ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 83/2023

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin Sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, la data de 24 iunie 2022, sub nr. x/2022, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, cererea formulată de condamnatul A., în temeiul art. 595 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., prin care a solicitat înlăturarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 13/F/23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din data de 28 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că, prin Decizia nr. 176/2022 din data de 24 martie 2022, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 451/05.05.2022, a fost dezincriminată infracțiunea (asimilată) de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, pentru care a fost condamnat prin sentința penală menționată anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, solicitând încetarea executării pedepsei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 595 C. proc. pen.

Curtea a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2017 din 06.11.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, alături de alți inculpați, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, contrabandă (3 infracțiuni) și desfășurare, fără autorizare, a activității specifice culegerii de informații în formă continuată, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017); art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017); art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.05.2017); art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.06.2018); art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt și în drept, s-a reținut că, fapta inculpatului A. care, începând cu luna aprilie 2017, a constituit împreună cu numiții B., C., D., E. și F., un grup infracțional organizat la care au aderat ulterior și numiții G. și H., grup constituit în vederea obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu produse din tutun, provenite din Republica Moldova, constituie infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, prin 2 (două) acțiuni repetate desfășurate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai - iunie 2017 (la datele de 05.04.2017 și 16.05.2017), a deținut, transportat, preluat, depozitat și vândut cantitatea de 20.000 pachete de țigări de proveniență Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 224.846 RON, constituie infracțiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (perioada aprilie - mai 2017).

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.05.2017, acționând împreună cu numiții E., H. și F., a preluat din imobilul situat în sat Șerbeștii Vechi, comuna Șendreni, strada x, numărul 21, județul Galați - aparținând numitului I. - deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de 30.000 pachete de țigări de proveniență Republica Moldova, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 337.170 RON, constituie infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.05.2017).

Fapta inculpatului A. care, în perioada martie - noiembrie 2017, acționând împreună cu numiții F., E. și H., a derulat, fără autorizare, activități specifice culegerii de informații, supuse autorizării în condițiile Legii nr. 51/1991, constând în localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin dispozitive tip GPS, instalate pe autovehiculele cu numerele de înmatriculare x, utilizat de numitul D., în perioada 28.03 - 10.04.2017 și x - utilizat de numitul J., în perioada 14.11 - 19.11.2017, cu scopul de a sustrage cantitățile de țigări de proveniență Republica Moldova transportate de sus-numiți, precum și cele depozitate în locațiile din care aceștia achiziționau țigările, constituie infracțiunea de desfășurare, fără autorizare, a activităților specifice culegerii de informații supuse autorizării în condițiile Legii nr. 51/1991, în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la data de 17.06.2018, a deținut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, județul Prahova, cantitatea de 40 pachete de țigări de proveniență din Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON, constituie infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (act material din 17.06.2018).

Infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2019, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. astfel:

- la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen.. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

- la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. referitor la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare, fără autorizare, a activităților specifice culegerii de informații, prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 8 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie în același conținut.

Prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, au fost admise apelurile formulate de apelanții inculpați K., A., E., H. și F., împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A., instanța de apel a decis următoarele:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă, aplicată inculpatului A., de 8 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen.. 5 ani închisoare săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006; 2 ani închisoare săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și s-a înlăturat sporul de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunțată în cauză. S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. A fost menținută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. aplicată inculpatului A..

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie în același conținut.

Au fost deduse, din pedeapsa principală rezultantă, reținerea, din 18.06.2018 și arestul la domiciliu, de la 19.06.2018 la 14.11.2018.

În cauză, a fost emis Mandatul de executare nr. x din 28.09.2020 de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza căruia inculpatul A. execută în prezent pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

Curtea a reținut că, la data de 18.05.2022, sub nr. x/2022, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, sesizarea formulată de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Galați, prin care s-a solicitat ca, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, să se constate că în privința infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a intervenit dezincriminarea.

Prin Sentința penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, a fost respinsă, ca nefondată, sesizarea formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Galați, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din data de 17.06.2018, pentru care intimatul-condamnat A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivare s-a reținut că, potrivit art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., competența de soluționare a sesizării întemeiate pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., aparține instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

În urma analizei actelor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, a apreciat că se impune respingerea acestei sesizări, reținându-se că în legislația penală română actuală tăinuirea este în continuare incriminată prin dispozițiile art. 270 din C. pen., nu se poate susține că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat intimatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, singura modificare care s-ar mai putea aduce, în aceste condiții, acestei soluții de condamnare, ar fi întemeiată pe prevederile art. 6 din C. pen. și ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din C. pen., în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăși acest maxim. Însă, s-a menționat că în cazul de față maximul special de 5 ani închisoare nu este depășit.

