ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2019

Asupra contestației de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 25 martie 2019, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin Sentința penală nr. 192/F din 01 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 90/03.07.2018 a Curții de Apel Galați.

S-au reținut în esență următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, sub nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, persoana condamnată A. a formulat o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., invocând o nelămurire cu privire la punerea în executare a Sentinței penale nr. 90/F/03.07.2018 a Curții de Apel Galați, modificată parțial prin Sentința penală nr. 2/08.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați.

La termenul din data de 28.02.2019, condamnatul contestator, asistat de apărător ales a învederat faptul că a formulat contestația în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., apreciind că este incidentă teza a II-a în sensul că s-a ivit o împiedicare la executare întrucât, în opinia sa, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impunea reducerea pedepsei rezultante aplicate de autoritățile judiciare Spaniole de la 11 ani, la 7 ani închisoare, respectiv transferul în vederea executării într-un penitenciar din România a acestei din urmă pedepse.

În concret, condamnatul a susținut că, în opinia sa, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă, și nu prin cumul aritmetic astfel cum au procedat autoritățile judiciare spaniole.

În ceea ce privește, legislația relevantă, s-au reținut:

Art. 597 - Procedura la instanța de executare;

(1) Când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață se citează și administrația penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

(2) Condamnatul aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.

(3) Participarea procurorului este obligatorie.

(4) După ascultarea concluziilor procurorului și a părților, instanța se pronunță prin sentință.

(5) Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.

(6) Dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

(7) Hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Art. 598 - Contestația la executare;

(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 154 alin. (4), (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală:

(4) În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz, anterior pronunțării sentinței prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

(6) Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

(7) În vederea pronunțării uneia din soluțiile prevăzute la alin. (6), instanța poate consulta, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1).

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Din actele dosarului a rezultat, în esență, că prin Sentința penală nr. 902/F/03.07.2018 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind cererea de transfer a persoanei condamnate A.

A fost recunoscută, în ceea ce-l privește pe condamnatul A. și doar în ceea ce privește latura penală a cauzei Sentința penală nr. 70/30.01.2015 pronunțată de Curtea Regională Malaga, secția I Spania, rămasă definitivă la 29.10.2015.

S-a constatat că prin această hotărâre numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare (4015 zile) pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie și intimidare în casă locuită, reținerii ilegale și a unei infracțiuni de furt prev. de art. 237, 242 alin. (1), (2), (3), art. 163 alin. (1), art. 234 C. pen. spaniol, fapte săvârșite în perioada 04.02.2013 - 05.03.2013.

S-a constat că încadrarea juridică prevăzută de legea penală română pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei condamnate A. sunt cele prev. de art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 233 -234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2014/R, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute într-un penitenciar din România pedeapsa principală de 11 ani închisoare (4015 zile).

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată condamnatului A. durata arestării preventive și a perioadei efectiv executate de la 20.03.2013 până la 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autoritățile judiciare spaniole) precum și cu începere de la 26.10.2017 și până la data predării efective către autoritățile judiciare române.

S-a constatat că la data de 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autoritățile judiciare spaniole) condamnatul A. executase efectiv din pedeapsa principală de 4015 zile o durată de 1684 zile.

Prin Sentința penală nr. 2/08.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost admisă contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 90/F/3.07.2018 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

S-a desființat în parte Sentința penală nr. 90/F/03.07.2018 a Curții de Apel Galați și în rejudecare, s-a constatat că la data de 26.10.2017 (data emiterii certificatului de către autoritățile judiciare spaniole) condamnatul A. executase efectiv din pedeapsa principală de 4015 zile o durată de 1682 zile. Totodată, celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate au fost menținute.

În raport de dispozițiile legale menționate anterior, sub un prim aspect Curtea de apel a constatat că, persoana condamnată nu a formulat cale de atac împotriva Sentinței penale nr. 902/F/03.07.2018 a Curții de Apel Galați.

În aceste condiții, Curtea de apel a apreciat că adaptarea pedepsei nu se poate face după rămânerea definitivă a hotărârii instanței române de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunțată de către autoritățile altui stat, ca în cauza de față, pe calea unei contestații la executare. Aceasta deoarece, contestația la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin care se soluționează anumite incidente apărute cu ocazia punerii în executare sau pe parcursul executării hotărârilor penale, ce se limitează la cazurile expres prevăzute în art. 598 alin. (1) C. proc. pen. Prin acest mijloc prevăzut de lege nu se poate schimba sau modifica soluția pronunțată de instanță ce a intrat în putere de lucru judecat, aceasta putându-se realiza numai prin intermediul căilor extraordinare de atac în limitele prevăzute de lege în ceea ce privește exercitarea acestora.

