ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72/P din data de 23 august 2022 a Tribunalului Neamț, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. – fapta din data de 10.09.2019.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat inculpatul A. la:

- pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. – fapta din perioada 2015-2018;

- pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. – fapta din perioada mai – septembrie 2019;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. – fapta din luna iulie 2018;

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. – fapta din data de 16.07.2019.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că cele patru infracțiuni au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani, 4 ani, 2 ani și 8 luni, respectiv 2 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A., fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani, la care s-a adăugat un spor de 3 ani, 1 lună și 10 zile, calculat potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsă rezultantă fiind de 7 ani, 1 lună și 10 zile închisoare și, în baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului la domiciliu, de la 26.09.2019 până la 25.11.2019.

În baza art. 487 lit. a), art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen.. raportat la art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 de RON și a unui scaun ergonomic de birou, de culoare neagră ce prezintă cusături albe, mânere argintii, fără inscripție referitoare la marcă sau model, având cinci roți, depus la I.P.J. Neamț conform dovezii seria x nr. x

Pentru a pronunța această hotărâre (sentința penală nr. 72/P din data de 23 august 2022), instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește cele două infracțiuni de abuz în serviciu, s-a reținut că, potrivit actului de sesizare, acestea constau în aceea că:

a) în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul A. nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, concomitent cu obținerea unui beneficiu personal reprezentat de nerestituirea unui împrumut și cauzând în același timp o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional;

b) în perioada mai- septembrie 2019, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul A. nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin eludarea răspunderii penale și cauzând în același timp o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional.

Pentru verificarea existenței celor două infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a analizat: calitatea de funcționar public a inculpatului; neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act în exercitarea atribuțiilor de serviciu; cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice; obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit.

a) Inculpatului i se impută faptul că, în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere.

Potrivit art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, Poliția Română are următoarele atribuții principale: culege informații în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii infracțiunilor, precum și a altor fapte ilicite.

În concret, inculpatul este acuzat de faptul că deși avea cunoștință că B. avea suspendat dreptul de a conduce și l-a văzut pe acesta în trafic, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește dreptul martorului B. de a conduce, instanța de fond a reținut că acestuia i-a fost reținut permisul de conducere la data de 17.10.2015, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., permis care i-a fost anulat la data de 14.02.2018. Conform art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2002, în perioada susmenționată, martorul nu a avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în primă fază suspendat dreptul de a conduce și ulterior, fiindu-i anulat același drept.

La 05.11.2018, martorul B. a devenit titularul unui nou permis de conducere categoria B, care figurează valabil și în prezent, conform adresei nr. x/11.10.2019 a Serviciului Rutier Neamț.

În consecință, în perioada 17.10.2015-05.11.2018 martorul B. nu a avut dreptul de a conduce vehicule pe drumul public.

Față de această situație, instanța de fond a constatat că este necesar ca pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu să verifice dacă martorul B. a condus vehicule în perioada de suspendare a dreptului de a conduce și dacă inculpatul a avut cunoștință despre această situație pentru a se putea reține obligația acestuia din urmă de a se sesiza cu privire la săvârșirea infracțiunii de către martor.

Aspectul că inculpatul ar fi avut cunoștință de faptul că martorul B. nu avea dreptul de a conduce a fost susținut de cei doi martori denunțători, B. și D., precum și de martora E.. În analiza declarațiilor martorilor, instanța de fond a avut în vedere relațiile dintre aceștia, respectiv relația de uniune consensuală dintre B. și D. și calitatea de soție a martorei E.. În acest context, apare normal ca declarațiile celor trei să se coroboreze, fiind necesar a se analiza dacă declarațiile acestora sunt susținute de restul probatoriului administrat.

În lipsa unei notificări a suspendării dreptului de a conduce care să fie primită nemijlocit de inculpat, s-a verificat dacă din alte elemente factuale se poate trage concluzia cunoașterii acestui aspect de către inculpat.

