ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 241/2024

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 241/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. și, în consecință, s-au dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani și 10 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 122 din 1 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, următoarele perioade: 03.11.2017 - 06.04.2018, precum și de la 28.09.2022 la zi.

În temeiul art. 599 alin. (4) C. proc. pen. s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din 23 septembrie 2022 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui nou mandat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 340 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, să rămână în sarcina statului și se fie plătită din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată din Penitenciarul Rahova și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 13 septembrie 2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale strecurate în ultimul paragraf al sentinței penale nr. 122/F din 1 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în care s-a precizat că se deduce din pedeapsa aplicată contestatorului reținerea și arestarea preventivă executată în România, din 24.11.2017 la 06.04.2018, fiind însă omisă deducerea perioadei din 03.11.2017 până la data de 24.11.2017, dată la care a fost transferat în custodia autorităților germane.

La solicitarea instanței de judecată au fost atașate: sentința penală nr. 211/F din 16.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2017; sentința penală nr. 122/F din 01.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală; mandatul de executare a pedepsei nr. 173 din 23.09.2022 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală împreună cu referatul Biroului Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II - a penală; dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019 ale Curții de Apel București.

Astfel învestită, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 211/F din 16 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul x/2017, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind executarea mandatului european de arestare emis, la data de 18 septembrie 2017, de Parchetul Wuppertal (Germania) față de persoana solicitată A..

S-a dispus executarea mandatului european de arestare cu respectarea regulii specialității și s-a luat act că persoana solicitată a consimțit la predare.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.11.2017 până la data de 15.12.2017, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore, în data de 03.11.2017, și arestată provizoriu începând cu data de 03.11.2017.

Potrivit adresei nr. x din 27.11.2017 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, persoana solicitată a fost predată autorităților germane la data de 24.11.2017.

Prin sentința penală nr. 122/F din 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, în baza art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima B.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima C.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victimele D. și E.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima F.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima G.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima H.).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 10 luni închisoare, în total 10 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea de la 24.11.2017 la 06.04.2018.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A..

La data rămânerii definitive a hotărârii sus-menționate a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din data de 23.09.2022 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

În contextul prezentat, evaluând cererea cu care a fost învestită prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a reținut că situația condamnatului A., supusă analizei, se circumscrie dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., întrucât acesta a fost condamnat în România pentru aceleași fapte pentru care, prin sentința penală nr. 211/F din 16.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2017, s-a dispus predarea sa către autoritățile din Germania.

În acest sens, a reținut că dosarul nr. 10Js 685/15 instrumentat de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană a fost preluat ulterior de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, fiind constituit dosarul nr. x/2018

Practic, pe rolul autorităților judiciare germane - Poliția Düsseldorf - Procuratura orașului Wuppertal - a fost înregistrat dosarul nr. 10Js 685/15, cauză în care, la data de 24.08.2017, Judecătoria Wuppertal a emis mandat de arestare preventivă împotriva inculpatului I. și a numiților J., K., A., L., M. și N., acuzați de comiterea, pe teritoriul Germaniei, a infracțiunilor de trafic de persoane, proxenetism și vătămare corporală.

Prin ordonanța nr. 132 din 03.11.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reținut numitul A., ulterior fiind emise mandatul de arestare nr. x (EAW - provizoriu) din 03.11.2017, de către Curtea de Apel București, secția I penală și mandatul de arestare nr. x (EAW - executare) din 16.11.2017, de către aceeași instanță.

Potrivit adresei nr. x din 27.11.2017, emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, persoana solicitată A. a fost predată autorităților germane la data de 24.11.2017.

Față de această împrejurare, prin referatul nr. x/2015 din data de 08.01.2018 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a solicitat Tribunalului București transferul urmăririi penale privind pe numiții I., J., K., A., L., M. și N., cercetați în dosarul nr. x/2015 al acestei unități de parchet, către autoritățile judiciare germane - Poliția Düsseldorf - Procuratura orașului Wuppertal, în dosarul nr. 10Js 685/15, în vederea continuării cercetărilor pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism.

Prin încheierea din 14.02.2018 a Tribunalului București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală prin care s-a solicitat transferul procedurii penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2015, aflat în curs de cercetare la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, către autoritățile judiciare germane - Poliția Düsseldorf -- Poliția orașului Wuppertal - dosar nr. 10Js 685/15.

Încheierea mai sus-menționată a rămas definitivă prin necontestare la data de 21.02.2018.

