ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 57 din data de 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins solicitarea formulată de apărătorul desemnat din oficiu al petentului condamnat A., în sensul reținerii dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca temei de drept al contestației la executare formulate.
S-a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul condamnat A. (în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni), în sensul aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind recursul compensatoriu, pe calea contestației la executare formulate în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data 23.02.2021, petentul condamnat A. a contestat mandatul în executarea căruia se află, solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada executată în intervalul 2012 - 2015, respectiv scăderea a 216 zile.
Prin adresa nr. x/03.03.2021, Penitenciarul Mărgineni a comunicat faptul că, la data formulării prezentei contestații, respectiv la data de 10.02.2021, contestatorul se afla încarcerat în această unitate, înaintând copia mandatului în executarea căruia se află acesta, respectiv nr. 17/28.09.2020 emis de Curtea de Apel Galați, în baza Sentinței penale nr. 13/F din 23.01.2020, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
De asemenea, din oficiu, s-a atașat copia Sentinței penale nr. 13/F din 23.01.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A din 28.09.2020 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 10.03.2021, având în vedere obiectul contestației și mandatul în executarea căruia se află petentul condamnat, instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Moreni și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, fiind de acord.
Prin Sentința penală nr. 189/10 martie 2021, pronunțată de Judecătoria Moreni, în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus, în baza art. 598 din C. proc. pen., raportat la art. 47 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației formulată de petentul condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
În consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 30 martie 2021, sub numărul x/2021. În urma repartizării aleatorii, primul termen de judecată a fost stabilit la data de 11 mai 2021.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a solicitat, cu titlu prealabil, reținerea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca temei de drept al contestației la executare formulate și, în consecință declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. În subsidiar, a fost solicitată emiterea unei adrese către Penitenciarul Ploiești pentru comunicarea unei adrese conținând zilele de care persoana privată de libertate ar beneficia ca urmare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.
Această solicitare a fost respinsă de instanță, reținând că relațiile privind incidența legii recursului compensatoriu se află atașate la dosar.
Analizând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 13/F din 23.01.2020, Curtea de Apel Galați a hotărât următoarele:
"Condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat" prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.
Aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "contrabandă" prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
Aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "contrabandă" prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
Aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de "desfășurare, fără autorizare, a activităților specifice culegerii de informații" prev. de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 7 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen. revocă liberarea condiționată acordată inculpatului A. pentru pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2307/28.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 945/12.01.2012 a Curții de Apel Ploiești și dispune executarea restului de pedeapsă de 1463 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 44 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește restul de 1463 zile închisoare menționat anterior cu pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni închisoare sporită la 7 ani, 8 luni și 487 zile închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen."
Prin Decizia penală nr. 253/A din data de 28.09.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-au admis apelurile formulate de apelanții intimați inculpați B., C., D., A. și E. împotriva Sentinței penale nr. 13/F din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. de 7 ani, 8 luni și 487 zile închisoare, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, aplicate în cauză;
- restul de 1463 zile rezultat ca urmare a revocării liberării condiționate acordate inculpatului.
A Înlăturat sporul de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunțată în cauză
A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen., a revocat liberarea condiționată acordată inculpatului A. pentru pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2307/28.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 945/12.01.2012 a Curții de Apel Ploiești și dispune executarea restului de pedeapsă de 1463 zile închisoare.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen., art. 44 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit restul de 1463 zile închisoare menționat anterior cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din restul de pedeapsă de 1463 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani și 487 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. reținerea din 18.06.2018 și arestul la domiciliu de la 19.06.2018 la 14.11.2018.
După rămânerea definitivă a soluției pronunțate de Curtea de Apel Galați, petentul condamnat A., încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, a solicitat pe calea contestației la executare reducerea pedepsei aplicate, învederând că anterior liberării condiționate a beneficiat de dispozițiile legii recursului compensatoriu, obținând astfel un număr de 216 zile, perioadă care nu a fost însă dedusă din perioada cumulată odată cu revocarea liberării condiționate.