Martorul B. a susținut că personal i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că are dreptul de a conduce suspendat și că a povestit despre această discuție cu D..

Pe lângă susținerile celor trei martori, instanța de fond a apreciat că sunt relevante sub acest aspect și discuțiile purtate între inculpat și martora D., din care reiese că inculpatul avea cunoștință că martorul Sandu merge fără permis de trei ani, dar că nu l-a protejat, ci doar nu i-a avut grija.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a concluzionat că inculpatul a avut cunoștință de faptul că martorul Sandu a condus autovehiculul în perioada în care avea dreptul de a conduce suspendat/anulat.

Față de aceste considerente, s-a reținut că, în perioada 2015-2018, deși avea cunoștință despre faptul că martorul B. nu avea dreptul de a conduce și a avut ocazia de a se sesiza cu privire la această conduită a martorului cel puțin o dată, inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile legale pe care le avea în calitate de polițist, de a veghea la respectarea normelor legale, această condiție pentru existența infracțiunii fiind îndeplinită.

b) Inculpatului i se mai impută faptul că în perioada mai- septembrie 2019, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019

La momentul analizării situației inculpatului C., instanța de fond a constatat că acesta a comis infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, instanța de fond a examinat dacă acesta avea cunoștință de caracterul fals al declarației inculpatului C. și, în caz afirmativ, dacă și-a îndeplinit obligația legală care îi revenea în calitate de agent de poliție.

După cum reiese din transcrierile discuțiilor purtate de martora D. cu inculpatul A., acesta din urmă avea cunoștință de caracterul fals al declarației inculpatului C., recunoscând că nu a întocmit dosar penal, relevante în acest sens fiind discuțiile de la fila x.

În consecință, prima instanță a constatat că, și în această situație, inculpatul A. nu și-a îndeplinit, cu știință, obligația de serviciu de a se sesiza cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.

În ceea ce privește această condiție, pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu, instanța de fond a reținut că prin neîndeplinirea obligației de a se sesiza la momentul la care a avut cunoștință despre săvârșirea unor infracțiuni, în calitatea sa de agent de poliție, inculpatul a adus atingere interesului public manifestat de statul român de a asigura respectarea legii și de a sancționa conduitele neconforme normelor legale. Statul român este o "persoană juridică" sui generis și în această calitate poate participa proprio nomine în raporturile de drept ca subiect de drepturi și obligații prin organele anume prevăzute de lege. În consecință, s-a constatat că și această condiție este îndeplinită.

a) Referitor la fapta constând în aceea că, în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, concomitent cu obținerea unui beneficiu personal reprezentat de nerestituirea unui împrumut, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește beneficiul procurat martorului B., acesta este reprezentat de posibilitatea acordată martorului de a conduce autovehicule pe drumurile publice în perioadaindicată anterior, fără a fi sancționat și fără a i se impune rigorile legii.

În privința beneficiului de care ar fi beneficiat inculpatul, în actul de sesizare s-a invocat că ar fi vorba despre nerestituirea unui împrumut pe care inculpatul l-ar fi obținut anterior de la martorul B.. Deși nu există niciun înscris doveditor al acestui împrumut, din probatoriul administrat s-a conturat existența acestuia.

Martorul Sandu a susținut că ar fi împrumutat pe inculpat cu sumele de 1.500, respectiv 3.000 RON, însă această declarație a fost susținută doar de cealaltă martoră denunțătoare, D., iar, în contextul relației dintre martorii denunțători, instanța nu a putut aprecia că doar cele două declarații coroborate fac dovada existenței acestui împrumut.

Atât martorii denunțători, cât și martora E. au relatat despre împrumutarea sumei de 10.000 RON la începutul lunii ianuarie 2018, după ce inculpatul avariase autospeciala poliției, motivând că are nevoie de această sumă pentru reparații. Soții Sandu au susținut că, neavând această sumă, au împrumutat-o de la martorul F., aspect confirmat de acest martor. Martorul F. a precizat că nu deținea integral această sumă de 10.000 RON, astfel încât a fost nevoit să retragă o parte din sumă de la G., aspect care s-a coroborat cu extrasul de cont de la dosar urmărire penală, care confirmă retragerea sumei de 5.000 RON în data de 04.01.2018.

