ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 198/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 24 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția I penală (instanță învestită cu judecarea apelurilor declarate de inculpatul A. și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 589/12.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2017), în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) și (7) din C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii dispuse prin sentința penală nr. 589/12.11.2020, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A. și ale părții responsabile civilmente C..

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că în condițiile în care față de inculpatul A. s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunile de agresiune sexuală prev. de art. 219 alin. (1) și (2) lit. a) și c) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (comisă asupra persoanei vătămate D.), corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (comisă asupra persoanei vătămate B.), agresiune sexuală prev. de art. 219 alin. (1) și (2) lit. a) și c) din C. pen. cu aplic. art. din C. pen. (comisă asupra persoanei vătămate B.), corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (comisă asupra persoanei vătămate D.), instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., instituindu-se, totodată, măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. și părții responsabile civilmente C., pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei totale de 7.000 RON și 10.000 euro.

Astfel, la acest moment procesual, Curtea a apreciat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii dispuse prin sentința penală nr. 589/12.11.2020, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, precum și că nu au intervenit elemente de noutate de la data instituirii măsurii, iar inculpatul, prin apărător, nu a invocat astfel de elemente și nici nu a contestat instituirea/menținerea măsurii asigurătorii, arătând că este de acord cu menținerea acesteia.

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel București a fixat termen pentru continuarea judecării cauzei la data de 24 martie 2022, ora 09:00, C14A, Sala P 55, pentru când se va cita apelantul inculpat, prin administrația locului de deținere și intimata parte responsabilă civilmente C., celelalte părți primind termen în cunoștință.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25 martie 2022, sub nr. x/2017/a1, având termen de judecată fixat la data de 29 martie 2022.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și ale Ministerului Public asupra contestației, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de inculpatul A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin sentința penală nr. 589/12.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. și părții responsabile civilmente C., pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei totale de 7.000 RON și 10.000 euro.

Temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri procesuale au vizat împrejurarea că acțiunile civile exercitate în cauză au fost admise, chiar și în parte, și că se impune instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. și părții responsabile civilmente C., pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Apelurile formulate de inculpatul A. și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 589 din data de 12.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București fac obiectul dosarului nr. x/2017, în care a fost pronunțată încheierea din data de 24 februarie 2022 ce face obiectul prezentei contestații.

În acest context, procedând la verificarea soluției Curții de Apel București de menținere a măsurii asigurătorii dispuse față de inculpatul A. prin sentinței penale nr. 589 din data de 12.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București fac obiectul dosarului nr. x/2017, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Totodată, potrivit art. 249 alin. (1) și alin. (7) din C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, poate lua măsuri asiguratorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire penală a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(7) Măsurile asiguratorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deși, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

Astfel, în situația în care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, această dispoziție constituind o derogare de la regula potrivit căreia luarea măsurilor asigurătorii este, în principiu, facultativă.

Prin Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că acest din urmă fapt nu are semnificația stabilirii vinovăției înainte să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. De altfel, prezumția de nevinovăție constituie suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate suspectului sau inculpatului, iar aplicarea prezumției presupune că dispunerea unei măsuri asigurătorii în procesul penal nu echivalează cu existența vinovăției, care trebuie stabilită numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă (paragraful 24). Așadar, întrucât măsurile asigurătorii au caracter preventiv, iar nu punitiv, și nu depind de gravitatea faptei ori de stabilirea răspunderii penale, luarea lor nu anticipează soluția pe fondul cauzei penale.

Ca urmare, în speță, necesitatea dispunerii măsurii asigurătorie analizată găsindu-și izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 250

2

din C. proc. pen., controlul instanței fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate și, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situația patrimonială a inculpatului.

Or, prin încheierea contestată, Curtea de Apel București a menținut sechestrul asigurător instituit față de inculpatul A. de către instanța de fond, apreciind că, în contextul soluției de condamnare dispusă față de acesta în primă instanță și raportat la stadiul procesual în care se află cauza - apel, măsura asigurătorie analizată satisface în continuare exigențele de necesitate (decurgând din lege) și de proporționalitate care au stat la baza dispunerii ei.

De aceea, menținerea, în faza de judecată a apelului, a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei totale de 7.000 RON și 10.000 euro, respectă exigența proporționalității cu scopul instituirii ei, respectiv, garantarea executării cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei produse prin infracțiunile comise.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

raportat la art. 250

1

coroborat cu art. 250

2

din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.