ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172/25.01.2023, printre altele, Judecătoria Sector 5 București a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunilor prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 și 03.01.2021) și contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) și a art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din 28.01.2021).

În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 17.06.2021.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, în formă continuată (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 și 03.01.2021) și contrabandă, prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) și art. 274 din Legea 86/2006 (faptă din 28.01.2021).

În baza art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 21.05.2021.

A pronunțat soluție de condamnare și cu privire la inculpatul C..

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Direcția Regională Vamală București împotriva inculpaților și a obligat, în solidar, pe inculpații A., B. și C. (C. numai în limita sumei de 3.468.170,89 RON) la plata sumei de 3.607.211,74 RON, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (09.02.2021) și până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 din C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Direcția Regională Vamală București împotriva inculpaților și a obligat, în solidar, pe inculpații A., B. și C. la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize și TVA, la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) și până la data achitării integrale a prejudiciului.

A respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind obligarea inculpaților A., B. și C. la plata taxelor vamale în cuantum de 8.510,08 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, conform dispozitiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a confiscat de la inculpații A., B. și C. cele 268.500 pachete (537 baxuri) țigarete de contrabandă, ridicate de organele de poliție, conform dispozitiv.

A obligat pe inculpați la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A., B. și C., precum și partea civilă MFP- ANAF- Direcția Regională Vamală București.

Prin decizia penală nr. 182/A din data de 15.02.2024, printre altele, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B. și C. și partea civilă Autoritatea Vamală Română, prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței penale nr. 172/25.01.2023 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2021.

Pentru a decide astfel, efectuând propriul examen al probatoriului administrat, curtea de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. constând în:

- comercializarea la data de 16.12.2020, pe teritoriul României a 10.000 pachete țigarete (20 baxuri – 200.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul B. și aflate în deținerea inculpatului C.;

- comercializarea la data de 29.12.2020, pe teritoriul României a 500 pachete țigarete (1 bax - 10.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul B. și aflate în deținerea inculpatului C.;

- comercializarea la data de 03.01.2021, pe teritoriul României a 5.000 pachete țigarete (10 baxuri – 100.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul B. și aflate în deținerea inculpatului C. în afara antrepozitului fiscal,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal (În vigoare de la 17 iunie 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen.

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat constând în introducerea în tară, la data de 28.01.2021, prin locurile stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, împreună cu inculpatul B., a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, respectiv a 252.723 pachete de țigarete de contrabandă, mărcile D. și E., fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, identificate de organele de poliție la data de 09.02.2021 în locațiile din mun. București, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) și mun. București, Splaiul Unirii nr. 969, locații aparținând co-inculpatului C., întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) și art. 274 din Legea 86/2006.

Cu privire la inculpatul B., s-a reținut, în drept, că fapta acestuia constând în:

- comercializarea la data de 16.12.2020, pe teritoriul României a 10.000 pachete țigarete (20 baxuri – 200.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul A. și aflate în deținerea inculpatului C.;

- comercializarea la data de 29.12.2020, pe teritoriul României a 500 pachete țigarete (1 bax - 10.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul A. și aflate în deținerea inculpatului C.;

- comercializarea la data de 03.01.2021, pe teritoriul României a 5.000 pachete țigarete (10 baxuri – 100.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, împreună cu inculpatul A. și aflate în deținerea inculpatului C. în afara antrepozitului fiscal,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal (În vigoare de la 17 iunie 2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen.

S-a mai reținut, în drept, că fapta inculpatului B. constând în introducerea în tară, la data de 28.01.2021, prin locurile stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, împreună cu inculpatul A., a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, respectiv a 252.723 pachete de țigarete de contrabandă, mărcile D. și E., fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, identificate de organele de poliție la data de 09.02.2021 în locațiile din mun. București, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) și mun. București, Splaiul Unirii nr. 969, locații aparținând co-inculpatului C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) și art. 274 din Legea 86/2006.

La data de 12 martie 2024 (data poștei), recurenții inculpați B. și A. au declarat, prin cereri distincte, recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, dar prin același apărător ales, avocat F., cu împuterniciri avocațiale aflate în original la dosar.

Având în vedere că în cuprinsul cererilor de recurs în casație sunt invocate aceleași critici, urmează a fi sintetizate și analizate concomitent.

