ÎCCJ, Decizia nr. 189/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva sentinței penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și civilă, și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. și aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A menținut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. și aplic. art. 5 din C. pen.

A menținut dispozițiile cu privire la pedeapsa complementară și accesorie.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

II. Împotriva acestei decizii a formulat contestatie la executare condamnatul A..

Prin decizia penală nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut, în esență, următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

S-a constatat că, în susținerea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul a menționat că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită vizând cele 24 de acte materiale de primire reținute. În acest sens, a susținut că, deoarece a fost reținută infracțiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracțiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracțiunii (funcționar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte, motiv pentru care contestatorul a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracțiunii în cazul fiecărui act de primire reținut (12.05.2009 - 2013).

În aceste condiții, Înalta Curte, secția penală a reținut că nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., în condițiile în care aspectele invocate de către contestator sunt intrate în puterea de lucru judecat, nefiind susceptibile de a fi modificate prin intermediul contestației la executare.

În consecință, Înalta Curte, secția penală a constatat că prin contestația la executare promovată nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

III. Împotriva deciziei penale nr. 71/A din 25 februarie 2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 31 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalitații căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată împotriva deciziei penale nr. 301/A din data de 8 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Or, decizia penală prin care s-a respins ca nefondată contestatia la executare formulată de către contestatorul A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 25 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.