În susținerea aceluiași punct de vedere, s-a reținut că adaptarea pedepsei aplicată de un stat străin se poate face doar în condițiile Legii nr. 302/2004, art. 154 alin. (4) prevăzând că, anterior pronunțării sentinței, instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul. În condițiile în care în concret, instanța română ar dispune recunoașterea și transferarea persoanei condamnate cu privire la pedeapsa aplicată de statul emitent, iar ulterior pe calea unei contestații la executare ar proceda la adaptarea acesteia potrivit legislației române (prin reducerea acesteia la maximul prevăzut de legislația română), s-ar eluda practic dispozițiile Legii nr. 302/2004, privind obținerea acordului din partea statului emitent.

Sub un alt aspect, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile după condamnare, conform dispozițiilor art. 6 C. pen., nefiind incidente dispozițiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât recunoașterea hotărârii autorității spaniole s-a realizat prin raportare la dispozițiile art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) -229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 233 -234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., toate fiind din noul C. pen.

În fine, Curtea de apel a mai avut în vedere că, aceleași susțineri ale persoanei condamnate, în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei rezultante potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni din legislația română, au mai fost analizate și în considerentele Sentinței penale nr. 2/08.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați definitivă la data de 21.01.2019, prin necontestare, fiind apreciate ca nefondate.

În aceste condiții, deși s-a apreciat că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare (aplicată prin cumul aritmetic de autoritățile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare) depășește pedeapsa maximă ce ar putea fi aplicată persoanei condamnate potrivit disp. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român (7 ani închisoare), reducerea acesteia nu s-ar putea realiza pe calea unei contestații le executare prev. de art. 598 C. proc. pen., întrucât așa cum s-a arătat anterior, pe de o parte ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate anterior (Sentințele penale nr. 902/F/03.07.2018- în care s-au avut în vedere disp. art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curții de Apel Galați), iar pe de altă parte ar fi eludate dispozițiile Legii nr. 302/2004, privind obținerea acordului din partea statului emitent în ceea ce privește adaptarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, condamnatul contestator A. a formulat contestație la executare împotriva împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, susținând că există o nelămurire cu privire la punerea în executare a Sentinței penale nr. 90/F/03.07.2018 a Curții de Apel Galați, modificată parțial prin Sentința penală nr. 2/08.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Galați.

A susținut că, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se impunea reducerea pedepsei rezultante aplicate de autoritățile judiciare spaniole de la 11 ani la 7 ani închisoare, respectiv transferul în vederea executării într-un penitenciar din România a acestei din urmă pedepse. În concret, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., care constituie legea penală mai favorabilă, și nu prin cumul aritmetic astfel cum au procedat autoritățile judiciare spaniole.

În drept, a fost invocat motivul de contestație la executare prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Din analiza conținutului cererii formulate de condamnatul contestator A. și a lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că prezenta cale de atac nu este fondată.

Examinând actele dosarului, se constată că petentul condamnat solicită, în esență, adaptarea pedepsei aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunțată de către autoritățile altui stat și recunoscută de instanța română.

În cauză, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin cumul aritmetic de autoritățile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare, a fost stabilită în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, nu poate fi redusă prin intermediul contestației la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate anterior, respectiv Sentințele penale nr. 902/F/03.07.2018 - în care s-au avut în vedere dispozițiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curții de Apel Galați.

Adaptarea pedepsei aplicată de un stat străin se poate face doar în condițiile art. 154 alin. (4) ale Legii nr. 302/2004, care reglementează formele de cooperare judiciară internațională în materie penală și prevăd că, anterior pronunțării sentinței, instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul. În condițiile în care, în concret, instanța română dispune recunoașterea și transferarea persoanei condamnate cu privire la pedeapsa aplicată de statul emitent, iar ulterior pe calea unei contestații la executare s-ar proceda la adaptarea acesteia potrivit legislației române (prin reducerea acesteia la maximul prevăzut de legislația română), s-ar eluda practic dispozițiile Legii nr. 302/2004, privind obținerea acordului din partea statului emitent.

Totodată, nu sunt incidente nici dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile după condamnare, conform dispozițiilor art. 6 C. pen. și ale Deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât recunoașterea hotărârii autorității spaniole s-a realizat prin raportare la dispozițiile art. 205 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., toate fiind din noul C. pen.

Înalta Curte reține că problema de drept a fost rezolvată prin alte decizii ale instanței supreme, care își păstrează valabilitatea considerentelor.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 97/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 461 din C. proc. pen. anterior, contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă, cum sunt în speță dispozițiile Legii nr. 302/2004.

Față de cele menționate, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 04.03.2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 78 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 44/F din 4 martie 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 78 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - NN