Astfel, inculpații B. și A. au solicitat, fiecare, achitarea, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din același cod, pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile exercitată în cauză.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, recurenții au arătat că instanța de apel a reținut că aceasta a fost comisă în formă continuată (3 acte materiale din datele de 16.12.2020, 29.12.2020 și 03.01.2021), fapta constând în aceea că inculpații B. și A. au comercializat, pe teritoriul României, cantitatea de 15.500 pachete țigarete, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, vânzându-i, astfel, denunțătorului G., la data de 16.12.2020, cantitatea de 10.000 pachete (20 baxuri) cu suma de 60.000 RON, la data de 29.12.2020 cantitatea de 500 pachete (1 bax=10.000 țigarete) cu suma de 2.800 RON, iar la data de 03.01.2021 cantitatea de 5.000 pachete (10 baxuri) cu suma de 30.000 RON.

În opinia apărării, actul material comis la data de 29.12.2020, respectiv vânzarea celor 500 pachete de țigări (10.000 țigarete), care intră în conținutul infracțiunii continuate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, deoarece sub aspectul tipicității obiective norma de incriminare prevede condiția comercializării unei cantități de peste 10.000 țigarete pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Cu privire la infracțiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021) prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea 86/2006, apărarea a apreciat că fapta constând în aceea că, la data de 28.01.2021, inculpații au introdus, împreună, în țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal (vama Giurgiu), prin sustragere de la controlul vamal, bunuri sau mărfuri care trebuiau plasate sub un regim vamal, respectiv cantitatea de 252.723 pachete de țigarete de contrabandă, mărcile D. și E., fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, țigarete identificate de organele de poliție la data de 09.02.2021 în locațiile din mun. București, Drumul Ghindari, nr. 61A, fost (57-63) și mun. București, Splaiul Unirii nr. 969, locații aparținând co-inculpatului C., nu întrunește elementele constitutive al acestei infracțiuni.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de la data de 07.08.2024, sub nr. x/2021.

Constatând că cererile de recurs în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost introduse în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 03 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu în limitele arătate în considerente și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, din modul în care recurenții inculpați B. și A. au formulat criticile împotriva deciziei penale recurate, rezultă că se circumscriu, formal, cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar chestiunile privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că actul material comis la data de 29.12.2020, respectiv vânzarea celor 500 pachete de țigări (10.000 țigarete), care intră în conținutul infracțiunii continuate, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, deoarece sub aspectul tipicității obiective norma de incriminare prevede condiția comercializării unei cantități de peste 10.000 țigarete pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurenții inculpați A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație.

Analizând în aceste coordonate recursurile în casație, respectiv criticile formulate de recurenții inculpați prin cererile introductive care se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că situația de fapt valorificată cu titlu definitiv de către instanța de apel constă în aceea că:

- la data de 16.12.2020, inculpații A. și B. au comercializat pe teritoriul României 10.000 pachete țigarete (20 baxuri – 200.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență;

- la data de 29.12.2020, inculpații A. și B. au comercializat pe teritoriul României 500 pachete țigarete (1 bax - 10.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență;

- la data de 03.01.2021, inculpații A. și B. au comercializat pe teritoriul României 5.000 pachete țigarete (10 baxuri – 100.000 țigarete) marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență.

Criticile inculpaților subsumate cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în considerarea cărora a fost admisă în principiu calea de atac sunt cele care antamează lipsa cerinței esențiale atașate elementului material privind cantitatea de țigarete comercializată la data de 29.12.2020.

Criticile recurenților sunt întemeiate.

Potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la data săvârșirii faptelor), infracțiunea dedusă judecății constă în "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;".

Din interpretarea literară a normei de incriminare reiese că elementul material constând în comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, este condiționat, sub aspectul tipicității obiective, de realizarea cerinței esențiale ca fapta de comercializare să vizeze o cantitate mai mare de 10.000 țigarete.

Potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen., "infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni".

Astfel, ceea ce caracterizează infracțiunea continuată este existența unei pluralități de fapte care, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, ar putea constitui tot atâtea infracțiuni autonome, însă împreună alcătuiesc, prin voința legiuitorului, datorită unui element subiectiv comun aflat la baza tuturor, o singură infracțiune, o formă specifică de unitate infracțională.

Cu alte cuvinte, dispozițiile legale în care este definită infracțiunea continuată subordonează existența acestei infracțiuni condiției ca acțiunile (inacțiunile) componente să prezinte, fiecare în parte, "conținutul aceleiași infracțiuni".