Chiar dacă s-ar reține că s-a făcut dovada acestui împrumut, deși probele administrate nu susțin, pe deplin, această afirmație din actul de sesizare, instanța de fond a constatat că probatoriul administrat nu este de natură a susține afirmația conform căreia această sumă nu ar fi fost restituită de inculpat, fiind reținută în contul faptului că nu a procedat la sancționarea martorului denunțător, fiind doar o susținere a martorilor denunțători care nu se coroborează cu restul probatoriului administrat. În consecință, s-a reținut doar obținerea unui beneficiu nepatrimonial de către martorul denunțător, nu și obținerea unui beneficiu patrimonial de către inculpat.

b) Referitor la fapta constând în aceea că, în perioada mai- septembrie 2019, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul A. nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin eludarea răspunderii penale, prima instanță a reținut că, într-adevăr, urmare a lipsei de acțiune a inculpatului A., inculpatul C. a avut beneficiul nepatrimonial constând în lipsa atragerii răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În consecință, s-a constatat că pentru ambele infracțiuni de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului A. sunt întrunite condițiile pentru întrunirea tipicității obiective a faptelor reținute în sarcina acestuia. Sub aspectul laturii subiective, probatoriul administrat a relevat că inculpatul A. a acționat cu intenție directă.

Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că faptele inculpatului A. care, în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și cauzând în același timp o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional, respectiv în perioada mai- septembrie 2019, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial reprezentat prin eludarea răspunderii penale și cauzând în același timp o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional, îndeplinesc elementele constitutive a două infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective.

În ceea ce privește cele trei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul A. este acuzat de faptul că: în luna iulie 2018, a primit de la martorii D. și B. un scaun ergonomic de birou, în valoare de 369,99 RON, pentru faptul că nu a luat măsuri legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă în cursul lunii iulie 2018 de către B., în județul Neamț; la 16.07.2019, a primit de la martorul B. suma de 500 RON, pentru a propune o soluție de clasare în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în care martorul era cercetat pentru infracțiuni la Codul silvic; la 10.09.2019, a primit de la martora D. suma de 500 RON, pentru a administra în mod părtinitor probe și a tergiversa cercetările în dosarele penale nr. x/2018 și nr. y/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în care era cercetat martorul B.. Cele trei infracțiuni ar fi fost comise în concurs, fiind aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Inculpatul nu a recunoscut oprirea în trafic a martorului în perioada în care acesta avea dreptul de a conduce suspendat, iar despre scaunul respectiv a invocat că l-a cumpărat de la martorul Sandu în schimbul sumei de 250 RON.

Pentru a se putea verifica veridicitatea susținerilor martorilor denunțători, în contextul negării inculpatului, instanța de fond a analizat situația scaunului presupus a fi primit de inculpat drept mulțumire. S-a reținut că, din probatoriul administrat (declarația martorei și înscrisul de la dosar urmărire penală), reiese faptul că martora I. a achiziționat la data de 30.07.2018 de pe H. un scaun de birou ergonomic, J., piele ecologică, negru, contra sumei de 369,99 RON. Momentul opririi martorului Sandu în trafic este plasat de martora D. "în vara anului 2018", astfel încât declarația se coroborează cu înscrisurile de achiziționare a scaunului. În aceste condiții, s-a verificat dacă există suficiente indicii privind identitatea scaunului achiziționat de martora I. și scaunul identificat în posesia inculpatului, la Postul de poliție Bodești. Potrivit Dovezii seria x nr. x, scaunul identificat la inculpat este un "scaun ergonomic de birou, de culoare neagră ce prezintă cusături albe, mânere argintii, fără inscripție referitoare la marcă sau model, având cinci roți". Comparând această descriere cu imaginea scaunului J. încărcată pe site-ul H., instanța de fond a constatat identitatea între caracteristicile fizice ale celor două scaune, astfel încât a concluzionat că scaunul aflat la inculpat este același scaun cu cel cumpărat de martora I., pentru martora D., ulterior fiind oferit inculpatului.

