ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra cauzei de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1338 din data de 02.09.2019, Tribunalul București, secția Penală, în dosarul nr. x/2015, printre altele, a dispus următoarele:

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. (fără ocupație, cetățean român, fără antecedente penale) sub aspectul săvârșirii infractiunii luare de mită prevăzută și sancționată de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 67 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen.. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infractiunii de complicitate la dare de mită prevăzută și sancționată de art. 48 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. prin sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 1 an și 4 luni, de 8 luni și de 2 ani închisoare), în final inculpatul A. va executa pedeapsa principală de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata măsurilor preventive privative de libertate de la 10.12.2014 la 22.06.2015.

În baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.,a rt. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. (cetățean român, fără ocupație, fără antecedente penale) la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen..a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infractiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și sancționată de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului B. prin sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită cu 7 luni închisoare (1/3 din pedepsele de 6 luni și de 1 an și 3 luni închisoare), în final pedeapsa principală de 1 (un) an și 11 (unsprezece) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani care se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. .(1) lit. a), b) și k) C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale în situația revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin prezenta sentință.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare pe o durată de 2 ani, calculat conform art. 92 alin. (2) C. pen. de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau al C. din Cluj Napoca pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 72 C. pen. a constatat că față de inculpat au fost dispuse măsuri preventive privative de libertate de la 11.12.2014 la 27.04.2015.

II. Prin decizia penală nr. 209 din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală si pentru cauze cu minori si de familie, în dosar nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și de partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 387 din 26.09.2022 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2020.

A fost desființată în parte sentința penală apelată doar în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii penale și a acțiunii civile privindu-l pe inculpatul E., și reținând cauza spre rejudecare în aceste limite și, în fond:

În baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul E. - , la pedeapsa de 1 (un) an și 4 luni închisoare, și la pedeapsa complementară de interzicere a exercitărilor drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și lit. n) - dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 (douăsute) de metri de victima D. pe o perioadă de 5 ani.

Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul E.: 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului E. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și lit. n)- dreptul de a se apropia la mai puțin de 200 (douăsute) de metri de victima D..

În temeiul art. 397 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. proc. pen. și în condițiile art. 1349 și 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de persoana vătămată D., și a fost obligat inculpatul E. la plata către acesta a sumei de 5000 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și respectiv a sumei de 5000 de euro, echivalentul în RON de la data plății, cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E. la plata către stat a sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale, la judecata în fond și în apel.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

III. Împotriva deciziei penale nr. 209 din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală si pentru cauze cu minori si de familie, în dosar nr. x/2020, inculpatul E. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 15.09.2023, când s-a stabilit termen la data de 25.10.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menționat că inculpatul E. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul E. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărâri atacate, și, în rejudecare achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. Inculpatul a arătat că nu a comis o faptă care să fie prevăzută de legea penală, în data de 01.04.2018, acesta și inculpatul F. nu au făcut parte din grupul de agresori și nu a lovit-o pe partea civilă D., aspect reținut de către instanța de fond.

S-a arătat că, inculpatul E. nu a fost cercetat penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 47 coroborată art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., niciunul dintre apelanți, Ministerul Public sau partea vătămată necriticând hotărârea instanței de fond sub acest aspect.

Or, în cauză, fără să fie pusă în discuție vreun moment această încadrare juridică a faptei, cu respectarea garanțiilor procesuale instituite de către C. proc. pen., totuși Curtea de Apel Bacău a reținut dincolo de orice dubiu, că inculpatul a desfășurat activități specifice instigatorului, fiind incidentă infracțiunea prev. de art. 47 rap. la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.

Astfel, soluția instanței de control judiciar este profund eronată, având în vedere că, doar în situația în care se punea în discuția părților schimbarea încadrării juridice și ulterior admiterii, se administrau probe în sensul existenței activității de instigare, se putea eventual motiva absorbția activității de instigator în cea de autorat.