Urmare acestei hotărâri, la data de 07.03.2018, a fost transmisă autorităților judiciare germane cererea de transfer a urmăririi penale în referire la cauza sus-menționată.

La data de 08.06.2018, autoritățile judiciare germane au comunicat oficial că nu acceptă cererea de transfer al procedurii penale inițiate de autoritățile judiciare române în dosarul nr. x/2011 și au restituit dosarul cauzei.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constat că autoritățile judiciare române, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a redobândit dreptul de urmărire penală și de executare în dosarul nr. x/2015, cauză în care termenele de prescripție a răspunderii penale s-au prelungit cu 6 luni.

Anterior, la data de 25.05.2018, autoritățile judiciare din Germania - Parchetul Wuppertal au înaintat o cerere de asistență judiciară internațională constând în solicitarea de preluare a urmăririi penale față de cetățenii român J., I. și alții, cercetați în dosarul nr. 10Js 685/15 al unității de parchet anterior menționate, în vederea continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de persoane ș.a.

Prin ordonanța nr. 1206/II/5/2018 din 13.06.2018 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus preluarea urmăririi penale ce formează obiectului dosarului nr. x Js 685/15 al Parchetului Wuppertal, privind pe inculpații I., J., K., A., L., M. și N..

Curtea a mai constatat că din analiza sentinței penale nr. 122/F din 01.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că, deși Curtea de Apel București, secția a II-a penală a constatat în mod just că numitul A. a fost reținut, la data de 03.11.2017, iar ulterior arestat în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 18.09.2017, de Parchetul Wuppertal (Germania), nu a computat din pedeapsa aplicată contestatorului durata reținerii și arestare preventive până la momentul predării lui către autoritățile străine, situație care poate fi însă valorifică pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.

Ca urmare, constatând întemeiată cererea contestatorului, instanța a încuviințat-o, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

Curtea a constatat nefondat motivul de contestație referitor la deducerea zilelor considerate executate în baza art. 55

1

alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2023, invocat suplimentar în cursul ședinței din data de 26.01.2024, reținând că aceste dispoziții operează în cadrul instituției liberării condiționate, astfel că urmează a fi avute în vedere la stabilirea fracției prevăzute de art. 100 alin. (1) C. pen., la momentul formulării cererii de liberare condiționată de către condamnat sau al formulării propunerii comisiei pentru liberare condiționată, când contestatorul va avea posibilitatea să conteste cuantumul zilelor considerate executate în baza normei sus-menționate și, implicit, modalitatea în care au fost calculate acestea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sesizarea nr. 96023 din 1 februarie 2024, Penitenciarul București - Rahova a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței penale nr. 16/F din 26 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II -a penală, pronunțată în dosarul x/2023, în sensul indicării mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din 22.12.2023, emis de Curtea de Apel București, secția a II - a penală în baza deciziei penale nr. 380 din 21.12.2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023, iar nu a mandatului nr. x din 23.09.2022 emis de Curtea de Apel București, secția a II - a penală în dosarul nr. x/2019.

A mai reținut că prin decizia penală nr. 380 din 21.12.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023, urmare admiterii contestației în anulare formulate de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 174 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, s-a aplicat contestatorului pedeapsa rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din 23.09.2022 emis de Curtea de Apel București, secția a II - a penală în dosarul nr. x/2019. Ca urmare, a fost emis de către Curtea de Apel București, secția a II - a penală un nou mandat de executare a pedepsei, respectiv nr. 173 din data de 22.12.2023.

Instanța a apreciat însă că situația anterior menționată nu constituie o eroare materială evidentă în sensul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, în contextul în care, la momentul pronunțării sentinței penale nr. 16/F din 26 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, la dosar nu era atașat și dosarul de contestație în anulare sus-menționat, modificarea actului procedural ar implica statuarea în raport de înscrisuri care nu regăseau la dosar și care au survenit ulterior momentului deliberării, ceea ce se poate realiza doar într-o eventuală contestație formulată de condamnat împotriva sentinței penale sus-menționate, iar nu și în cadrul dat de disp. art. 278 C. proc. pen.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 februarie 2024, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 21 martie 2024, după ce a luat legătura cu acesta, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a solicitat admiterea contestației, desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, deducerea din pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare în executarea căreia se află partea, a duratei 03.11.2017 - 24.11.2017, aferente reținerii și arestării preventive, până la predare, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis în cauză.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei de față îl constituie cererea prin care condamnatul A. [aflat în prezent în executarea pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 122/F din 1 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată prin decizia penală nr. 380 din 21 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023] a solicitat deducerea din durata pedepsei de executat a perioadei 03.11.2017 - 24.11.2017, aferentă reținerii și arestării sale, până la predarea către autoritățile germane, în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 18 septembrie 2017, de Parchetul Wuppertal (Germania), care a fost încuviințată prin sentința penală nr. 211/F din 16 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2017.