Sentința penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 580 din data de 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin respingerea, ca nefondată, a contestației declarate de condamnatul A..

În considerentele deciziei, instanța supremă a reținut că nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul, așadar, că în privința pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și care este cuprinsă în mandatul de executare a pedepsei închisorii, există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a stabilit că infracțiunea nu este dezincriminată.

Curtea a reținut că petentul-condamnatul, prin avocat ales, solicită analizarea situației sale juridice în raport de decizia Curții Constituționale și dispozițiile art. 4 din C. pen.

Analizând cererea formulată de condamnatul A. cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea a reținut că este determinată de pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 176 din data de 24 martie 2022 publicată în M. Of. nr. 451/05.05.2022. În esență s-a solicitat ca infracțiunea de contrabandă, în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 13/F/23 ianuarie 2020 de către Curtea de Apel Galați și care a fost cuprinsă în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2020 din 28.09.2020, emis de aceeași instanță, să fie reanalizată întrucât nu există posibilitatea, în faza de executare, ca infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea și care are autoritate de lucru judecat să fie recalificată în tăinuire.

S-a constatat, așa cum de altfel s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 63 din data de 17 iunie 2022 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă, și care a avut ca obiect pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în temeiul dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, pedeapsă cuprinsă în același mandat de executare a pedepsei închisorii, că pentru a se reține că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislația penală în vigoare ulterior intervenirii condamnării, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică.

Or, Curtea Constituțională a României, în considerentele deciziei în cauză (parag. 29) a învederat că infracțiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României, este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

În prezent în legislația penală română actuală, tăinuirea este în continuare incriminată conform art. 270 din C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Totodată, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituțională, a reținut că infracțiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din C. fisc. din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea constată însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de țigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din C. fisc. din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similar

Raportat la considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale, față de prevederile art. 4 din C. pen. invocate de condamnat, având în vedere și considerentele expuse în hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2022, Curtea a constatat cu nu se poate reține că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat contestatorul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare [sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..].

Curtea a reținut că singura modificare care putea fi adusă soluției de condamnare ar pute fi întemeiată pe prevederile art. 6 din C. pen. și ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din C. pen. sau în cazul faptei prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. din 2015, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăși acest maxim.

În situația petentului, însă, maximul special de 5 ani închisoare nu este depășit, astfel încât pedeapsa aplicată contestatorului A., prin Sentința penală nr. 13/F/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., să fie redusă la acest maxim.

Curtea nu a primit nici susținerile contestatorului condamnat în sensul recalificării în infracțiunea de tăinuire a faptei de contrabandă pentru care a fost condamnat, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. Instanța a evaluat că infracțiunea nu poate fi recalificată în fază de executare.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 01.02.2023.

În cuprinsul contestației, contestatorul a criticat sentința, susținând că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este dezincriminată, iar instanța de fond a recalificat, în faza executării, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea.

Examinând cauza în temeiul art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de condamnatul A., ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 595 din C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.

Conform art. 4 din C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Dezincriminarea presupune ca, odată cu abrogarea normei, incriminarea să nu se regăsească în alte texte legale. Pentru constatarea dezincriminării este necesară evaluarea în concret a tuturor elementelor ce caracterizează fapta ca infracțiune.

Dezincriminarea intervine atât prin intermediul abrogării sau modificării unui text de lege existent, cât și prin intermediul deciziei Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate a unei norme de incriminare în integralitatea sa. Totodată, dezincriminarea, ce presupune scoaterea din sfera ilicitului penal a unui comportament care a avut la un moment dat semnificație de infracțiune, trebuie evaluată ca o chestiune ce este resortul politicii penale.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în M. Of. nr. 451/5.05.2022, s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

La data declarării neconstituționalității, art. 270 alin. (3) din Codul vamal avea următorul conținut: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Sub un alt aspect, s-a reproșat textului de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată că, lipsind un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

În egală măsură, instanța de control constituțional a arătat, cu trimitere inclusiv la jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că "infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, Curtea reține că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acțiunile/operațiunile prevăzute de această dispoziție legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracțiune de tăinuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2.743 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Ulterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost caracterizată în jurisprudență ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 35/16.01.2014), reținându-se totodată că, "în cazul infracțiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participației penale, iar pe de altă parte, infracțiunea de tăinuire este absorbită în infracțiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 381/2.06.2015, parag. 29).