În acest context normativ, evaluând situația de fapt reținută prin prisma necesității îndeplinirii cerinței esențiale atașate elementului material, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în legătură cu actul material din data de 29.12.2020, reținut în sarcina ambilor recurenți, faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Astfel, Înalta Curte reține că la data de 29.12.2020, inculpații A. și B. au comercializat pe teritoriul României 10.000 țigarete marca x, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate de către autoritățile fiscale române și fără documente de proveniență, această cantitate de țigarete fiind sub plafonul valoric (respectiv peste limita a 10.000 de țigarete) stabilit de legiuitor pentru ca fapta să constituie infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Așadar, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se realizează o corespondență deplină între actul material săvârșit de către recurenți la data de 29.12.2020 și configurarea legală a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestora.

Înalta Curte constată că doar actele materiale realizate la datele de 16.12.2020 și 03.01.2021, constând în comercializarea de către recurenți pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false a 200.000 țigarete și, respectiv, 100.000 țigarete, corespund tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Cât privește latura civilă în raport cu infracțiunea ce face obiect al analizei în această cale extrordinară de atac, Înalta Curte constată că instanța de apel a menținut soluția primei instanțe privind obligarea, în solidar, a inculpaților A., B. și C., la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize și TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) și până la data achitării integrale a prejudiciului.

Potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Or, având în vedere că, în cauză, așa cum s-a arătat în cele ce preced, nu se realizează o corespondență deplină între actul material săvârșit de către recurenții A. și B. la data de 29.12.2020 și configurarea legală a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestora, Înalta Curte va înlătura dispoziția privind obligarea inculpaților A., B. și C. la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize și TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) și până la data achitării integrale a prejudiciului și va dispune rejudecarea de către instanța de apel și a laturii civile în aceste limite, pentru stabilirea cuantumului concret al acestui prejudiciu.

Pentru aceleași motive, va dispune și înlăturarea dispozițiilor referitoare la confiscarea de la cei doi recurenți a 15.500 de pachete țigarete.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată fondate recursurile în casație formulate de recurenți, având în vedere că actul material din data de 29.12.2020 reținut în sarcina acestora nu corespunde pe deplin configurării legale a infracțiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în formă continuată, și, întrucât limitele rejudecării în calea de atac a recursului în casație nu permit reindividualizarea pedepselor aplicate în raport cu noua situație juridică - 2 acte materiale în loc de 3 acte materiale, va dispune în privința acestora rejudecarea de către instanța de apel, Curtea de Apel București, în aceste limite.

Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și alin. (4) din C. proc. pen., va admite recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va casa, în parte, decizia penală recurată în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B. sub aspectul infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale) și, rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților A. și B. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va înlătura cu privire la inculpații A. și B. dispozițiile referitoare la:

- condamnarea sub aspectul infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale),

- obligarea inculpaților la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize și TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) și până la data achitării integrale a prejudiciului,

- confiscarea de la cei doi inculpați a 15.500 de pachete țigarete;

și va dispune rejudecarea de către instanța de apel, Curtea de Apel București, în aceste limite.

Inculpatul A. va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) și a art. 43 alin. (5) din C. pen. .

Inculpatul B. va executa pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Va anula MEPI nr. 214/2023 și MEPI nr. 215/2023, emise la data 15.02.2024 de Judecătoria Sectorul 5 București și va dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpații A. și B., conform prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 17.06.2021, precum și perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 21.05.2021, precum și perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație exercitate de recurenții A. și B., precum și onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenți, în cuantum de 180 RON fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 182/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată în ceea ce îi privește pe inculpații A. și B. sub aspectul infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale) și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților A. și B. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură cu privire la inculpații A. și B. dispozițiile referitoare la:

- condamnarea sub aspectul infracțiunii de comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. (3 acte materiale),

- obligarea inculpaților la plata sumei de 204.975,59 RON reprezentând accize și TVA, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, începând cu data scadentă (16.12.2020) și până la data achitării integrale a prejudiciului,

- confiscarea de la cei doi inculpați a 15.500 de pachete țigarete;

și dispune rejudecarea de către instanța de apel, Curtea de Apel București, în aceste limite.

Inculpatul A. execută pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea a art. 41 alin. (1) și a art. 43 alin. (5) din C. pen. .

Inculpatul B. execută pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de contrabandă (faptă din 28.01.2021), prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Anulează MEPI nr. 214/2023 și MEPI nr. 215/2023, emise la data 15.02.2024 de Judecătoria Sectorul 5 București și dispune emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei închisorii pentru inculpații A. și B., conform prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 17.06.2021, precum și perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestului preventiv din data de data de 09.02.2021 și până la data de 21.05.2021, precum și perioada executată în baza mandatului anulat de la 15.02.2024 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație exercitate de recurenții A. și B., rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenți, în cuantum de 180 RON fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2024.