Cererea astfel formulată constituie o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., normă generală aplicabilă și în domeniul cooperării judiciare internaționale, care instituie, cu caracter de principiu, regula că perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate în respectiva cauză, care, în materia mandatului european de arestare, își găsește corespondent în dispozițiile art. 113 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, această normă specială, conform căreia:

"În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica", instituie regula că perioada în care persoana solicitată ar urma să fie supusă măsurii arestului în vederea predării se deduce din pedeapsa care ar urma să fie executată în cauză.

În acest context normativ, evaluând datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că, deși, prin hotărârea atacată, Curtea de Apel București a apreciat în mod corect că persoanei condamnate A. nu i-a fost computată, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării provizorii până la data predării către autoritățile germane, sub imperiul căreia s-a aflat în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis în cauză în cursul urmăririi penale (respectiv, perioada 03.11.2017-24.11.2017), totuși ea nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a dispus deducerea acestei perioade suplimentare din chiar durata pedepsei în executarea căreia se află contestatorul în prezent.

În acest sens, Înalta Curte constată că împotriva deciziei penale nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 122/F din 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă 10 ani și 10 luni închisoare, acesta a formulat contestație în anulare, cale extraordinară de atac ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În respectiva cauză, prin decizia penală nr. 380 din 21 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. și, ca efect al încetării procesului penal față de contestator pentru complicitate la infracțiunea de trafic de persoane [în raport cu victima B.], prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 182 lit. c) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, s-a stabilit în sarcina acestuia pedeapsa principală rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din 23 septembrie 2022, emis în baza sentinței penale nr. 122/F din 1 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174 din 23 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și emiterea unei nou mandat.

În acest context a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 173 din 22 decembrie 2023 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în executarea căruia se află în prezent contestatorul A..

În raport cu aceste constatări, Înalta Curte concluzionează că, deși, la data pronunțării hotărârii atacate, contestatorul A. se afla, în mod efectiv, în executarea pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare stabilite prin decizia instanței supreme sus-menționate, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din 22 decembrie 2023, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019, prima instanță a dispus deducerea duratei reținerii și arestării provizorii (până la data predării către autoritățile germane) a contestatorului din pedeapsa inițială, de 10 ani și 10 luni închisoare, și corelativ, anularea mandatului de executare a pedepsei aferente acesteia, deși nici cea din urmă pedeapsă și nici acest ultim mandat nu mai erau în ființă ca efect al pronunțării deciziei penale nr. 380 din 21 decembrie 2023 a Înaltei Curți.

Or, procedând în acest fel, prima instanță a lipsit de finalitate demersul judiciar al contestatorului, ce a avut ca obiect scăderea efectivă, din pedeapsa în executarea căreia se află, a duratei reținerii și arestării provizorii (până la data predării către autoritățile germane) dispuse în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis în cauză în cursul urmăririi penale, și, pe cale de consecință, emiterea unui mandat de executare a pedepsei care să reflecte în mod adecvat noua configurare a pedepsei de executat.

Deși atrage nulitatea relativă a hotărârii contestate, o atare împrejurare (susceptibilă a crea o situație mai favorabilă pentru condamnat) poate fi înlăturată direct în calea de atac exercitată de contestator, fără a impune rejudecarea cauzei de către prima instanță.

Ca urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu trimitere la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen. și art. 72 C. pen., va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 16/F din data de 26 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, în totalitate, încheierea din 7 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și, în rejudecare, va deduce din pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 122/F din 1 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată prin decizia penală nr. 380 din 21 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, următoarele perioade: 03.11.2017 - 06.04.2018, precum și de la 28.09.2022 la zi.

În consecință, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din data de 22 decembrie 2023 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Urmare acestei soluții, în baza art. 272 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestației vor fi lăsate în sarcina statului, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 16/F din data de 26 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în totalitate, încheierea din 7 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și, în rejudecare:

Deduce din pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 122/F din 1 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată prin decizia penală nr. 380 din 21 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023 următoarele perioade: 03.11.2017-06.04.2018, precum și de la 28.09.2022 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173 din data de 22 decembrie 2023 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2019 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2024.