ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 16.12.2019

ÎCCJ, Decizia nr. 303/2019

HOTĂRÂRE

16.12.2019

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 303/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 25 martie 2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 294 din 09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., respectiv o cauză de încetare a procesului penal, în speță, prescripția răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 518 din 16.04.2019, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 50 din C. proc. pen., cu referire la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației formulată de contestatorul condamnat A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 mai 2019 sub nr. x/2019.

Prin cererea de contestație în anulare formulată, s-a solicitat, în esență, intervenită prescripția răspunderii penale pentru fapta prev. de art. 244 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 320 alin. (1) cu aplic. art. 35 și art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 48 rap la art. 320 alin. (1) cu aplic art. 35 și art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 alin. (1) cu aplic art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 322 cu aplic art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen., solicitând admiterea în principiu a contestației în anulare și suspendarea executării deciziei penale, arătând, în esență, că prescripția răspunderii penale a intervenit până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv până la data de 09.11.2018, după pronunțarea Sentinței penale nr. 131/F din 27.06.2017.

Ulterior, la data de 09.07.2019, contestatorul A. a formulat o nouă cerere, prin care a menționat că invocă cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., susținând, în esență că, nu a fost completul compus în conformitate cu decizia Curții Constituționale cu privire la completele specializate de 3 judecători, apreciind ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare.

Prin Sentința penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, cu privire la A. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 318 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (3) din C. pen. și art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 din C. pen. și a art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În temeiul art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la falsificarea de instrumente oficiale.

În temeiul art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la participație improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 318 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a instrumentelor false.

În temeiul art. 48 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale

În temeiul art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea.

În temeiul art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 5 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 72 din C. pen., dispus deducerea perioadei reținerii și a arestării preventive a inculpatului A. de la data de 02.09.2010 până la data de 28.02.2011, respectiv de la data de 14.03.2011 până la data de 11.08.2011.

Prin Decizia penală nr. 294/A din 9 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, printre alții, de apelantul inculpat A., precum și de apelanta parte responsabilă civilmente Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București împotriva Sentinței penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Cu privire la inculpatul A., s-a desființat, în parte, sentința apelată în ceea ce îl privește pe acesta astfel: latura civilă a cauzei, respectiv: greșita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă B.; greșita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.; greșita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă D.; greșita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă E.; greșita obligare la plata despăgubirilor către partea civilă SC F. SRL; greșita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă G.; greșita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă H.; greșita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă I.; greșita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă J..

Examinând în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:

Prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

Înalta Curte, verificând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., a constatat că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care prevăd că, împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal și ulterior a invocat și dispozițiile art. 426 lit. d) din C. proc. pen., potrivit cărora împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 428 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 426 lit. a), c) - h) poate fi introdusă, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește termenul de declarare a contestației în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia instanței de apel pronunțată la data de 09 noiembrie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, a fost comunicată contestatorului A., la Penitenciarul Rahova, la data de 14 iunie 2019, astfel cum rezultă din dovada de primire a deciziei aflată la dosarul cauzei, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată la data de 25 martie 2019, astfel încât se constată că a fost formulată în termenul prevăzut de legiuitor.

Analizând cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, în speță, acesta este indicat pur formal întrucât motivele invocate de către contestatorul condamnat A. vizează netemeinicia soluției pronunțate de către instanțe, respectiv nemulțumirea acestuia cu privire la pedeapsa aplicată, respectiv aspectele invocate au fost analizate și de către instanța de apel, motiv pentru care nu s-a constatat că există o cauză de încetare a procesului penal, în realitate contestatorul condamnat neindicând nicio cauză de încetare a procesului penal și nici nu a depus dovezi cu privire la cazul de contestație invocat.

Înalta Curte a reținut că, în raport de art. 396 alin. (6) C. proc. pen., prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat vreo cauză de încetare a procesului penal, motivele invocate nu se încadrează în cuprinsul cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestatorul neregăsindu-se în situațiile expres prevăzute de legiuitor.

De altfel, în cauză, instanța de apel a analizat incidența prescripției răspunderii penale și a constatat că niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina contestatorului A. nu este prescrisă.

Deopotrivă, s-a reținut că, prin Decizia nr. 10/29.03.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că acesta a fost doar invocat, fără a mai fi susținut de către apărător cu prilejul acordării cuvântului asupra admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, motiv pentru care, constatând că nu este îndeplinită cerința referitoare la motivarea în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și în sprijinul contestației să se depună sau să se invoce dovezile pe care se sprijină și care să se afle la dosar, iar în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 426 lit. d) din C. proc. pen. nu a fost susținut, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de 5 judecători, la data de 05 decembrie 2019, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 16 decembrie 2019.

La termenul fixat în cauză, 16 decembrie 2019, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că a fost învestit cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2016.

Decizia contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare și care nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni de drept, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriță," Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) și jurisprudența (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 599/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 817/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 892/2014) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2019.