ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2019

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2019

HOTĂRÂRE
23.04.2019
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 131/F/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 200 RON.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

La data de 04.12.2018, sub nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, contestația la executare formulată de petentul A.

Petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru următoarele fapte: înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (Agenția B. Chitila) - condamnare 3 ani; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - condamnare 1 an; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - condamnare 1 an; complicitate la uz de fals prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. - condamnare 6 luni; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen. - condamnare 6 luni.

În condițiile în care se va constata intervenită prescripția răspunderii penale, petentul a solicitat să se dispună: descontopirea celor 12 pedepse aplicate prin sentința penală nr. 131/F/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, modificată pe latură civilă și definitivă prin decizia penală nr. 294/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, repunerea pedepselor în individualitatea lor, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției pentru faptele identificate, conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., contopirea pedepselor rămase - pedeapsa cea mai mare și aplicarea sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, anularea M.E.P.I. nr. 196/2018 și emiterea unui nou mandat de executare.

La termenul din 28.01.2019, contestatorul a arătat că își menține cererea formulată ca fiind o contestație la executare și nu este de acord cu recalificarea cererii.

Petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, constând în M.E.P.I. nr. 196/2018, minuta sentinței penale nr. 131/2017 și minuta deciziei penale nr. 294/2018.

Curtea de Apel București, analizând contestația la executare formulată de petentul A., a reținut că, prin sentința penală nr. 131 din 27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/9.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 318 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (3) din C. pen. și art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 din C. pen. și a art. 5 din C. pen.

1.1 În temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat-. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

1.2 În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

1.3 În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

1.4 În temeiul art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la falsificarea de instrumente oficiale.

1.5 În temeiul art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale.

1.6 În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la participație improprie la fals intelectual.

1.7 În temeiul art. 318 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a instrumentelor false.

1.8 În temeiul art. 48 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.

1.9 În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale.

1.10 În temeiul art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

1.11 În temeiul art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea.

1.12 În temeiul art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 5 ani închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului A. de la data de 02.09.2010 până la data de 28.02.2011, respectiv de la data de 14.03.2011 până la data de 11.08.2011.

S-a reținut că, prin rechizitoriul întocmit la data de 25.06.2012 în dosarul de urmărire penală nr. x/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a dispus, printre altele, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de: art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 215 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 286 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 287 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Legea nr. 15/1968, art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 293 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968; art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968 și art. 26 raportat la art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Legea nr. 15/1968.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut că, în perioada 2005-2009, împreună cu alți inculpați, au constituit un grup infracțional organizat- care viza inducerea în eroare, prin mijloace frauduloase, a persoanelor care intenționau să achiziționeze imobile ori comercializarea de combustibil, după caz, fără ca proprietarii imobilelor să aibă cunoștință despre tranzacțiile realizate, constând în înstrăinarea acestora către persoane fizice, în ipotecarea lor în favoarea unor persoane juridice, pentru a garanta astfel restituirea împrumutului acordat ori respectarea contractelor comerciale încheiate. Au efectuat aceste tranzacții frauduloase cu un număr de 18 imobile și au încercat să ducă la îndeplinire rezoluția infracțională identică în cazul altor 11 imobile, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 5.000.000 euro.

Prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, între altele, a fost admis și apelul declarat de inculpatul A., în sensul că a fost desființată, în parte, sentința apelată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind menținută soluția în ceea ce privește latura penală a cauzei.

Curtea de Apel București, analizând contestația la executare formulată de contestatorul A., a respins-a ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără, însă, a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat. Motivele invocate pe calea contestației la executare nu pot pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești atacate, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.

În această ordine de idei, pe calea contestației la executare se poate invoca, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., doar prescripția executării pedepsei închisorii, incidența prescripției răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecății, putând fi analizată doar pe calea contestației în anulare, în condițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Așa fiind, apreciind că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 131/F/27.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva sentinței penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19 martie 2019.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul a arătat că, referitor la cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în ceea ce privește prescripția, legiuitorul nu face vreo distincție între prescripția executării pedepsei și prescripția răspunderii penale. Drept urmare, s-a apreciat că instanța de fond, în mod nelegal, a stabilit că doar în calea de atac a contestației în anulare se poate invoca prescripția răspunderii penale.

S-a criticat și faptul că instanța de fond a reținut că există autoritate de lucru judecat, însă nu s-a avut în vedere că prescripția răspunderii penale a intervenit pe parcursul judecării procesului penal, până la soluționarea definitivă a acestuia, dar nu a fost invocată în cursul procesului.

S-a arătat că instanța de apel a dispus încetarea procesului penal cu privire la anumiți inculpați, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar acei inculpați au săvârșit aceleași fapte ca și condamnatul A.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susținerile contestatorului condamnat A. și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin contestația la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat A. a susținut că legiuitorul nu face vreo distincție între prescripția executării pedepsei și prescripția răspunderii penale.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că incidența prescripției răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecății, poate fi analizată doar pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, în condițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată. Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, pentru care existau probe în cauză.

Drept urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că, fiind un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, în cadrul contestației la executare nu se poate analiza incidența precripției răspunderii penale.

Referitor la apărarea formulată de contestatorul condamnat, în sensul că instanța de apel a dispus încetarea procesului penal cu privire la anumiți inculpați, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale, iar acei inculpați au săvârșit aceleași fapte ca și condamnatul A., Înalta Curte reține că la momentul soluționării contestației la executare nu se poate proceda la o nouă judecată pe fondul cauzei, având în vedere natura juridică a instituției procesuale a contestației la executare, reglementată de prevederile art. 597 și următoarele din C. proc. pen. Așa cum s-a menționat anterior, aceasta nu reprezintă o cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 18/F din data de 30 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 51/F din data de 18 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016 (nr. y/2016), s-au dispus următoarele: În
ÎCCJ 2016-06-29
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 935/2016
Decizia nr. 935/2016 Deliberând asupra contestațiilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11/F din data de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis cererea de contopire a p
ÎCCJ 2020-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Asupra apelului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 C. proc. pen
ÎCCJ 2023-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală
lătură consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 294/A, din data de 09 noiembrie 2018, pron
ÎCCJ 2025-05-22
0,93
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 22 mai 2025 Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 196/A din data de 11 februarie 2025, Curtea de Apel București, secția I penal
Sursă