ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373 din data de 16.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 3, București, secția penală, în temeiul art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 396 alin. (6) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de violarea sediului profesional în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 225 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) - art. 43 alin. (5) C. pen., la plângerea persoanei vătămate S.C. B. S.R.L. ca urmare a retragerii plângerii.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a obligat-o pe persoana vătămată S.C. B. S.R.L. la 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 371 C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, în stare de recidivă postexecutorie, la 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani și 6(șase) luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită (2 luni închisoare), inculpatul având de executat, în total, o pedeapsă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an, care începe după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei principale aplicate.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului reținerea din data de 23.09.2022.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., a menținut, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, măsura de siguranță a obligării provizorii la tratament medical dispusă față de inculpat prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2022.2, din data de 17.11.2022, al Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin necontestare.

A luat act că persoanele vătămate S.C. C. S.R.L., D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 200 RON obținută prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat trei seringi din plastic, cu ace, ambalate individual, ridicate de la inculpat și depuse la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria/nr. x din 13.10.2022 .

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul, în cuantum de 942 RON, pentru apărătorul din oficiu, av. F., a rămas în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022 în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 373 din data de 16.04.2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, secția Penală în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în fond, rejudecând:

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. și art. 72 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii din data de 23.09.2022.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 272 alin. (1) și (2) și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul A., în cuantum de 998 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022(2010/2024) a fost comunicată inculpatului A. la data de 30 ianuarie 2025, la locul de detenție, respectiv Penitenciarul Mioveni iar, termenul de declarare a recursului în casație - s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 03 martie 2025.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 03 februarie 2025, data poștei, a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea căii de atac formulate recurentul inculpat a solicitat, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii instanței de apel și, în principal schimbarea încadrării juridice iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea stabilirii unei pedepse legale situate între 4 luni și 2 ani.

De asemenea a solicitat instanței să readministreze probatoriul necesar.

Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează:

- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 26 martie 2025

- persoanelor vătămate:- S.C. B. S.R.L. la data de 10 aprilie 2025, D. prin reprezentant legal, C. S.R.L. prin reprezentant legal D. și E. la data de 31 martie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 mai 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 18 iunie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație se constată că acestea sunt îndeplinite.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că și acestea sunt îndeplinite, în sensul menționării numelui, prenumelui și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă și semnătura.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că cele invocate de recurentul-inculpatul A. prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu se încadrează, nici măcar formal, în sfera motivului de recurs în casație prevăzut de textul de lege anterior menționat, care permite cenzurarea hotărârii atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Recurentul-inculpat A., în actualul cadru procesual, critică încadrarea juridică a faptelor, motiv pentru care s-au aplicat pedepse în alte limite legale.

Se constată că aspectele susținute de recurentul-inculpat A. aduc în discuție, în mod esențial, încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat recurentul-inculpat și numai corelativ acestei critici și cu caracter subsidiar, și chestiuni de legalitate a pedepsei.

Or, încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de recurs în casație invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Prin urmare, în incidența cazului de casare invocat, legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată de instanța de casație exclusiv prin raportare la încadrarea juridică stabilită prin hotărârea atacată, fără a o putea cenzura nici măcar implicit.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

În consecință, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca urmare, criticile recurentului-inculpat A. privind nelegalitatea pedepsei decurgând din pretinsa greșită încadrare juridică dată faptelor care i se impută, excedează controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Astfel, se constată că această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

În realitate, prin încălcarea principiului autorității de lucru judecat, recurentul-inculpat dorește reexaminarea cauzei sale/apelului și reformarea hotărârii recurate prin transformarea recursului în casație într-o a treia cale de atac, aspect nepermis de legea procesual penală.

Or, aceste critici nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege,

În acest context, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, în acest punct de analiză este util a se aminti practica instanței supreme care a statuat în sensul că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege, fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze în mod real acestuia, nu este suficientă pentru constatarea admisibilității cererii de recurs în casație (încheierea nr. 13/RC din 20 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 76/RC din 09 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, încheierea nr. 103/RC din 30 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, încheierea nr. 92/RC din 01 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, încheierea nr. 80/RC din 14 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016).

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, așa cum prevăd dispozițiile art. 447 din C. proc. pen. care stipulează că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se verifică exclusiv legalitatea și nu temeinicia hotărârii atacate.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022(2010/2024) nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2025.