ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 431 C. proc. pen. rap. la art. 426 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. cu privire la Decizia penală nr. 19/CA/09.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2021 și Sentința penală nr. 1636/28.05.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin Sentința penală nr. 1636 din 28.05.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Timișoara, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat (fapta din data de 19.06.2016).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 19.06.2016).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 21.10.2016).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 22.12.2016).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 23.02.2017).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 334 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 53 lit. c), art. 61 alin. (2) și (4) lit. c) C. pen.,a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2700 RON (contravaloarea a 1800 zile - amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 15 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost suspendat (fapta din data de 28.03.2017).

În baza art. 38 alin. (2) rap la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a contopit cele șase pedepse cu amenda și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, amenda penală în cuantum de 2700 RON, la care a adăugat un spor obligatoriu de 4.500 RON, reprezentând o treime din celelalte pedepse (1/3 din 13.500 RON), urmând ca, în final, inculpatul să fie condamnat la pedeapsa rezultantă de 7.200 RON amendă penală.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. (1) și (3) C. pen., respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, iar unei zile-amendă, îi corespunde o zi de închisoare.

A pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. (1) C. proc. pen., are obligația să depună dovada plății integrale a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Timișoara, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a apelului formulat de inculpatul apelant A. împotriva Sentinței penale nr. 1636 din 28.05.2021 pronunțată de Judecătoria Timișoara.

Împotriva acestor hotărâri a formulat contestație în anulare condamnatul A. la data de 11.11.2021, înregistrată sub nr. x/2021.

Prin Decizia penală nr. 19/CA/09.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 1636 din 28.05.2021, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A/28.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reținându-se în motivare, printre altele, faptul că contestatorul și-a întemeiat în drept contestația în anulare pe dispozițiile art. 426 lit. d) și i) C. proc. pen. fără însă a invoca aspecte de fapt care să se încadreze în aceste ipoteze, invocând simple nemulțumiri și presupuneri ale sale în legătură cu modalitatea în care a fost instrumentat dosarul penal.

Împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, cât și a Sentinței penale nr. 1636 din 28.05.2021, pronunțate de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 1139/A din 28.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, condamnatul A. a formulat contestație în anulare, fără a indica vreunul dintre temeiurile de drept cuprinse în art. 426 C. proc. pen., iar la momentul susținerii admisibilității contestației în anulare în fața Curții, acesta a arătat că anumite persoane din cadrul unor organe judiciare au dorit să-l determine să le vândă un teren din jud. Timiș și/sau să renunțe la un număr de înmatriculare pe care îl are pe una dintre mașinile sale.

Curtea a constatat faptul că, în cauză, contestatorul s-a limitat la a indica temeiul de drept respectiv art. 426 C. proc. pen., fără a indica în mod concret niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și nu a depus nici un fel de dovezi, și nici la dosar nu există astfel de dovezi din care să rezulte că o astfel de contestație în anulare ar putea fi admisibilă.

Curtea a procedat la verificarea din oficiu a tuturor cazurilor prevăzute de dispozițiile legii și a constatat faptul că, în speță, nemulțumirile condamnatului legate de modalitatea în care a fost instrumentat dosarul începând cu faza de urmărire penală și apoi trecând prin faza de judecată pe fond și în apel, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Mai mult Curtea a constatat că contestatorul a înțeles să formuleze contestație în anulare și împotriva unei alte contestații în anulare formulate împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Timișoara ca și instanță de apel, contestație care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, reiterând aspectele cuprinse în conținutul contestației în anulare formulate.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, pe calea apelului formulat de către contestatorul A., se atacă decizia penală prin care s-a soluționat procedura admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Prin considerentele Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a constatat că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu.

În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Deciziei nr. 5/2015 că, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive.

Astfel, din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. rezultă că hotărârea pronunțată prin care se constată inadmisibilitatea în principiu a contestației în anulare, este definitivă.

Totodată, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul acestora.

În consecință, dacă s-ar recunoaște exercitarea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 431 C. proc. pen., legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac. În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații, respectiv când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Înalta Curte constată că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul inițiat de către contestatorul A. este inadmisibil și, prin urmare, acesteia nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 2/CA din 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.

GGC - ED