În esență, petentul condamnat a susținut că instanța nu a dedus din pedeapsa aplicată și executată anterior un număr de 216 zile, număr precizat și în adresa emisă de Penitenciarul Ploiești, nefiind invocată o împrejurare intervenită ulterior sentinței în executarea căreia se află.
S-a reținut că, aspectele invocate vizează deducerea unei perioade considerate ca executate anterior liberării condiționate a căror revocare a fost dispusă prin sentința în executarea căreia se află în prezent persoana condamnată.
În acest sens, caracterul pretins echivoc al dispozitivului hotărârii sau lipsa acestuia de precizie, nu ar putea legitima formularea unei contestații la executare în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție s-a exprimat în sensul că deducerea greșită a arestării preventive, în sensul că prin hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță, a fost dedusă o perioadă de timp mai mare decât cea a arestării preventive efective, atrage incidența cazului de contestație la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. din 1968 [acest caz de contestație la executare fiind similar cu cel prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen.], pe calea contestației la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 167/2006, www.x.ro.).
Numai în ipoteza în care prin contestația la executare se invocă o nelămurire cu privire la conținutul hotărârii ce se execută sau o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen.], competența soluționării aparține numai instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță Curții de Apel Galați.
Contrar opiniei susținute de apărare, s-a reținut că solicitarea petentului condamnat nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., petentul condamnat reclamând incidența unei cauze de micșorare a pedepsei cu perioada celor 216 zile considerate ca executate anterior, temeiul de drept al contestației la executare fiind art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Prin urmare, instanța de fond a respins solicitarea formulată de apărătorul desemnat din oficiu al petentului condamnat A., în sensul reținerii dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca temei de drept al contestației la executare formulate.
De asemenea, a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, reiterând că, în prezent, petentul condamnat se află încarcerat într-un penitenciar aflat pe raza Curții de Apel Ploiești, în executarea unei soluții de condamnare pronunțate în primă instanță de Curtea de Apel Galați.
Sub aspectul fondului cauzei, contestatorul condamnat a susținut că anterior liberării sale condiționate, a executat pedeapsa închisorii în condiții de detenție necorespunzătoare, aspect confirmat și de adresa emisă de Penitenciarul Ploiești conform căreia persoana privată de libertate ar beneficia de 216 zile conform legii recursului compensatoriu. Petentul a susținut, în esență, că din moment ce prin sentința în executarea căreia se află, s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2307/28.11.2011 a Judecătoriei Ploiești, în mod normal, ar trebui dedusă și perioada celor 216 zile considerate ca executate.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În acest cadru, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare se poate formula când se invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, o nelămurire cu privire la executare, în situația în care se pune în executare o sentință care nu este definitivă sau în situația în care persoana în contra căreia se execută hotărârea penală nu este aceeași cu persoana condamnată.
Astfel, instituția contestației la executare nu este o cale de atac extraordinară, ci este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Pe cale de consecință, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.
Potrivit prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, "la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată."
Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, introduse prin Legea nr. 169/2017, au drept efect considerarea ca executate a unui număr suplimentar de 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executată într-un spațiu de cazare determinat de legiuitor, reprezentând o compensație adecvată față de încălcarea normelor minime de cazare (spațiul vital insuficient și/sau a condiții materiale precare de deținere). Această măsură reprezintă o ficțiune legală cu caracter compensatoriu care nu conduce la modificarea pedepsei, respectiv la micșorarea acesteia, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Astfel, măsura are caracter administrativ-jurisdicțional, se pune în executare de către administrația penitenciarului și nu poate fi contestată pe calea procedurii prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.
În acest sens, instanța a mai reținut că pedeapsa definitivă pronunțată de către o instanță de judecată poate fi modificată doar dacă intervine o altă hotărâre definitivă, sau în cazul în care legiuitorul adoptă o normă legală în acest sens. În ceea ce privește intervenția legiuitorului (primar sau delegat) privind modificarea unei pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat, instanța a reținut că, potrivit C. pen., cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei sunt grațierea și prescripția executării pedepsei (Partea generală, Titlul VIII), iar potrivit C. proc. pen. înlăturarea sau modificarea pedepsei este incidentă în cazul intervenirii unei legi penale noi privind dezincriminarea (art. 4 din C. pen.) sau modificarea limitelor speciale ale pedepsei (art. 6 din C. pen.), precum și în cazul amnistiei sau grațierii (Partea specială, Titlul V, Secțiunea a 4-a).