Susținerea inculpatului că a achiziționat scaunul de la martorul Sandu contra sumei de 250 RON nu se coroborează cu restul probatoriului administrat, astfel încât nu a fost avută în vedere. Mai mult decât atât, în transcrierile de la dosar urmărire penală se face trimitere la momentul predării scaunului, când martorul Sandu ar fi trimis-o cu scaunul pe martora D., întrucât martorul Sandu s-ar fi intimidat. Or, în contextul în care martorul Sandu ar fi vândut scaunul către inculpat, nu s-ar justifica această atitudine a martorului denunțător.

Făcându-se dovada faptului conex – primirea scaunului de către inculpat, prima instanță a reținut ca fiind corespunzătoare realității și declarația martorilor denunțători privind oprirea martorului Sandu în trafic, în vara anului 2018.

La 09.07.2019, ora 19:10, numitul K. a sesizat prin serviciul 112, faptul că din pădurea Ocolului Silvic Gîrcina, situată pe raza comunei Bodești, sat Oșlobeni, județul Neamț, a fost sustras material lemnos. Sesizarea a fost repartizată spre soluționare agenților de poliție L. și M., ambii din cadrul secției nr. 5 de Poliție Rurală Gîrcina, care s-au deplasat la fața locului și au efectuat investigații din care a reieșit posibilitatea ca martorul B., în cantonul căruia s-au săvârșit infracțiunile silvice, să fi fost implicat în mod direct. Inculpatul A. nu era de serviciu, însă a fost solicitat de către colegii săi pentru a le pune la dispoziție formulare tipizate și pentru a-i ajuta în realizarea investigațiilor. Martorul B. și inculpatul C. au asistat la o parte din cercetările efectuate de către organele de poliție, materialul lemnos găsit la fața locului, în jur de 1 m

3

, fiind predat în custodie pădurarului de canton, respectiv B.. A fost înregistrat dosarul penal nr. x/2019, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, care a fost repartizat la data de 10.07.2019, spre soluționare, inculpatului A., de către șeful secției nr. 5 de Poliție Rurală Gîrcina.

Cu privire la aceeași situație, Garda Forestieră Suceava a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț o sesizare penală înregistrată sub nr. x/2019, care a fost repartizată spre soluționare, la 27.08.2019, agentului de poliție N. din cadrul Postului de Poliție Bodești.

În momentul ridicării de către organele de poliție judiciară din cadrul D.G.A. – S.J.A. Neamț, dosarul penal nr. x/2019 era atașat la dosarul penal nr. x/2019, fără a exista ordonanță de reunire. De la data repartizării și până la momentul ridicării și xerocopierii, inculpatul A. nu a efectuat nici un act de urmărire penală în dosarul nr. x/2019.

La 16.07.2019, în timp ce efectuau o patrulare comună, inculpatul A. i-a adus la cunoștință martorului B. că, pentru moment, nu este suspect și că va lua o decizie după ce probele vor fi adunate. În aceste condiții, martorul i-ar fi remis inculpatului suma de 500 RON, pentru a propune o soluție de clasare în dosarul nr. x/2019.

Din conținutul conversațiilor dintre martora D. și inculpatul A. din 06.08.2019 și 10.09.2019, rezultă că inculpatul și-a asumat faptul că a primit de la martorul B. suma de 500 RON pentru dosarul penal nr. x/2019 Pe lângă declarațiile celor doi martori denunțători, o trimitere la această sumă de 500 RON apare în transcrierile convorbirilor dintre inculpat și martora D. – filele x – în contextul în care se vehiculează primirea sumei de 500 RON pentru a-l ajuta pe martorul Sandu în dosarele pe care le are.

