ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 27.04.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

27.04.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 12.07.2021 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 360 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de acces fără drept la un sistem informatic (4 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani, a cărei executare începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 360 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de acces fără drept la un sistem informatic (11 acte materiale).

În temeiul art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (4 acte materiale).

În temeiul art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos (11 acte materiale).

În temeiul art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen.p., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, și anume 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind astfel de 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin necontestare), în temeiul art. 583 alin. (1) și art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a admis sesizarea formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Oradea, prin judecător delegat, privind pe condamnatul A., în baza art. 97 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 387/20.03.2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă la data de 27.05.2020 prin neapelare (Dosar nr. x/2019) și de 2 ani și 4 luni închisoare (pedeapsă rezultantă) aplicată prin Sentința penală nr. 832/08.07.2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă la data de 25.07.2020 prin neapelare (Dosar nr. x/2019), s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832/08.07.2020 a Judecătoriei Oradea în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a înlăturat sporul de 4 luni închisoare aplicat și, în temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse (dintre care două au fost repuse în individualitatea lor) în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse aplicate, adică 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de supraveghere de 4 ani care curge de la data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare (27.05.2020).

S-a constatat că faptele cercetate în prezenta cauză au fost comise și descoperite în perioada 09.02.2021 - 19.02.2021, în termenul de încercare al pedepsei a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea, fiind întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii.

În baza art. 96 alin. (4) și (5) rap. la art. 43 alin. (1) și (2) C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin sentință, de 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, prin prezenta, durata reținerii de 24 de ore, de la data de 18.11.2019 la data de 19.11.2019, și durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 25.02.2021 la zi.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul A.

Au fost anulate formele de executare emise pentru punerea în executare a pedepsei aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare, conform prezentei hotărâri.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul efectiv cauzat părții civile B.

În baza art. 397 rap. la art. 19 și 25 C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea formulată de C. și a fost obligat inculpatul A. să plătească acestuia suma de 4.955 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 23 alin. (2), art. 19 alin. (3) - (5), art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 și art. 1381 C. civ., s-a admis, în parte, cererea de despăgubiri formulată de B. și a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile echivalentul în RON a sumei de 5.000 euro, calculată la data efectuării plății efective, reprezentând daune morale.

În baza art. 371 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată la data de 23.06.2021 de D., care a solicitat despăgubiri în sumă de 83,17 RON achitată în contul persoanei vătămate B. cu ocazia realizării operațiunii de rambursare anticipată a creditului contractat de către inculpat prin intermediul aplicației E. în data de 19.02.2021.

S-a constatat că F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că, în cauză, nu s-au instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (5), (6) și art. 254 C. proc. pen., în vederea recuperării pagubelor create și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare, s-a dispus luarea, până la concurența sumei de 14.085 RON, a măsurilor asiguratorii ale sechestrului asupra oricăror bunuri mobile sau imobile aparținând inculpatului A. și popririi (în limitele prevăzute de lege) a sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului de către o a treia persoană.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) rap. la art. 112 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a telefonului mobil marca x cu seria x și cartela SIM cu seria x cu nr. de apel x ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul în care locuia A.

S-a dispus ca, la data rămânerii definitive a sentinței, cele 15 suporturi optice care au fost înaintate odată cu rechizitoriul, să se conservă prin arhivare, odată cu dosarul cauzei, pe durata de păstrare a acestuia, la sediul Tribunalului Sălaj, în locuri speciale, cu asigurarea confidențialității.

În baza art. 485 alin. (4) rap. la art. 398 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească în favoarea statului 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen. rap. la art. 451 - 453 C. proc. civ., s-a admis cererea de obligare a inculpatului la cheltuieli de judecată și a fost obligat inculpatul A. la plata către B., a sumei de 1.200 RON reprezentând onorariu avocat ales.

Onorariul în cuantum de 868 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea civilă D.

Prin Decizia nr. 1245/A din 20 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă D. SA împotriva Sentinței penale nr. 41 din 12 iulie 2021 pronunțate de Tribunalul Sălaj.

În temeiul art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă, durata reținerii de 24 de ore de la data de 18.11.2019 la data de 19.11.2019 și durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 25.02.2021 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 RON.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta parte civilă D. SA la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., a fost încuviințată suma de 868 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, sumă avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei nr. 1245/A din 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 08.12.2021, sub numărul x/2021.

Prin motivele de recurs în casație formulate la 04.11.2021 (dată plic), recurentul inculpat A. a arătat că, pe tot parcursul procesului penal, nu a avut parte de un proces echitabil, nu i s-a permis studierea dosarului, susținând că i s-a încălcat, în mod repetat, dreptul la apărare. Totodată, a menționat că, instanța de fond - Tribunalul Sălaj a dispus, în mod eronat, contopirea pedepsei aplicate în cauză cu o pedeapsă anterioară dispusă de Judecătoria Oradea și a stabilit, în final, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, solicitând suspendarea executării până la soluționarea cererii.