În raport de aceste norme legale, care în mod tradițional constituie dreptul comun în materie penală, modificarea unei pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat intervine în cazurile prevăzute de C. pen. sau C. proc. pen. sau în situația în care legiuitorul reglementează o normă specială în materie, normă care însă, față de caracterul derogatoriu de reglementare, trebuie să aibă caracter expres și neechivoc.
Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 au fost introduse prin Legea nr. 169/2017 (act normativ în prezent abrogat), iar în expunerea de motive s-a arătat "Proiectul de lege își propune un dublu scop: de a acorda o compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui în același timp la degrevarea penitenciarelor. Astfel, toate persoanele private de libertate vor avea în mod automat vocația de a beneficia de liberare condiționată dacă îndeplinesc condițiile stabilite prin proiect. (...) Se are în vedere în primul rând ca acest mecanism să opereze în cadrul liberării condiționate, cu mențiunea însă că aceasta va fi o vocație și nu un drept recunoscut condamnatului care de plano să beneficieze de reducerea pedepsei pentru executarea în condiții necorespunzătoare. Astfel, mecanismul este conceput ca un instrument juridic potrivit căruia, în vederea acordării liberării condiționate, în calculul pedepsei ce poate fi considerată ca executată potrivit legii, se include ca măsură compensatorie executarea pedepsei într-un spațiu necorespunzător.’’
Așa fiind, în cauză, față de structura normativă a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, norma juridică fiind reglementată într-un singur articol, fără trimitere la alte dispoziții legale și fără adoptarea unor norme infralegale, în raport de scopul urmărit de legiuitor anterior enunțat, nu s-a putut reține că dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind recursul compensatoriu, reglementează un caz de modificare a pedepsei stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de judecată, neavând un caracter expres și neechivoc în acest sens, în condițiile în care în expunerea de motive ce a stat la baza adoptării normei legale se stipulează în sens contrar.
O interpretare contrară ar presupune ca instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare instanței de executare, să intervină asupra formelor de executare la fiecare 30 de zile executate într-un spațiu de cazare necorespunzător, cu consecința anulării mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare, împrejurări neprevăzute de legiuitor.
Așadar, nefiind un caz de modificare a pedepsei definitiv aplicate de instanța de judecată, modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 nu poate face obiectul unei contestații la executare, nefiind îndeplinite condițiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 598 din C. proc. pen.
Desigur că persoana privată de libertate a executat anterior liberării condiționate o pedeapsă privativă de libertate în condiții de detenție necorespunzătoare, beneficiind de 216 zile considerate ca executate, însă această perioadă nu poate fi scăzută în acest stadiu al executării pedepsei din restul de pedeapsă contopit în pedeapsa în executarea căreia se află în prezent petentul condamnat, în sensul reducerii restului de pedeapsă de 1463 zile închisoare, cât timp restul de pedeapsă a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat. Beneficiul celor 216 zile considerate ca executate va putea fi avut în vedere la stabilirea fracției minime de pedeapsă ce se impune a fi din nou executată pentru ca persoana privată de libertate să poată beneficia de instituția liberării condiționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 07.06.2021, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 19.10.2021, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale parchetului asupra contestației de față, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Evaluând contestația formulată de contestatorul A., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, dar și prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează, cu privire la contestația la executare, că aceasta reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În speța de față, contestatorul A. a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se reducă pedeapsa aplicată prin reținerea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada executată în intervalul 2012-2015, respectiv scăderea a 216 zile.
Contestatorul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 487 zile închisoare aplicate pentru concurs de infracțiuni prin Sentința penală nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă prin Decizia penală nr. 253/A din data de 28 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17/28.09.2020 .
