ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva Sentinței penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și civilă, și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. și aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

A menținut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 din C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. și aplic. art. 5 din C. pen.

A menținut dispozițiile cu privire la pedeapsa complementară și accesorie.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare condamnatul A..

Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) teza I din C. proc. pen. și vizează nelămurirea cu privire la calitatea de subiect activ al infracțiunii, pentru cele 24 de acte materiale de primire reținute. În acest sens, contestatorul a arătat că, deoarece a fost reținută infracțiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracțiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracțiunii (funcționar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte. Concluzionând, a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracțiunii în cazul fiecărui act de primire reținut în perioada 12.05.2009 - 2013.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază contestația la executare ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Totodată, Înalta Curte menționează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Prin intermediul contestației la executare nu pot fi invocate și rezolvate aspecte ce țin de fondul cauzei ce au fost soluționate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluția dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestației la executare.

În acest sens, se reține că prin Decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în M. Of. nr. 723/11.08.2020, Curtea Constituțională a statuat că "în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească."

În același timp, instanța de contencios constituțional a menționat că "procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 106/11.02.2016, parag. 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în M. Of. nr. 138/5.03.2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în M. Of. nr. 162/23.02.2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în M. Of. nr. 311/10.05.2007)."

În susținerea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestatorul a menționat că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită vizând cele 24 de acte materiale de primire reținute. În acest sens, a arătat că, deoarece a fost reținută infracțiunea în formă continuată, rezultă că fiecare act material în parte, trebuie să îndeplinească formele de tipicitate ale infracțiunii. Prin urmare, calitatea de subiect activ al infracțiunii (funcționar public în sensul legii penale) este unul dintre elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită, deci trebuie întrunită în cazul fiecărei primiri în parte. Concluzionând, a solicitat a se lămuri calitatea de subiect activ al infracțiunii în cazul fiecărui act de primire reținut (12.05.2009 - 2013).

În această ordine de idei, Înalta Curte reține că nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

În esență, prin susținerile invocate, contestatorul solicită a se verifica conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, deoarece, în opinia sa, nu este întrunită condiția privind subiectul activ al infracțiunii de luare de mită. Or, Înalta Curte reține că aceste aspecte sunt intrate în puterea de lucru judecat, nefiind susceptibile de a fi modificate prin intermediul contestației la executare.

În consecință, Înalta Curte constată că prin contestația la executare promovată nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel că va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 301/A din data de 08 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2021.

GGC - ED