ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 16 octombrie 2025
Asupra contestației în anulare de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 290 din 07 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Constanța, în baza art. 431 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A., cu privire la încheierea penală nr. 595 din 16 mai 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanța în dosarul nr. x/2024.
În esență, judecătorul de cameră preliminară a constatat că încheierea atacată de contestatoare, respectiv încheierea nr. 595 din 16 mai 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2024, având ca obiect plângere împotriva soluției de clasare, întemeiată pe disp. art. 340 din C. proc. pen., nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu contestație în anulare potrivit art. 426 din C. proc. pen., deoarece hotărârea atacată nu este pronunțată de instanța de apel, ci de judecătorul de cameră preliminară în cadrul procedurii prev. de art. 340 din C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-contestatoare A., arătând, în esență, că în dosarul nr. x/2025, pe site-ul Judecătoriei Constanța nu există niciun inculpat sau intimat, iar la termenul de judecată din data de 07 martie 2025 procedura nu a fost îndeplinită, fiind citată și prezentă la termen doar contestatoarea.
Prin decizia penală nr. 701/P din data de 04 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta-contestatoare A. împotriva sentinței penale nr. 290 din data de 07.03.2025, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2025.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, în cauză, a fost formulată calea de atac a contestației în anulare împotriva încheierii nr. 595 din 16 mai 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2024 având ca obiect plângere împotriva soluției de clasare întemeiată pe disp. art. 340 din C. proc. pen., încheiere ce nu face parte din categoria celor care pot fi atacate cu contestație în anulare, în conformitate cu prevederile art. 426 din C. proc. pen., în sensul că nu este o soluție dată de instanța de apel cu privire la fondul cauzei. S-a arătat că o condiție esențială pentru a se putea promova calea de atac a contestației în anulare este aceea a existenței unui rechizitoriu prin care un inculpat să fie trimis în judecată, iar raportul de drept penal să fie tranșat printr-o hotărâre penală definitivă. În situația de față, urmărirea penală s-a finalizat cu o soluție de netrimitere în judecată, astfel încât calea de atac a contestației în anuare formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul procedurii prev. de art. 340 din C. proc. pen. apare ca fiind inadmisibilă, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul primei instanțe.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că, așa cum rezultă din Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiți- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, hotărârea pronunțată în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, motiv pentru care se apreciază că sentința penală atacată în prezenta cauză este definitivă și nu poate fi atacată cu apel.
Împotriva acestei decizii a formulat o cale de atac intitulată contestație în anulare petenta A., în motivarea căii de atac susținând că, potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. nicio infracțiune nu rămâne nepedepsită însă, în cazul de față, drepturile sale legale sunt deținute de intimata B. și copii acesteia, în urma comiterii faptelor de înșelăciune, fals și uz de fals, în contractele existente la dosar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 09 iulie 2025, sub nr. x/2025, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.
La termenul de judecată fixat în cauză pentru data de 16 octombrie 2025, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare declarate de petenta A..
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a căii de atac declarate de petentă.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitate de petenta A. împotriva unei decizii pronunțate în calea de atac a apelului vizând sentința penală nr. 290 din data de 07 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Constanța și având ca obiect o contestație în anulare, hotărâre definitivă.
Prioritar, se constată că cererea petentei A. nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanței supreme spre a fi soluționată ca și contestație și a fost înregistrată ca și contestație în anulare.
Potrivit dispozițiilor art. 425
1
alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (…)".
Înalta Curte constată că petenta A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 701/P din data de 04 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât, în raport cu motivele concrete invocate în cuprinsul cererii, aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.
Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 701/P din data de 04 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 701/P din data de 04 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2025.