Față de aceste considerente, prima instanță a reținut că inculpatul A. a primit suma de 500 RON de la martorul Sandu cu referire la conduita inculpatului în dosarul în care martorul era cercetat, constatându-se o lipsă a activității de cercetare penală în acest dosar.

În actul de sesizare s-a reținut că, la 10.09.2019, a avut loc o întâlnire între martora D. și inculpatul A., în jurul orei 20:15, la solicitarea martorei, după ce aceasta a terminat programul de lucru la farmacie. Dialogul dintre cei doi a fost înregistrat de către martora D. cu telefonul mobil propriu, fiind redat în transcrierile de la dosar urmărire penală. La un moment dat, martora i-a oferit inculpatului o sumă de bani pentru ca acesta să-l ajute pe martorul B. în dosarele penale care îl priveau, materializându-și astfel promisiunile făcute anterior în acest scop, promisiuni care se regăsesc în discuțiile anterioare dintre inculpatul A. și martora denunțătoare D.. Deși A. a manifestat o opoziție aparentă față de această ofertă, se menționează că inculpatul a primit de la martor suma de 500 RON, acceptând promisiunea că, în viitor, atunci când denunțătorul va avea posibilități financiare, va fi dispus să remită alte foloase materiale. După primirea banilor, în cursul discuției, inculpatul i-a cerut brusc martorei să-i dea telefonul mobil, devenind bănuitor, însă martora a reușit să-l închidă, întrerupând astfel și înregistrarea audio.

Martora D. a declarat că, după întreruperea înregistrării și închiderea telefonului mobil, a recunoscut față de inculpat că a înregistrat convorbirea, motivând că dorea să aibă o dovadă pe care să i-o arate martorului B. pentru remiterea sumei de 500 RON, pe care dorea să și-o recupereze ulterior. De asemenea, martora D. a declarat că inculpatul i-a restituit banii și au continuat discuția, astfel încât la un moment dat i-a cerut bani de motorină, în considerarea faptului că îl ajută pe martorul B.. A primit de la martoră suma de 500 RON, din care a păstrat doar 300 RON.

Analizând înregistrarea discuției în care ar fi avut loc remiterea sumei de 500 RON, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută, fără nicio îndoială, primirea sumei de bani de către inculpat. Astfel, s-a constatat o opoziție a inculpatului față de primirea sumei de bani, din convorbire reieșind mai mult dorința martorei de a preda inculpatului banii, decât primirea acestei sume de către inculpat. Acesta i-a spus martorei, în mod repetat, să își vadă de treabă, să stea liniștită, neputându-se stabili cu certitudine primirea sumelor. Faptul că, ulterior, inculpatul a devenit suspicios și a verificat telefonul martorei nu poate conduce la concluzia predării sumei de bani.

Conținutul înregistrării, neclar sub acest aspect, a fost coroborat cu declarația martorei D., care a susținut că ar fi predat suma de 500 RON inculpatului, că acesta i-ar fi restituit suma după ce ar fi devenit bănuitor că este înregistrat, că i-a predat din nou inculpatului suma de 500 RON din care inculpatul i-ar fi restituit din nou 200 RON.

Prima instanță a apreciat că declarația martorei D. apare a fi afectată de o aparență de incertitudine, fiind prea multe elemente care nu susțin veridicitatea acesteia. Astfel, se vorbește despre două predări ale sumei de 500 RON, din care una după ce inculpatul ar fi devenit suspicios că este înregistrat, o restituire integrală și una parțială – 200 RON, ambele după încheierea înregistrării. Aceste aspecte au fost corelate de instanță și cu atitudinea constant provocatoare a martorei denunțătoare privind promisiunea repetată a unor sume de bani către inculpat și de refuzul inculpatului, de mai multe ori, în cursul convorbirii. În aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu se poate stabili, cu certitudine, predarea sumei de 500 RON către inculpat.

