ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1184 din data de 10.10.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Constanța.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Constanța a reținut că prin sentința penală nr. 1184 din data de 10.10.2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 2939/08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 541/A din 19.06.2020 a Curții de Apel București.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat existența concursului de infracțiuni între fapta dedusă judecății și faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală anterior menționată.

Au fost repuse în individualitate pedepsele componente din sentința penală nr. 2939/08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 541/A din 19.06.2020 a Curții de Apel București, respectiv:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită la 22.12.2016 - persoană vătămată B.);

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită la 22.12.2016 - persoană vătămată C.);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă săvârșită la 22.12.2016).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente, în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă o tremie din totalul celorlalte pedepse, respectiv 9 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. ori cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. și 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membri de familie ai acestora.

S-a constatat că pedeapsa complementară va fi fost executată parțial de la data de 19.06.2020 până la data încarcerării inculpatului în locul de detenție, urmând ca restul de pedeapsă complementară să fie executat cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cauză, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța emis la data de 15.09.2021 în dosarul de urmărire penală nr. 8866/P/2019, a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului A., că la data de 25.07.2019, în jurul orei 11:00, în timp ce se afla pe Plaja Dacica din mun. Constanța, jud. Constanța, i-a adresat amenințări persoanei vătămate D., agent de poliție locală din cadrul Primăriei Municipiului Constanța, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, spunându-i acesteia că o va priva de libertate și că o va agresa fizic.

Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 25.07.2019, în jurul orei 11:00, în timp ce se afla pe Plaja Dacica din mun. Constanța, jud. Constanța, i-a adresat amenințări persoanei vătămate D., agent de poliție locală din cadrul Primăriei Municipiului Constanța, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, spunându-i acesteia că o va priva de libertate și că o va agresa fizic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1184 din data de 10.10.2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2021, a declarat apel inculpatul A..

Curtea de Apel Constanța, examinând hotărârea atacată, a constatat în esență, pentru argumentele expuse în decizia pronunțată, că în speță sunt întrunite toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen., fiind apreciate ca nefondate criticile apelantului inculpat A..

În consecință, prin decizia din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței de fond.

*****

Împotriva acestei decizii inculpatul A. a formulat contestație, fiind întemeiată de către acesta în drept pe dispozițiile art. 425

1

alin. (2) din C. proc. pen.

În motivarea contestației, în esență, contestatorul inculpat A. a formulat critici cu privire la compunerea completului de judecată al Curții de Apel Constanța de la termenul din 11.04.2024 din dosarul nr. x/2023, complet format din judecătorii E. și F., când cauza a rămas în pronunțare, fiind ulterior pronunțată decizia penală nr. 549/P din data de 29.05.2024, de către Curtea de Apel Constanța.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în calea de atac formulată, cauza având nr. 634/36/2023 fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 14.06.2024, când s-a stabilit prim termen de soluționare pentru data de 10.09.2024, ocazie cu care, cauza a fost amânată la termenul de judecată din 08.10.2024 față de cererea apelantului inculpat A. de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător și pentru pregătirea apărării.

La termenul din 8.10.2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilății căii de atac declarate în cauză, concluziile parchetului și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind redate în partea introductivă a prezenței decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte reține că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate în apel, respectiv împotriva deciziei penale nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2023 prin care a fost soluționat apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva hotărârii Judecătoriei Constanța, nr. 1184 din data de 10.10.2023, prin care inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 206 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă principală de 1 an închisoare și totodată, constatându-se existența unui concurs de infracțiuni în ceea ce îl privește pe acesta, în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.

Astfel, în prezenta cauză, se constată că, împotriva deciziei din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

alin. (2) din C. proc. pen., în esență, acesta criticând compunerea completului de judecată din data de 11.04.2024 de la Curtea de Apel Constanța, ulterior, printre altele, formulând împotriva judecătorilor din apel și o cerere de recuzare.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că împotriva deciziei din apel, nr. 549/P din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat recurs în casație înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024, în procedura de filtru, cu termen la data de 03.10.2024 pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație. Prin încheierea nr. 547/RC din data de 03.10.2024, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P din data de 29 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

De asemenea, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. "Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel."

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală contestată în speță, nr. 549/P din data de 29.05.2024 a Curții de Apel Constanța din dosarul nr. x/2023, a fost pronunțată urmare a soluționării apelului declarat în cauză împotriva sentinței instanței de fond, nr. 1184 din 10.10.2023 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, prin care inculpatul a fost condamnat, decizia din apel fiind așadar definitivă la data pronunțării sale, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu contestație.

De altfel, așa cum s-a arătat, împotriva deciziei definitive pronunțate în apel de către Curtea de Apel Constanța, inculpatul A. deopotrivă a exercitat calea extraordinară de atac a recursului în casație, formând obiectul dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curți.

Prin urmare, decizia atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestației, iar potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziții legale nefiind aplicabile în cauză. Nici împotriva încheierii din data de 11.04.2024 menționată de către contestator, nu este prevăzută calea de atac a contestației, fiind vorba de o încheiere care face parte integrantă din decizia contestată, neputând fi atacată separat cu nicio cale de atac.

În consecință, față de cele reținute, rezultă că inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P, din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 549/P, din data de 29.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 998 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2024.