ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 800 RON către stat, cu titlu de cheltuielile judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța Curții de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

S-a constatat că la data de 18 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a înregistrat cauza nr. 5869/2/2019, prin care contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii penale F/CP din 20 septembrie 2019 prin care a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată cu privire la Încheierea din data de 3 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019. Petentul nu a arătat temeiul pe care cererea se întemeiază.

Examinând admisibilitatea în principiu a acestei cereri de contestație în anulare, Curtea de Apel a reținut că prin încheierea F/CP din data de 3 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și a Ordonanței nr. 63/II/2/2019 din data de 1 aprilie 2019 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Având în vedere faptul că ordonanța menționată în cererea formulată de petent a fost menținută prin Încheierea din data de 3 mai 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, dar și obiectul cererii de față, astfel cum acesta a fost precizat de petent - contestație în anulare, Curtea de Apel a constatat că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o contestație în anulare împotriva încheierii anterior menționate a Curții de Apel București, secția I penală.

Procedând la verificarea admisibilității contestației în anulare, s-a arătat că pentru ca aceasta să fie admisibilă, potrivit art. 431 C. proc. pen., instanța trebuie să constate că "cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar".

În cauza de față, hotărârea vizată de contestația în anulare este Încheierea din data de 3 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția I penală, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 8 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și a Ordonanței nr. 63/II/2/2019 din data de 1 aprilie 2019 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Curtea a apreciat ca prin modificările aduse cazurilor de contestație în anulare prin O.U.G. nr. 18/2016, legiuitorul a limitat exercitarea acestei cai de atac extraordinare la hotărârile care privesc fondul unei cauze penale - prin care instanța penală hotărăște asupra temeiniciei unei acuzații în materie penală, nu și în cazul cererilor accesorii sau conexe acestor cauze. Aceasta concluzie se impune ca urmare interpretării gramaticale și semantice a textului de lege: astfel textul legal se referă la "judecata în apel" (art. 426 lit. a), e), f), g)), condamnarea inculpatului (art. 426 lit. b), i)), "instanța de apel" (art. 426 lit. c), h)), "judecata în apel" (art. 426 lit. d)). În condițiile în care, potrivit art. 408 C. proc. pen., calea de atac a apelului este prevăzută împotriva hotărârilor care soluționează fondul cauzei penale (în cazul cererilor accesorii, calea de atac este contestația), contestația în anulare poate fi exercitată fie împotriva deciziilor pronunțate de instanța de apel (cum expres indică textul de lege), fie împotriva sentințelor primei instanțe care au stabilit definitiv răspunderea penală a unui inculpat pentru săvârșirea unei fapte penale (art. 426 lit. b), i) C. proc. pen.), excluzând celelalte hotărâri pronunțate de judecători sau de instanțe.

În raport de aceste elemente, Curtea a apreciat ca împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a soluționat contestația în anulare împotriva unei hotărâri prin care s-a respins o plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare a procurorului, contestația în anulare este inadmisibila, nefiind vorba de o hotărâre a unei instanțe de apel sau a primei instanțe (în cazul prev. de art. 426 lit. b), i) C. proc. pen.) prin care se statuează asupra temeinicei acuzației în materie penală.

Prin urmare, în condițiile în care petentul a folosit o cale neprevăzută de dispozițiile legale în fața judecătorului care a respins ca inadmisibilă prima contestație în anulare, nu are nici cale de atac împotriva hotărârii acestei instanțe, calea de atac exercitată fiind, la rândul sau, inadmisibilă.

Totodată, Curtea a avut în vedere și Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - CCDCD în considerentele căreia s-au reținut următoarele:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu."

Împotriva Încheierii penale mai sus menționate a formulat apel contestatorul A., solicitând în esență admiterea acestuia.

Examinând apelul declarat de contestatorul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 16 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul contestator a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație în anulare, cale extraordinară de atac.

În cauză, demersul juridic este reprezentat de contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator împotriva Încheierii din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere definitivă în raport cu dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen.. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 - 432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare, cu trimitere la art. 341 C. proc. pen.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește întemeiată contestația în anulare, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum și că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentințele nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

Aceste argumente sunt valabile și în ceea ce privește decizia pronunțată în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare, cum este cazul în speță, care, în conformitate cu dispozițiile art. 552 C. proc. pen., a rămas definitivă la data pronunțării acesteia și, ca atare, nu este susceptibilă a fi atacată cu apel.

În aceste condiții, raportat la prevederile legale anterior menționate și la aspectele statuate prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (încheiere definitivă, prin care s-a soluționat contestația în anulare îndreptată împotriva unei alte încheieri definitive dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii din 10 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2020.

GGC - CL