Pentru aceste considerente, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A. care, în luna iulie 2018, a primit de la martorii D. și B. un scaun ergonomic de birou, în valoare de 369,99 RON, pentru faptul că nu a luat măsuri legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă în cursul lunii iulie 2018 de către B., în județul Neamț, respectiv aceea că, la data de16.07.2019, a primit de la martorul B. suma de 500 RON, pentru a propune o soluție de clasare în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în care martorul era cercetat pentru infracțiuni la Codul silvic, îndeplinesc elementele constitutive a două infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, sub forma intenției.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul A..

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel Bacău a constatat în următoarele:

Asupra motivului de apel formulat de inculpat relativ la greșita încadrare juridică reținută în ceea ce privește unele dintre faptele reținute în sarcina acestuia:

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. - fapta din perioada 2015- 2018 și infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., fapta din luna iulie 2018, într-o infracțiune unică de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. - faptă din perioada 2015-2018, instanța de apel a constatat că aceasta este nefondată.

Analizând situația de fapt reținută în cauză, în baza probelor administrate în ambele faze procesuale, Curtea de Apel Bacău a constatat că instanța de fond, în mod corect, a menținut încadrarea juridică dată faptelor inculpatului mai sus menționate prin actul de sesizare al instanței și a reținut că activitățile infracționale ale acestuia sunt distincte și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită, săvârșite sub forma concursului de infracțiuni.

Instanța de apel a observat că probele administrate în cauză relevă că inculpatul A., în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial constând în dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, concomitent cu obținerea unui beneficiu personal reprezentat de nerestituirea unui împrumut și cauzând, totodată, o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bacău a constatat că ansamblul probelor în acuzare administrate în cauză relevă că inculpatul A., în luna iulie 2018, a primit de la martorii D. și B. un scaun ergonomic de birou, în valoare de 369,99 RON, pentru faptul că nu a luat măsuri legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă în cursul lunii iulie 2018 de către B., în județul Neamț.

Analizând actele de conduită interzise de legea penală, mai sus de enunțate, concretizate prin omisiunea de a nu constata săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., aspect care constituie încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, respectiv prin primirea de la martorii D. și B. a unui scaun ergonomic de birou, în valoare de 369,99 RON, cu titlu de "contraprestație" că nu a luat măsuri legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă în cursul lunii iulie 2018 de către B., Curtea de Apel Bacău a constatat că activitățile infracționale ale inculpatului sunt distincte, fiind comise la intervale de timp diferite, iar urmările imediate ale acestor activități sunt de asemenea distincte - vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate (în ceea ce privește fapta de abuz în serviciu comisă în formă continuă în perioada 2015-2018), respectiv o stare de pericol care aduce atingere bunului mers al activității serviciului prin atitudinea lipsită de probitate a inculpatului de a nu lua măsurile legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., la care era obligat prin atribuțiile sale de serviciu.

Curtea de Apel Bacău nu a primit nici critica privind încadrarea juridică reținută în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. - fapta din perioada mai- septembrie 2019, în sensul în care s-ar impune schimbarea încadrării juridice din această infracțiune în cea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. fără reținerea agravantei prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, întrucât situația faptică reținută nu relevă obținerea pentru inculpat sau pentru altă persoană a unui folos necuvenit, aspect care reprezintă condiția de existență a acestei cauze de agravare.

Curtea de Apel Bacău a constatat, în baza analizării probelor administrate în cauză, că fapta de abuz în serviciu sus amintită a fost comisă de inculpat în varianta agravată prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, întrucât prin omisiunea de a nu se sesiza din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., care constituie o încălcare a dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, i-a procurat acestuia un beneficiu nepatrimonial, constând în eventuala eludare a răspunderii penale și sustragerea de la a despăgubi prin polița RCA deținută, eventuale daune aduse bunurilor aparținând domeniului public.

Referitor la criticile de netemeinicie invocate de inculpatul apelant A. privind greșita condamnare pentru abuz în serviciu (două infracțiuni) și luare de mită (două infracțiuni), Curtea de Apel Bacău a constatat că nu sunt întemeiate, neimpunându-se schimbarea soluției de condamnare într-una de achitare pentru aceste fapte.

