ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 300 din 27 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea formulată de inculpatul A. de reținere a art. 5 C. pen., ca fiind incidentă o lege penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, respectiv forma Legii nr. 143/2000 în reglementarea anterioară datei de 5 martie 2023.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. - pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, la pedeapsa de 11 ani inchisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen.

Pedeapsa principală se va executa în regim de detenție conform art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie, pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 8.05.2023 la zi.

În baza art. 399 C. proc. pen., în referire la art. 208 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive, față de inculpatul A., pe o durată de 60 de zile, calculate începând cu data pronunțării prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații B., A. și C..

Prin decizia penală nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 300 din 27 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., a dedus durata măsurii arestului preventiv pentru inculpații A. și C., precum și durata măsurii arestului la domiciliu pentru inculpatul B., de la data de 27.06.2024, la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 14 august 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 29 septembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza I și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie), motivarea recursului în casație și semnătura apărătorului ales al inculpatului.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat a arătat că, în raport cu situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel, precum și cu probatoriul administrat în cauză, rezultă că în data de 03.04.2023, inculpații C. și A. au recoltat cultura de cannabis și au depozitat-o în imobilul unde locuia C., iar după această dată, inculpații nu s-au mai deplasat la imobilul unde era înființată cultura.

Așadar, a subliniat că rezoluția infracțională a luat naștere în luna februarie 2023, când a fost pusă și în practică. În cuprinsul actului de sesizare, la rubrica descrierea faptei fiind indicate în concret modalitățile obiective de realizare a actului material, fiind reținută varianta cultivării în rubrica încadrare juridică.

De asemenea, a învederat că în cauză, la data de 07.05.2023, au fost efectuate percheziții domiciliare, iar din procesele-verbale încheiate rezultă că toate echipamentele erau legate între ele, funcționale, dar nu erau puse în funcțiune, ceea ce denotă că, respectiva cultură de canabis fusese recoltată, iar produsul finit transportat la inculpatul C..

Cu ocazia acestor percheziții, s-au prelevat mai multe urme papilare de pe bunurile identificate, acestea fiind ulterior analizate din punct de vedere criminalistic, astfel cum rezultă din rapoartele de constatare tehnic-științifice. Potrivit concluziilor acestor rapoarte, urmele gasite au fost create de inculpatul A..

Infracțiunea reținută în sarcina recurentului inculpat se derulează în timp datorită acțiunii/inacțiunii făptuitorului, momentul consumării faptei se raportează la momentul săvârșirii celei de-a doua acțiuni/inacțiuni, iar momentul epuizării se situează la data săvârșirii ultimei acțiuni/inacțiuni.

A apreciat că, în raport de argumentele prezentate din perspectiva situației de fapt, dar și de conținutul textului de lege apare ca fiind evidentă situația aplicabilității dispozițiilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, prin reținerea dispozițiilor din Legea nr. 143/2000, anterioare modificării din 5 martie 2023, având în vedere că actele inițiale și rezoluția infracțională din administrarea probatoriului au fost săvârșite în luna februarie 2023.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în cauză cea în vigoare la data inițierii rezoluției infracționale și nu de la data cultivării cantității de droguri.

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Se constată că, deși recurentul condamnat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate criticile formulate vizând stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile de către instanța de apel și, în concret, stabilirea legii penale vechi ca fiind mai favorabile, critici care nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație invocat (și, de altfel, niciunui alt caz de recurs în casație).

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a statuat că determinarea legii penale mai favorabile presupune analizarea ansamblului de criterii privind condițiile de incriminare, răspunderea penală și pedeapsa aplicabilă (cuantum, natură, modalități de individualizare).

Stabilirea, în concret, a legii penale aplicabile aparține exclusiv instanțelor care judecă fondul sau apelul, iar rezultatul acestei evaluări nu poate fi supus cenzurii pe calea recursului în casație.

În consecință, verificarea legalității pedepsei în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. presupune o verificare matematică a cuantumului acesteia prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege și nu o reanalizare a dispozițiilor art. 5 C. pen., cu consecința reindividualizării pedepsei, în sensul solicitat de apărare.

De altfel, instanța de fond și de apel au analizat această critică reținând că:

"această solicitare nu este întemeiată, având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului a debutat în luna februarie 2023 și s-a finalizat în luna mai 2023. În situația unității legale de infracțiuni, precum cea a infracțiunii continuate, dacă există o succesiune de legi penale între momentul consumării infracțiunii și momentul epuizării, legea aplicabilă se stabilește în funcție de momentul epuizării. Așadar, într-o atare împrejurare, se pune problema legii aplicabile întregii activități infracționale, lege care este cea în vigoare la data epuizării activității infracționale, respectiv la data de 7.05.2023." .

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 941/P din data de 17.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.