Potrivit dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, în vigoare până la 23.12.2019, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, Penitenciarul Ploiești a comunicat că, de la data de 24.07.2012 (data aplicării Legii nr. 169/2017) și până la data liberării condiționate (07.07.2015), contestatorul a executat în condiții necorespunzătoare un număr de 1078 de zile, pentru care ar beneficia de 210 zile considerate executate ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 169/2017.
De asemenea, Penitenciarul Mărgineni a comunicat că, la data formulării cererii, respectiv 10.02.2021, se afla încarcerat în această unitate, în baza mandatului emis de Curtea de Apel Galați pentru care nu beneficiază de zile considerate executate suplimentar conform art. 551 din Legea nr. 169/2017. De asemenea, au mai comunicat că data încarcerării este 29.09.2020, iar în perioada 24.07.2012 până la data încarcerării, condamnatul a mai figurat încarcerat în executarea unui mandat emis de Judecătoria Ploiești, fiind liberat condiționat la data de 7 iulie 2015 în baza sentinței din data de 25 iunie 2015 emisă de Judecătoria Ploiești.
Invocarea de către contestator a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, drept cauză de micșorare a cuantumului pedepsei rezultante a închisorii aplicate definitiv prin hotărârea de condamnare contravine scopului reglementării.
Reglementarea măsurii compensatorii introdusă în Capitolul IV al Legii nr. 254/2013, modificată și completată prin Legea nr. 169/2017, intitulat Condițiile de detenție, exprimă voința legiuitorului de aplicare a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 exclusiv în legătură cu executarea pedepselor, având ca urmare aplicarea unui algoritm de calcul (expres precizat) privind pedepsele executate efectiv în condiții de detenție necorespunzătoare. Nicidecum legiuitorul nu a vizat prin art. 551 din legea menționată pedeapsa aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare.
Prin Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat: Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Considerentele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu conduc la concluzia susținută de contestator că zilele obținute câștig în urma recursului compensatoriu determină diminuarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare, căreia îi sunt aferente zilele executate în condiții necorespunzătoare.
Astfel, prin considerentele deciziei în interesul legii amintite s-a arătat că recalcularea părții executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiții de detenție necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului din pedeapsă rămas neexecutat și, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condițiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.
Prin aceeași decizie în interesul legii, s-a precizat că zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de "cauză de micșorare a pedepsei" în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare.
Cauza de micșorare a pedepsei la care se referă Decizia nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii vizează executarea pedepsei, deoarece contestația la executare reglementată de art. 598 din C. proc. pen. se exercită împotriva executării hotărârii penale, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, dispozițiile alin. (1) al art. 598 din C. proc. pen. fiind fără echivoc: "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri (...)".
Așadar, acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, iar nu asupra pedepsei aplicate definitiv care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sensul că acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 are efect asupra executării pedepsei, prin diminuarea restului de pedeapsă neexecutat, s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 7 din 26.04.2018, prin care a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare.
Prin motivele invocate pe calea contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.
Or, prin contestația la executare formulată, contestatorul A. solicită, în realitate, modificarea pedepsei rezultante de 5 ani și 487 zile închisoare aplicate cu caracter definitiv pentru concurs de infracțiuni, pedeapsă care este rezultatul unui proces de individualizare specific soluționării pe fond a cauzei.
Pe calea contestației la executare se pot invoca aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, contestația la executare fiind o procedură jurisdicțională de rezolvare a anumitor incidente limitativ prevăzute de lege ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte mai precizează că situațiile în care pedeapsa aplicată definitiv poate fi modificată sunt prevăzute expres în Secțiunea 11 intitulată Schimbări în executarea unor hotărâri din Capitolul III - Titlul V - Partea specială a C. proc. pen. (art. 583 din C. proc. pen. oferă posibilitatea înlăturării modalității de individualizare a executării pedepsei reglementate de art. 91 din C. pen., art. 584 din C. proc. pen. prevede înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, art. 585 din C. proc. pen. permite modificarea pedepsei, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată concursul de infracțiuni, recidiva, pluralitatea intermediară, acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, art. 586 din C. proc. pen. oferă posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii), iar contestatorul nu a invocat niciuna dintre aceste situații.
În raport cu toate aceste argumente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 57 din data de 11 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 57 din data de 11 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.