ÎCCJ, decizie (scj.ro #197544)

Contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală. Dezincriminarea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006. Decizia Curții Constituționale a României nr. 176/2022

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic:

-

drept procesual penal

-

contestație la executare

-  dezincriminare

Legea 86/2006,

art. 270 alin. (3)

Decizia CCR nr. 176/2022

C. proc. pen.,

art. 595 alin. (1)

Decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare nu se aplică, dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Fapta de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României nu este dezincriminată ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale a României nr. 176/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022 dacă, în concret, aceasta realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 580 din 28 septembrie 2022

Prin sentința penală nr. x din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/44/2019, cu privire la inculpatul A, instanța de fond a dispus, printre altele, următoarele:

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală referitor la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare, fără autorizare, a activităților specifice culegerii de informații, prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr.51/1991, cu aplicarea art.35 alin. (1) Cod penal (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 8 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art.45 alin. (3) lit. a) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

Împotriva acestei sentințe s-au exercitat apeluri de către Ministerul Public, partea civilă și de inculpați, printre care și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/44/2019, au fost admise apelurile formulate, printre alții, și de apelantul inculpat A împotriva sentinței penale nr. x din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A, instanța de apel a decis următoarele:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A de 8 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și 2 Cod penal;

- 5 ani închisoare săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art.274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art.274 din Legea nr.86/2006;

- 2 ani închisoare săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) din Legea nr.86/2006.

S-a înlăturat sporul de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală și art.16 alin. (1) lit. b), teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) Cod penal.

A fost condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunțată în cauză.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

A fost menținută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal aplicată inculpatului A.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 2 ani închisoare, dispunându-se ca  inculpatul A să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.

La data de 18.05.2022 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, sub nr. x/42/2022, sesizarea formulată de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Secției Penale și pentru Cauze cu Minori a Curții de Apel Galați, prin care s-a solicitat ca, în baza art. 595 alin. (1) Codul de procedură penală, raportat la art. 4 Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, să se constate că în privința infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. x/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/44/2019, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, a intervenit dezincriminarea.

Prin sentința penală nr. x din data de 17 iunie 2022 a Curții de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. x/42/2022, în baza art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, a fost respinsă ca nefondată sesizarea formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Secției Penale și pentru Cauze cu Minori a Curții de Apel Galați, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din data de 17.06.2018, pentru care intimatul-condamnat A a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. x/23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut, cu titlu preliminar, că  prin sesizarea formulată la data de 18.05.2022 de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Secției Penale și pentru Cauze cu Minori a Curții de Apel Galați, s-a solicitat să se constate că a intervenit dezincriminarea în privința infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, constând în accea că la data de 17.06.2018 a deținut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, județul Prahova, cantitatea de 40 pachete de țigări de proveniență Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 lei.

S-a apreciat că, în prezent, ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fapta pentru care a fost condamnat A nu mai constituie infracțiune.

S-a evidențiat că, potrivit art. 595 alin. 2 din Codul de procedură penală, competența de soluționare a sesizării întemeiate pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, aparține instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.

În urma analizei actelor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, a considerat că se impune respingerea acestei sesizări.

În esență, s-a reținut că prin Decizia nr.176 din 24.03.2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, constatând că dispozițiile acestui text de lege sunt neconstituționale.

Curtea de Apel Ploiești a menționat că pentru a interveni dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislația penală în vigoare, ulterior intervenirii legii penale noi, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică. Or, s-a arătat că însăși Curtea Constituțională a României, în considerentele deciziei în cauză (paragraful 29) a învederat că infracțiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României, este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

S-a mai arătat că în condițiile în care în legislația penală română actuală tăinuirea este în continuare incriminată prin dispozițiile art. 270 din Codul penal, nu se poate susține că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat intimatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciindu-se că singura modificare care s-ar mai putea aduce, în aceste condiții, acestei soluții de condamnare, ar fi întemeiată pe prevăzută art. 6 din Codul penal și ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din Codul penal, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăși acest maxim. Însă, s-a menționat că în cazul de față maximul special de 5 ani închisoare nu este depășit.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul intimat A.

În cuprinsul contestației depuse la dosar, contestatorul a criticat sentința, susținând că se impunea admiterea sesizării Biroului de executări penale, ca fiind legală și temeinică, invocând art. 425

1

Codul de procedură penală.

Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul a solicitat, în principal, în temeiul dispozițiilor art.425

1

alin.(7) pct.2 lit. b) din Codul de procedură penală, admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, arătând că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a format dosarul nr. x/42/2022, înregistrat însă de către contestator, ce are termen de judecată tocmai pentru a se analiza toate faptele supuse dezincriminării, nu doar fapta vizată de sesizarea Biroului de executări penale.

Examinând cauza în temeiul art.597 alin.7 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de condamnatul A, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prezenta contestație este supusă nu dispozițiilor art.425

1

din Codul de procedură penală, pe care și-a întemeiat contestatorul calea de atac, ci dispozițiilor art.395 alin.(7) din Codul de procedură penală, ce stabilește că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Or, sesizarea Biroului de executări penale adresată primei instanțe a fost întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală și are ca obiect aplicarea legii de dezincriminare la o condamnare definitivă aflată în curs de executare.

Așadar, motivul de contestație invocat în dezbateri, ce tinde la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în temeiul art.425

1

alin.(7) pct.2 lit. b) din Codul de procedură penală nu este incident în cauză. Oricum, în baza acestui temei, rejudecarea cauzei are loc doar atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea, motiv care nu a fost însă invocat de contestator.

Trecând la analiza sentinței atacate, Înalta Curte reține că prin sesizarea Biroului de executări penale s-a solicitat instanței de executare ca în temeiul art. 595 alin. (1) raportat la art.4 din Codul penal să se constate dezincriminarea faptei condamnatului de a deține 40 de pachete de țigări fără timbru de acciză aplicat, de proveniență din Republica Moldova, ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, infracțiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală nr.x/2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr.x/28 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia CCR nr. 651/2018, publicată în M. Of. nr.1083/20 decembrie 2018, s-a constat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art.595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare a pedepsei.

Ca atare, în prezent, declararea neconstituționalității unei norme de incriminare are ca efect încetarea executării pedepsei aplicate în temeiul acestei norme.

Înalta Curte constată însă că în speță nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul.

Este adevărat că prin Decizia CCR nr. 176/2022, publicată în M. Of. nr.451 din 05 mai 2022,  s-a constat că este neconstituțional art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

La data declarării neconstituționalității sale, art. 270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 avea următorul conținut:

”Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.”

Instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Sub un alt aspect, s-a reproșat textului de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art.124 privind înfăptuirea justiției.

Potrivit art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, instanța de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 din Codul penal.

La rândul său, art. 4 din Codul penal, referitor la aplicarea legii de dezincriminare, dispune că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepsei încetează prin intrarea în vigoare a noii legi.

Art. 3 alin.(2) din Legea nr.187/2012 de aplicare a Codului penal stabilește pe cale legislativă modul corect de interpretare a textului menționat din Codul penal, arătând însă că dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Pe cale de consecință, nici  decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare nu se aplică, dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, chiar în Decizia prin care a constatat neconstituționalitatea formei de atunci a infracțiunii de contrabandă asimilată, Curtea Constituțională a reținut că infracțiunea de contrabandă incriminată prin art. 270 alin. (3) din Codul Vamal nu este altceva decât o infracțiune de tăinuire, bineînțeles dacă sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate ale acesteia de către fapta concret comisă.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut (pct. 29) că infracțiunea reglementată la art. 270 alin.(3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului, făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

În cuprinsul deciziei menționate, instanța supremă a caracterizat infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 ca  fiind o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă.

Înalta Curte reține că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către contestator, tăinuirea a fost incriminată prin art. 270 din Codul penal, care dispune că primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din examinarea în concret a faptei contestatorului, astfel cum a fost reținută prin sentința penală definitivă de condamnare, rezultă că inculpatul știa că pachetele de țigări proveneau din activitatea de contrabandă cu țigări de proveniență din Republica Moldova fără timbru de accizare, introduse ilegal pe teritoriul României prin punctele de trecere ale frontierei Leușeni-Albița, Sculeni și Oancea.

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul, constând în primirea și deținerea a 40 de pachete de țigări fără timbru de acciză aplicat, de proveniență din Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din săvârșirea faptei de contrabandă nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr.176/2022, care a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional, din moment ce fapta concretă comisă în concret corespunde normei de incriminare a infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva sentinței penale nr. x din data de 17 iunie 2022 a Curții de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.