Prin concluziile scrise depuse de recurent la data de 19.11.2021 acesta a susținut că, pedeapsa de 7 ani închisoare este o pedeapsă mult prea mare pentru fapta comisă și nu poate contribui la reintegrarea sa, iar prin cererea formulată la data de 22.11.2021 a solicitat revocarea "mandatului de arestare preventivă" și punerea sa în libertate sub o măsură preventivă mai ușoară, arătând că a trecut o perioadă de 11 luni de când este deținut, perioadă în care rezonanța socială negativă a faptelor săvârșite a fost atenuată și a înțeles că trebuie să adopte o conduită corectă și să muncească cinstit.

În cauză au fost depuse concluzii scrise, în data de 22.11.2021, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., iar parchetul a susținut, în esență, că recurentul a solicitat casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel fără să indice cazul de casare incident în speță, iar motivele că nu a avut parte de un proces echitabil și i s-a încălcat dreptul la apărare nu pot face obiectul căii extraordinare de atac.

În exercitarea dreptului prevăzut la data de 05. 01.2022, partea civilă B. a depus un memoriu olograf, prin care a susținut că A. este nevinovat. A menționat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză, precizând că își retrage plângerea din 19.02.2011 formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, motiv pentru care a solicitat "clasarea" cauzei.

Prin încheierea din 19.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă, în principiu, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1245/A din 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de recurentul inculpat A.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a reținut că, în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat un caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., însă recurentul a prezentat motive în susținerea căii extraordinare de atac.

Astfel, chestiunile referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei, prev. de art. 96 alin. (4) C. pen., precum și operațiunile de contopire a pedepselor conform dispozițiilor art. 41 și art. 43 C. pen., susținute de recurentul A., s-a considerat că pot fi evaluate din perspectiva cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), apreciindu-se suficientă prezentarea motivelor de casare pentru luarea acestora în discuție, pe fond, independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurent vreunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În consecință, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererea formulată de recurentul inculpat A. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., recursul în casație urmând a fi examinat prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Față de motivele dezvoltate de recurentul inculpat s-a precizat că, nu se includ în sfera cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 și nici a vreunui alt caz de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire individualizarea judiciară, aceeași fiind concluzia în legătură și cu aspectele referitoare la respectarea dreptului la apărare.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 79 C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine (alin. (1); dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă (alin. (2); când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultante se majorează conform alin. (2) (alin. (3).

Conform art. 36 alin. (1) C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Totodată, se precizează că, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Se mai notează că, potrivit art. 96 C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei (alin. (4), pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară (alin. (5).

În cauză, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni continuate de acces fără drept la un sistem informatic, prevăzute de art. 360 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și, respectiv, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

De asemenea, a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni continuate de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, respectiv la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., același recurent inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fraudă informatică.

Pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care recurentul inculpat A. a fost condamnat, se prevede sancțiunea pedepsei închisorii de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar urmare reducerii acestor limite cu o tremie, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a optat pentru judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, limitele devin de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Cum pedepsele aplicate inculpatului sunt fie în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, fie de 2 ani închisoare, se constată că acestea sunt situate între limitele legale stabilite ca efect a incidenței art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, s-a dat eficiență legală dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și, după aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare, s-a adăugat un spor de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite, calculat corect ca fiind în cuantum de 2 ani și 2 luni, rezultând pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare.

Recurentul inculpat este cunoscut cu antecedente penale. Astfel, în contestație la executare, prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea (definitivă prin necontestare) - care se bucură de autoritate de lucru judecat, s-a stabilit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen., pe un termen de supraveghere de 4 ani, ce curge de la data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare (27.05.2020). În acest sens, se observă că această pedeapsă rezultantă, de 2 ani și 10 luni închisoare, a fost stabilită în urma contopirii unor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente prin Sentința penală nr. 387/20.03.2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă la data de 27.05.2020, prin neapelare (prin care se dispusese suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) și Sentința penală nr. 832/08.07.2020 a Judecătoriei Oradea, definitivă la data de 25.07.2020, prin neapelare.

Faptele cercetate în prezenta cauză au fost comise și descoperite în perioada 09.02.2021 - 19.02.2021, respectiv în termenul de încercare de 4 ani al pedepsei a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea, fiind întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 41 alin. (1) C. pen.

În aceste condiții, au devenit aplicabile dispozițiile art. 96 alin. (4) C. pen. și, în mod corect, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1170/29.09.2020 a Judecătoriei Oradea.

Cu respectarea dispozițiilor art. 96 alin. (5) și art. 43 alin. (2) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală anterior menționată, alături de pedeapsa aplicată în cauză pentru concursul de infracțiuni, în cuantum de 4 ani și 2 luni închisoare, astfel că, pedeapsa rezultantă finală de 7 ani închisoare este în limite prevăzute de lege, iar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu are incidență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1245/A din 20 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1245/A din 20 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2022.