ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din 3 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Zalău, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și 43 alin. (1) C. pen. (faptele din data de 06/07.03.2018 - 07/08.03.2018 în dauna persoanelor vătămate B., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E., F.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de supraveghere de 321 zile al liberării condiționate.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată, dispusă prin sentința penală nr. 3059 din 07.012.2017 a Judecătoriei Satu - Mare, din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 571 din 08.06.2016 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea restului de 321 zile închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) cu referire la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză la restul neexecutat de 321 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 571 din 08.06.2016 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani 6 luni și 321 zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, respectiv 12.04.2018-13.04.2018, și cea a arestului la domiciliu, de la data de 13.04.2018. la 12.05.2018.

În temeiul art. 19 alin. (1), (2) și (5) raportat la art. 25 alin. (1), art. 23 alin. (2) și (3) și la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1357 și art. 1382 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de părțile civile B., S.C. C. S.R.L., S.C D. S.R.L și S.C E. și a fost obligat inculpatul A. la plata următoarelor sume de bani:

- a sumei de 1.700 RON către B.;

- a sumei de 2931,93 RON către S.C. D. S.R.L.;

- a sumei de 15.800 RON către S.C. C. SRL

- a sumei de 1300 RON către S.C. E.;

S-a luat act că partea civilă F. a renunțat la pretențiile sale civile.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 250 de RON, reprezentând suma încasată de acesta prin valorificarea trusei G..

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 1.000 de RON, aferentă fazei de urmărire penală, și 2.000 de RON, aferentă fazei judecății.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 185/A din 16.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 85 din 03 martie 2021 a Judecătoriei Zalău.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore, în perioada 12 aprilie 2018 - 13 aprilie 2018, precum și cea a arestului la domiciliu, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea martorului H., suma de 260 RON, reprezentând contravaloarea deplasării pe ruta Oradea - Cluj.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 16.03.2022, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat I..

Prin cererea de recurs în casație formulată, invocându-se motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-a susținut, în esență, că acțiunile inculpatului de a-și ajuta prietenul să descarce, depoziteze și transporte bunuri, fără să știe că ajutorul acordat presupune participarea la săvârșirea vreunei infracțiuni sau că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni, nu reprezintă fapte în sensul normei penale.

Ca urmare, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea sa, sub aspectul acuzației ce i-a fost adusă.

Prin încheierea din data de 26 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 185/A din data de 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 441 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată de recurentul inculpat.

La termenul din data de 23.06.2022, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casație declarat de inculpat, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând, în esență, că acțiunile sale de a-și ajuta prietenul să descarce, depoziteze și transporte bunuri, fără să știe că ajutorul acordat presupune participarea la săvârșirea vreunei infracțiuni sau că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni, nu reprezintă fapte în sensul normei penale.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, în calea de atac a recursului în casație nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt.

Astfel, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) . C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale).

Or, prin criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în realitate, se contestă materialul probator administrat (apărarea susținând, contrar celor reținute de instanța de apel, că niciunul dintre bunurile la care se face referire în actul de sesizare nu a fost găsit, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la locuința inculpatului, dar și că acesta a fost condamnat fără ca martorul propus de apărare, numitul J., să fi fost audiat) și se solicită reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel (inculpatul susținând că și-a ajutat prietenul să descarce, depoziteze și transporte bunuri, fără să știe că ajutorul acordat presupune participarea la săvârșirea vreunei infracțiuni sau că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni), ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile formulate nu au fost evidențiate elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, fiind neîntemeiată cererea de achitare pentru infracțiunea de furt calificat.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 185/A din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 185/A din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2022.

GGC - MM