse rezultante legale de 17 ani și 8 luni închisoare.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 mai 2024, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

Instanța a constatat că decizia nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (dosarul nr. x/2023) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a reținut că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă și este semnată de procurorul care a exercitat recursul în casație. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Instanța a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

În esență, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, iar acest spor a fost greșit calculat.

Relativ la cele ce precedă, instanța a constatat că, din punct de vedere strict formal, critica de nelegalitate formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante prin raportare la dispozițiile art. 39 C. pen. poate fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Invocând cazul de casare indicat anterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă cu încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât, după ce a aplicat pedeapsa cea mai grea, a adăugat un spor de o treime din restul pedepselor, calculat în mod eronat, pedeapsa rezultantă trebuind să fie de 17 ani și 8 luni închisoare, iar nu de 17 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.

Înalta Curte reține că, în speță, prin sentința penală nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată B.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) și alin. (2)

1

C. pen. cu aplicaera art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată, la 4 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată (persoană vătămată C.) la 7 ani închisoare.

În baza art. 221 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată, la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (4 ani și 4 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 11 ani și 4 luni închisoare.

Ulterior, prin decizia penală nr. 215/A din 16.02.2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și părțile civile B. și C. (ambele prin reprezentant legal D.) împotriva sentinței penale nr. 758 din data de 27.09.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând, printre altele:

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) și alin. (3)

1

C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) și alin. (2)

1

C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată la pedeapsa de 6 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (persoană vătămată B.).

În baza art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), c) C. pen. și alin. (31) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată la pedeapsa de 10 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 221 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor în formă continuată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite (7 ani 6 luni și 20 de zile închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.

După cum se poate observa, instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în cauză, respectiv 6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, stabilind, în mod greșit, o pedeapsă de 17 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare.

Conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sporul prevăzut de dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. este obligatoriu și trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea. Fiind vorba de două pedepse de câte 10 ani închisoare, una de 6 ani închisoare, două pedepse de câte 2 ani închisoare și alte două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, una dintre pedepsele de 10 ani închisoare reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de o treime din celelalte (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare) este de 7 ani și 8 luni închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 17 ani și 8 luni închisoare.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanța supremă deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

Restabilirea legalității în cauza de față presupune strict calculul sporului obligatoriu de o treime raportat la pedepsele aplicate de către instanța de apel. Recursul în casație nu presupune, așadar, o reindividualizare a sancțiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport de un criteriu legal.

În consecință, restabilirea legalității este de competența instanței care soluționează calea extraordinară de atac a recursului în casație și nu se impune restituirea cauzei Curții de Apel București.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023 (nr. 3429/2023), va casa, în parte, decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 7 ani și 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani și 8 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și vor fi emise noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023 (nr. 3429/2023).

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 7 ani și 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare), inculpatul având de executat în total o pedeapsă de 17 ani și 8 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 758 din 27.09.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 215/A din 16 februarie 2024 a Curții de Apel de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023 și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2024.