ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Moreni, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni (ca urmare a declinării de la Tribunalul Mehedinți), la data de 29.10.2020, sub numărul x/2020, petentul condamnat A. a contestat mandatul în executarea căruia se află.

În cererea introductivă, petentul a arătat că înțelege să conteste mandatul de executare a pedepsei nr. 152/2019 din 12.12.2019, emis pe către Curtea de Apel Galați, în baza Sentinței penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați și a solicitat contopirea pedepsei aplicată în hotărârea penală pronunțată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017), cu pedeapsa aplicată prin hotărârea penală pronunțată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018).

În drept, a invocat dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 40 alin. (3) și alin. (5) din C. pen.

La dosarul cauzei s-a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 152/2019 din 12.12.2019 emis pe numele condamnatului A. de către Curtea de Apel Galați, în baza Sentinței penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-au recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârea penală pronunțată la 15.05.2015 de tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) și hotărârea penală pronunțată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 -RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), prin care petentul a fost condamnat în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) și alin. (3) din C. pen. De asemenea, s-a atașat și fișa de cazier judiciar din Italia a petentului condamnat. Din oficiu, instanța a atașat fișa situației juridice și fișa mutărilor cu privire la petentul condamnat.

Analizând înscrisurile de la dosar, Judecătoria Moreni a reținut următoarele:

Petentul condamnat A. se află în executarea mandatului nr. x/2019 din 12.12.2019, emis de către Curtea de Apel Galați, în baza Sentinței penale nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Raportat la înscrisurile atașate la dosarul cauzei din care rezultă că petentul condamnat se află în executarea unui singur mandat emis de Curtea de Apel Galați, Judecătoria Moreni, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Analizând excepția invocată în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că petentul condamnat A. este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, aflându-se în executarea unei pedepse principale rezultante de 11 ani și 6 lună închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 10.12.2019 prin Decizia nr. 398/A din 10.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-au recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârea penală pronunțată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017), și hotărârea penală pronunțată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), prin care petentul a fost condamnat în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) și alin. (3) din C. pen.

Cererea petentului are ca obiect o contestație la executare, condamnatul precizând că este nemulțumit de faptul că nu i s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate prin hotărârea penală pronunțată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) și prin hotărârea penală pronunțată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), pedepse aplicate în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) și alin. (3) din C. pen.

Cazurile în care se poate formula contestație împotriva executării unei hotărâri penale definitive sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra contestației la executare este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Cum din actele dosarului rezultă că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) și alin. (3) din C. pen., recunoscute de Curtea de Apel Galați, instanța care a emis mandatul de executare a pedepsei, iar, în prezent, condamnatul se află încarcerat la Penitenciarului Mărgineni, s-a constatat că, instanța competentă material să dispună asupra contestației la executare de față este Curtea de Apel Ploiești.

Față de aceste considerente, prin Sentința penală nr. 1115 din data de 17.11.2020 pronunțată de Judecătoria Moreni, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Moreni, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul condamnat A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 15 decembrie 2020, sub același număr (x/101/2020).

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploiești a constatat următoarele:

La pronunțarea soluției dispusă în cauză, Judecătoria Moreni a avut în vedere faptul că petentul A. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) din C. pen., recunoscute de Curtea de Apel Galați, instanță care a emis mandatul de executare a pedepsei, iar în prezent condamnatul se află încarcerat la Penitenciarul Mărgineni, motiv pentru care s-a apreciat că instanța competentă să dispună asupra contestației la executare este Curtea de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești a constatat că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 11 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia nr. 398/A din data de 10.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.12.2019 de către Curtea de Apel Galați.

Prin Sentința penală nr. 146/F din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Galați a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea aplicate condamnatului A., hotărârea penală pronunțată la data de 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia) SIEP x/2017, definitivă la data de 19.04.2017 și hotărârea penală pronunțată la data de 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018-RG 18805/2016, definitivă la data de 16.11.2018.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6) din C. proc. pen., respectiv instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Din actele dosarului rezultă că petentul condamnat a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, motiv pentru care Curtea de Apel Ploiești a reținut că nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., deoarece Curtea de Apel Galați nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română".

În cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598-599 din C. proc. pen.

În consecință, după ce a fost recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Drept urmare, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) din C. pen., instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este judecătoria.

Având în vedere faptul că petentul condamnat A. se află în Penitenciarul Mărgineni, Curtea de Apel Ploiești a constatat că Judecătoria Moreni este competentă să soluționeze contestația la executare formulată de petentul condamnat, acesteia revenindu-i rolul de instanță de executare raportat la natura infracțiunii și la faptul că este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În aceste condiții, prin Sentința penală nr. 19 din data de 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești și, în consecință, în baza art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competența soluționării contestației la executare formulată de petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Moreni.

Având în vedere ivirea conflictului negativ de competență în cauză, instanța, în baza art. 51 alin. (1) și (2) teza finală din C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 februarie 2021.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Moreni, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, contestatorul A. a formulat contestație la mandatul în executarea căruia se află. Acesta a precizat că este nemulțumit de faptul că nu i s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate prin hotărârea penală pronunțată la 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia), SIEP x/2017 (rămasă definitivă la 19.04.2017) și prin hotărârea penală pronunțată la 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia) SIEP x/2018 - RG 18805/2016 (rămasă definitivă la 16.11.2018), pedepse aplicate în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1), lit. f) și alin. (3) din C. pen.

Cererea inițială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 40 alin. (3) și alin. (5) din C. pen.

Ulterior, prin cererea depusă la Curtea de Apel Ploiești, la data de 14 ianuarie 2021, contestatorul a precizat că a formulat o contestație la executare conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) - d) din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 595 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei de 11 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 146/F din 10.10.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia nr. 398/A din data de 10.12.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/12.12.2019 de către Curtea de Apel Galați.

Prin Sentința penală nr. 146/F din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Galați a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea aplicate condamnatului A., hotărârea penală pronunțată la data de 15.05.2015 de Tribunalul din Frosinone (Italia) SIEP x/2017, definitivă la data de 19.04.2017 și hotărârea penală pronunțată la data de 27.04.2017 de Curtea de Apel Roma (Italia), SIEP x/2018-RG 18805/2016, definitivă la data de 16.11.2018.

Pentru stabilirea instanței căreia îi revine competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că este esențială calificarea juridică a cererii în raport cu motivele invocate și finalitatea urmărită.

Așa cum rezultă din motivele formulate de contestatorul A., acesta invocă o cauză de micșorare a pedepsei, apărare care ar putea fi analizată în cadrul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Deopotrivă, se observă că atât Judecătoria Moreni, cât și Curtea de Apel Ploiești au reținut că cererea formulată de contestatorul condamnat este o contestație la executare, formulată potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

În speță, astfel cum s-a menționat deja, în baza unei competențe speciale stabilite prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea de Apel Galați, prin aceeași hotărâre (Sentința penală nr. 146/F din data de 10.10.2019), a procedat la recunoașterea a două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Italia.

Art. 156 din Legea nr. 302/2004, intitulat "Legea care guvernează executarea", prevede în alin. (1) că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executare este determinată în funcție de cazul invocat în susținerea acesteia, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau alin. (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Instanța competentă să judece contestația la executare formulată cu privire la Sentința penală nr. 146/F din data de 10.10.2019 a Curții de Apel Galați (prin s-au recunoscut două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Italia), este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

În acest context, Înalta Curte constată că, dacă faptele ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, judecătoria ar fi fost competentă material să judece cauza în primă instanță, raportat la infracțiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat de autoritățile judiciare din Italia, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) și alin. (3) din C. pen.

Relativ la cele ce precedă, în raport de cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Moreni competența soluționării contestației la executare formulate de contestatorul A., având în vedere natura infracțiunii și la faptul că aceasta este instanța în a cărei circumscripție de află locul de deținere (Penitenciarul Mărgineni).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2021.

GGC - GV