ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2022

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 595 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din perioada aprilie - iunie 2017, (la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017, 17.05.2017 și 03.06.2017), pentru care petentul-condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, la data de 15 iunie 2022, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, cererea formulată de către petentul A., având ca obiect "intervenirea unei legi penale mai favorabile conform disp.art. 595 C. proc. pen..",

În temeiul art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 4 C. pen., petentul a solicitat să se constate că a intervenit o lege penală nouă care dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancțiunea penală dispusă prin sentința penală nr. 13/23.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, cu consecința încetării consecințelor penale ce decurg din hotărârile judecătorești privitoare la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

La termenul din data de 21 iulie 2022, petentul a depus precizări la cererea formulată, în sensul că infracțiunea pentru care a fost condamnat, prin sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, modificată prin Decizia nr. 253/A din 28.09.2020 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție este cea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu raportare la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A apreciat, astfel, că în mod corect a solicitat constatarea intervenirii unei legi penale noi care a dezincriminat fapta astfel cum era prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care s-a dispus sancțiunea penală, agravanta fiind aplicată la dispoziția legală constatată ca fiind neconstituțională.

Analizând actele dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, raportat la prevederile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, Curtea a constatat că, prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma admiterii apelului formulat, a fost modificată sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curții de Apel Galați, și condamnat petentul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada aprilie - iunie 2017, respectiv la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017 și data de 03.06.2017, împreună cu B., C., D. și E., a preluat, deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de 30.500 pachete de țigări, dintre care 500 de pachete, diferite mărci, nu aveau timbre de accizare, sau aveau timbre de accizare emise de Republica Moldova.

În data de 17.05.2017, împreună cu numiții F., G. și E., au preluat din imobilul situat în com. Șendreni, sat Șerbănești Vechi, str. x, jud. Galați proprietatea lui H., cantitatea de 30.000 pachete țigări, de proveniență Republica Moldova, pe care au deținut-o, transportat-o, depozitat-o și vândut-o ulterior.

Ulterior condamnării petentului A., prin Decizia nr. 176 din 24.03.2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, constatând că dispozițiile acestui text de lege sunt neconstituționale.

Raportat la prevederile art. 4 C. pen. și față de Decizia nr. 176/2022 a CCR, Curtea a apreciat că pentru a se reține că a intervenit dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislația penală în vigoare ulterior intervenirii legii penale noi, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică. Or, însăși Curtea Constituțională a României, în considerentele deciziei în cauză (paragraful 29) a învederat că infracțiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

În prezent, în legislația penală română actuală, tăinuirea este în continuare incriminată conform art. 270 C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

În paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituțională reține că infracțiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea Constituțională a constatat însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de țigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similar.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale, față de prevederile art. 4 C. pen., instanța a apreciat cu nu se poate reține că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) rap. la prev. art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

A apreciat Curtea de Apel Ploiești, că singura modificare care putea fi adusă soluției de condamnare a petentului A., ar fi întemeiată pe prevederile art. 6 C. pen. și ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 C. pen., sau în cazul faptei prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăși acest maxim.

În cazul de față, însă, maximul special de 5 ani închisoare nu este depășit în cazul niciuna dintre cele două infracțiuni, astfel încât pedeapsa aplicată petentului A. prin sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, să fie redusă la acest maxim.

Împotriva sentinței penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, condamnatul A. a formulat contestație, motivele acesteia fiind susținute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Contrar susținerilor contestatorului condamnat A. - condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reține că, în speță, nu a operat dezincriminarea faptei pentru care s-a pronunțat condamnarea prin sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În acest sens, se constată că, prin Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05 mai 2022, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional, la data declarării neconstituționalității, norma penală având următorul conținut:

Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, prin aceea că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală.

Sub un alt aspect, s-a reproșat textului de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, instanța de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 din C. pen.

La rândul său, art. 4 din C. pen., referitor la aplicarea legii de dezincriminare, dispune că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepsei încetează prin intrarea în vigoare a noii legi.

Însă, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de aplicare a C. pen., care stabilesc pe cale legislativă modul corect de interpretare a textului menționat din C. pen., dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nici decizia Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare, nu se aplică dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, însăși prin decizia instanței de contencios constituțional, invocată de contestatorul condamnat, Curtea Constituțională a reținut că infracțiunea de contrabandă incriminată prin art. 270 alin. (3) din Codul Vamal nu este altceva decât o infracțiune de tăinuire, bineînțeles dacă sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate ale acesteia de către fapta concret comisă.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut (pct. 29) că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului, făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

În cuprinsul deciziei menționate, instanța supremă a caracterizat infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 ca fiind o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă.

În speță, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, s-a pronunțat pentru faptul că, acesta împreună cu B., C., D. și E., în perioada aprilie - iunie 2017, respectiv la datele de 05.04.2017, 03.05.2017, 16.05.2017 și data de 03.06.2017, a preluat, deținut, transportat, depozitat și vândut cantitatea de 30.500 pachete de țigări, dintre care 500 de pachete, diferite mărci, nu aveau timbre de accizare, sau aveau timbre de accizare emise de Republica Moldova.

În data de 17.05.2017, împreună cu numiții F., G. și E., au preluat din imobilul situat în com. Șendreni, sat Șerbănești Vechi, str. x, jud. Galați, proprietatea lui H., cantitatea de 30.000 pachete țigări, de proveniență Republica Moldova, pe care au deținut-o, transportat-o, depozitat-o și vândut-o ulterior.

Se constată de către Înalta Curte că, pe toată perioada de timp de la comiterea faptei de către contestatorul A., tăinuirea a fost incriminată prin art. 270 din C. pen., care dispune că primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din examinarea activității infracționale a inculpatului A., astfel cum a fost reținută prin sentința penală definitivă de condamnare, reiese că acesta știa că pachetele de țigări proveneau din activitatea de contrabandă cu țigări de proveniență din Republica Moldova fără timbru de accizare, introduse ilegal pe teritoriul României prin punctele de trecere ale frontierei Leușeni-Albița, Sculeni și Oancea.

Se constată, ca atare, că activitatea concretă a contestatorului A., care cunoștea că țigările provin din săvârșirea faptei de contrabandă, corespunde normei de incriminare a infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din C. pen., astfel că, fapta pentru care acesta a fost condamnat nu a fost dezincriminată prin Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 79 din 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.

GGC - MM