Totodată, în disonanță cu cele reținute de către Curea de Apel Bacău, apărarea a menționat declarația martorului G. care a arătat în cursul urmăriri penale, (filele x, că, grupul de agresori a plecat spre locul în care fugiseră partea civilă și martorul H. fără a arăta însă aspecte cu privire la identitatea acestor persoane, respectiv fără a-i indica printre agresori pe cei doi inculpați).Concluzia se desprinde din faptul că pe baza celor prezentate, se poate constata că instanța de control judiciar a trecut peste toate aceste aspecte menite a alimenta din plin principiul de drept "in dubio pro reo" și a uzat de o construcție logico - juridică menită a plasa fapta penală în sarcina inculpatului, fiind mai mult decât evident că, acțiunile acestuia din data de 01.04.2028, nu se circumscriu vreunei fapte penale, motiv pentru care soluția instanței de fond este greșită.

Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul E. și s-a acordat termen pentru data de 6 decembrie 2023.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul E. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Totodată, în ceea ce privește limitele examinării recursului în casație conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a reținut în jurisprudență că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) din C. pen., întrucât apărarea a susținut că, inculpatul nu a comis o faptă care să fie prevăzută de legea penală, în data de 01.04.2018, acesta și inculpatul F. nu au făcut parte din grupul de agresori și nu a lovit-o pe partea civilă D., aspect reținut de către instanța de fond.

În cauză, criticile formulate de recurentul inculpat E. sunt cele iterate și în fața instanței de apel în sensul că nu există nici cel mai mic element probatoriu care să îl plaseze pe inculpat în grupul de agresori, dimpotrivă, el a fost victima agresiunii părții civile cu câteva minute înainte de a se produce agresiunea acesteia de către acel grup de persoane, neidentificate, în opinia apărării. Argumentele recurentului, care privesc lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor din perspectiva laturii obiective, nu sunt fondate.

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că instanța de apel a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că în dimineața de 01.04.2018, la ora 02:00, persoana vătămată D. a mers la barul "Pub" de pe str. x din Roman cu mai mulți prieteni printre care: H., I., G. și J.. La ora 03:00 ea a ieșit afară și s-a certat cu inculpatul K., lovindu-l în față. Apoi persoana vătămată a intrat în bar și după 30 de minute a ieșit afară pentru a pleca, îndreptându-se spre parcarea din fața L., acolo unde o aștepta cu mașina nepotul ei H..

Când mai avea circa 5 m până la mașină, circa 5-6 persoane, printre care și inculpatul M., s-au repezit la persoana vătămată și au lovit-o peste corp cu pumnii și picioarele și cu obiecte contondente. Persoana vătămată a reușit să fugă și a ajuns până la scările de la intrarea în Pietonalul Ștefan cel Mare, unde a fost ajunsă de agresori, care au continuat să o lovească. În urma agresiunii inculpatului E. și a celorlalte persoane care îi însoțeau, persoana vătămată D. a suferit mai multe leziuni, care au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale.

Prin urmare, pentru a verifica dacă inculpatul M. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, cu caracter definitiv, în care, contrar susținerilor apărării, s-a reținut că în urma agresiunii inculpatului E. și a celorlalte persoane care îi însoțeau rămase neidentificate, având ca mobil dorința de răzbunare pentru agresiunile și jignirile suferite din partea părții civile în aceeași noapte cu puțin timp înainte, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii rezultatului dar fără a-l urmări, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., dar și cu aplicarea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de casație nu are competența de a schimba situația de fapt reținută de instanța de apel, cum solicită, de fapt, recurentul inculpat. Astfel, legea nu dă în competența instanței de recurs în casație modificarea sau înlăturarea elementelor de fapt reținute de instanța de apel, care au fost în sensul că "pe fondul unei dorințe de răzbunare ca urmare a unui incident violent și jignitor verbal din aceeași noapte, inculpatul E. a instigat un grup de persoane să lovească partea civilă, dar a și luat parte în calitate de autor la vătămarea corporală gravă a părții civile D.".

Prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, recurentul inculpat nu invocă nelegalitatea hotărârii, ci solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei situații de fapt contrare celei avute în vedere de instanța de apel (în urma administrării de probe) și care să conducă la o soluție favorabilă acestuia. Or, conform cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate stabili o altă situație de fapt. Verificarea hotărârii din apel se face în drept, doar cu privire la semnificația juridică dată situației de fapt în apel. Statuările în fapt nu pot fi cenzurate, astfel că instanța de recurs în casație analizează legalitatea interpretării date în drept situației de fapt stabilite de instanța de apel.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul E. împotriva deciziei penale nr. 209 din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul E. împotriva deciziei penale nr. 209 din data de 10 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.