Examinând ansamblul probelelor administrate în cauză în cele două faze procesuale, Curtea de Apel Bacău a constatat că prima instanță a ajuns corect la concluzia condamnării inculpatului, soluția pronunțată întemeindu-se pe o judicioasă evaluare a probelor în acuzare administrate.

Este adevărat că prezumția de nevinovăție constituie o regulă de bază ale procesului penal, în art. 4 C. proc. pen.. statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă." Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes"; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare. Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la speța de față, instanța de apel a constatat că probatoriul administrat în cauză înfrânge prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului apelant A., relevând în mod cert și decisiv existența infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită și vinovăția acestuia cu privire la aceste fapte.

Curtea de Apel Bacău a constatat că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Instanța de apel a remarcat că argumentele de natură probatorie și juridică ale instanței de fond referitoare la soluția condamnării inculpatului pentru faptele supuse judecății sunt amplu prezentate la paginile 8-16 ale sentinței apelate și și-a însușit toate aceste argumente, apreciind că nu se justifică reluarea lor.

Examinând probele administrate în cursul procesului penal, Curtea de Apel Bacău a observat că acestea prin conținutul lor informativ fac dovada certă că inculpatul A., în perioada 2015-2018, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, nu a constatat săvârșirea de către martorul B. a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., deși cunoștea că susnumitul nu posedă permis de conducere, procurându-i astfel un beneficiu nepatrimonial constând în dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, concomitent cu obținerea unui beneficiu personal reprezentat de nerestituirea unui împrumut și cauzând totodată în același timp o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I. și structurile subordonate, care au atribuții legale în combaterea fenomenului infracțional.

Instanța de apel a constatat că apărarea inculpatului, potrivit căreia nu ar fi avut cunoștință de faptul că martorul B. nu avea dreptul de a conduce, este contrazisă în mod cert de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile martorilor B., D. și E., care se coroborează cu conținutul convorbirilor dintre inculpat și martora D. transcrise prin procesul-verbal aflat la vol. I dosar urmărire penală, din care rezultă indubitabil că inculpatul avea cunoștință că martorul Sandu conduce autoturismul fără permis de conducere de trei ani.

În atare condiții, dat fiind faptul că apelantul cunoștea cu certitudine că martorul B. nu avea dreptul de a conduce în perioada 2015-2018, prin omisiunea de a nu a constata săvârșirea de către martor a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., inculpatul, în raport cu calitatea sa de agent poliție judiciară, a încălcat dispozițiile legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cauzând astfel o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I.

În raport cu activitatea ilicită a inculpatului mai sus descrisă, care a procurat un beneficiu nepatrimonial martorului B., constând în dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și obținerea unui beneficiu personal reprezentat de nerestituirea unui împrumut, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în varianta agravată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Referitor la cea de a doua faptă de abuz în serviciu comisă în perioada mai- septembrie 2019, Curtea de Apel Bacău a constatat, în baza analizării și evaluării probelor administrate în cauză, că în perioada mai- septembrie 2019, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, prin încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inculpatul A. nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019.

Contrar tezei expusă de inculpat în apărare, Curtea de Apel Bacău a constatat că acesta a încălcat cu știință dispozițiile legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române și nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații de coinculpatul C., deși avea cunoștință de caracterul fals al declarației acestuia.

Împrejurarea că inculpatul cunoștea despre caracterul fals al declarației date de coinculpatul C. la 23.05.2019, în care a indicat nereal data și locul evenimentului rutier în care a fost implicat acesta din urmă, rezultă din conținutul convorbirilor dintre inculpat și martora D., transcrise prin procesul-verbal aflat la dosar urmărire penală, acesta afirmând expres că în mod deliberat nu a întocmit dosarul penal lui C. ("Și-am lăsat-o așa. O murit așa faza ..." vol. I - dosar urmărire penală).