Se constată că declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu are ca efect dezincriminarea totală a infracțiunii, chiar instanța de contencios constituțional explicând limitele efectelor deciziei sale (în considerente).

Valorificând argumentația cu privire la infracțiunea de tăinuire, se reține că, potrivit art. 270 din C. pen., aceasta constă în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Inculpatul a fost condamnat pentru că a deținut în imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, strada x, numărul 17, județul Prahova, cantitatea de 40 pachete de țigări de proveniență din Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, știind că proveneau din activitatea de contrabandă și cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 RON.

Conținutul bazei factuale, intrate în puterea lucrului judecat, relevă o conduită ilicită în sensul normei de incriminare evaluate.

Înalta Curte constată că aceste fapte, calificate anterior ca fiind contrabandă, se pot încadra juridic, ulterior controlului de constituționalitate, în chiar normele de incriminare evocate în decizia Curții Constituționale, respectiv în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 din C. pen., urmând a se realiza, în concret, analiza întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Prin urmare, fapta pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului A. nu a fost dezincriminată prin decizia instanței de control constituțional, ci se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire.

Mai mult, se are în vedere că acest aspect a mai fost analizat anterior, prin Decizia nr. 580 din data de 28 septembrie 2022, instanța supremă stabilind că fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul, constând în primirea și deținerea a 40 de pachete de țigări fără timbru de acciză aplicat, de proveniență din Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din săvârșirea faptei de contrabandă nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, care a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional, din moment ce fapta concretă comisă în concret corespunde normei de incriminare a infracțiunii de tăinuire, prevăzute de art. 270 din C. pen.

Ca urmare, față de situația juridică a contestatorului nu sunt incidente dispozițiile art. 4 din C. pen., care reglementează efectele dezincriminării asupra sancțiunilor executabile.

Față de situația juridică a contestatorului nu sunt incidente nici dispozițiile art. 6 alin. (1) referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit cărora când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzute de 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., constând în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că pedeapsa aplicată contestatorului A. nu depășește maximul special prevăzut de dispozițiile art. 270 din C. pen., astfel încât să reclame reducerea cuantumului pedepsei aplicate în apel în considerarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, critica contestatorului referitoare la recalificarea infracțiunii, pentru care s-a dispus definitiv condamnarea, este neîntemeiată, operațiunea juridică a schimbării încadrării juridice, în faza executării, fiind inadmisibilă.

Jurisprudența instanței supreme evocă acest aspect, reținând că pe calea contestației la executare se pot invoca doar nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, impedimente la executare sau orice alte incidente ivite în cursul executării, prin urmare numai aspecte ce privesc executarea propriu-zisă a dispozițiilor dintr-o hotărâre penală definitivă. Pe această cale, nu pot fi invocate împrejurări ce țin de judecarea fondului cauzei, în privința cărora hotărârea definitivă supusă executării are autoritate de lucru judecat. Or, încadrarea juridică a faptei, individualizarea pedepsei și administrarea probelor pe parcursul procesului penal sunt aspecte ce vizează judecata, iar nu punerea în executare a hotărârii definitive prin care aceasta s-a finalizat. (ICCJ, S.p., Decizia nr. 5643 din 1 noiembrie 2004. În același sens ICCJ, S.p., Decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017; ICCJ, Sp, Decizia nr. 291 din 16 martie 2017).

De altfel, acest aspect a fost reținut și de instanța de control constituțional arătându-se că schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăției sau nevinovăției nu se pot face pe calea contestației la executare. Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor. Pe această cale nu se schimbă încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă și nu se individualizează pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat (CCR, Decizia nr. 695 din 8 noiembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 136/20.02.2019, parag. 35).

În esență, evaluând chestiunile antamate în contextul fazei executării pedepsei, instanța constată că infracțiunea de contrabandă, pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului, nu a fost dezincriminată, ci poate întruni în prezent elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul special al acestei noi caracterizări în drept (art. 270 din C. pen.), evaluare realizată direct prin comparația textelor, fără a se dispune schimbarea de încadrare juridică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 119 din data de 16 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă condamnatul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2023.

GGC - NN