Curtea de Apel Bacău nu a primit apărarea inculpatului, conform căreia acesta avea obligația de a se sesiza cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații comisă de inculpatul C. numai în ipoteza în care respectiva declarație ar fi fost dată în fața sa și să fie verificată înainte de eliberarea autorizației de reparație sub aspectul veridicității celor declarate.

Astfel, împrejurarea că inculpatul C. a dat declarația necorespunzătoare adevărului în fața unui alt agent de poliție din cadrul Postului de Poliție Bodești, nu l-a absolvit în nici un mod pe inculpatul A. de obligația de a se sesiza din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., săvârșită de primul inculpat, atât timp cât cunoștea despre caracterul fals al declarației, obligație de serviciu care decurge din dispozițiile art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, care impun lucrătorilor de poliție obligația de a culege informații în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii infracțiunilor, precum și a altor fapte ilicite.

Față de aceste argumente, Curtea de Apel Bacău a constatat că fapta inculpatului A. săvârșită prin inacțiune, în perioada mai- septembrie 2019, constând în aceea că, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție Bodești, nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., comisă de inculpatul C., prin declararea necorespunzătoare a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier din 22.05.2019, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în varianta agravată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. Încălcând dispozițiile legale prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 218/2002, în modalitatea sus arătată, activitatea ilicită a inculpatului a produs o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale statului, reprezentat prin M.A.I., precum și un folos nepatrimonial coinculpatului C., constând în eventuala eludare a răspunderii penale și sustragerea de la a despăgubi prin polița RCA deținută, eventuale daune aduse bunurilor aparținând domeniului public.

Referitor la fapta de luare de mită comisă de inculpatul apelant A., în luna iulie 2018, constând în aceea că a primit de la martorii D. și B. un scaun ergonomic de birou, în valoare de 369,99 RON, pentru faptul că nu a luat măsuri legale de constatare a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă în cursul lunii iulie 2018 de către B., Curtea de Apel Bacău a constatat că probele în acuzare administrate în cauză relevă existența acestei fapte și vinovăția inculpatului cu privire la aceasta.

Instanța de apel a constatat că apărarea inculpatului potrivit căreia a achiziționat scaunul de la martorul Sandu contra sumei de 250 RON este contrazisă de probele administrate în cauză, deosebit de relevante fiind declarația martorei I., care a achiziționat la data de 30.07.2018 de pe H. un scaun de birou ergonomic, J., piele ecologică, negru, contra sumei de 369,99 RON, la solicitarea martorei D., factura fiscală emisă de H. prin care a fost achiziționat bunul menționat, dovada de confiscare a unui scaun ergonomic de birou de la inculpatul A., seria x nr. x, care relevă identitatea între caracteristicile fizice ale acestui scaun și cel achiziționat de la H. de către martora I., declarațiile martorului B. (care a arătat că a remis prin martora D. un scaun inculpatului cu titlu de "recompensă că l-a iertat cu dosarele", după ce a fost oprit în trafic de către acesta, când a fost surprins din nou fără a avea dreptul de a conduce, ocazie cu care împreună cu martora D. au și stabilit remiterea bunului), precum și conținutul convorbirilor dintre inculpat și martora D. transcrise prin procesul-verbal aflat la vol. I dosar urmărire penală (din care rezultă că martorul Sandu ar fi trimis-o cu scaunul pe martora D. să i-l remită inculpatului, întrucât martorul este o fire emotivă, aspect care contravine verosimilității apărării inculpatului, care a susținut că a cumpărat bunul de la martor la prețul de 250 RON).

În ceea ce privește fapta de luare de mită comisă de inculpat la 16.07.2019, Curtea de Apel Bacău a constatat că probele în acuzare administrate în cauză relevă în mod cert, precis și decisiv că inculpatul A. a primit de la martorul B. suma de 500 RON, pentru a propune o soluție de clasare în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în care martorul era cercetat pentru infracțiuni la Codul silvic. Împrejurarea că martorul B. i-a remis inculpatului suma de 500 RON cu titlu de "contraprestație", constând în propunerea unei sol