ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 395/A din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a constatat legala compunere a completului de judecată care soluționează prezenta cauză.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen formulată de contestatorul-inculpat.

S-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată a fost sesizată Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 11, 16, 20, 21, 124 din Constituția României, excepție ridicată de contestatorul-inculpat A.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (2) și 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară formulată de contestatorul-inculpat A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 03.01.2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A din 19.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Petentul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În susținerea contestației, petentul a arătat, în esență, că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu învederând că, în cauza în care a fost judecat apelul său, compunerea completului de judecată din doi judecători a fost făcută administrativ, prin numire de către președintele de secție și aprobată de către Colegiul de conducere al Curții, respectiv cu încălcarea art. 351 alin. (1) C. proc. pen. conform căruia "judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii", reglementare ce pune în aplicare dispozițiile obligatorii cu caracter identic ale art. 10 și 11 din Legea nr. 304/2004 astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

A mai arătat contestatorul că prin numirea administrativă aprobată de Colegiul de conducere conform Regulamentului de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești, abrogat parțial în legătură cu activitatea administrativ judiciară de compunere a completurilor de judecată după data de 01.02.2014, au fost nesocotite garanțiile procesuale aferente imparțialității și independenței precum și dreptul la un proces echitabil.

În concret, contestatorul a susținut că, aspectul privind compunerea completelor de judecată este un aspect de procedură garantat la nivel constituțional, iar hotărârile colegiului de conducere ale instanțelor judecătorești, ca entitate administrativă, nu au putere de lege și nu pot stabili modul de compunere a completelor de judecată în alte moduri decât cele legale. A mai arătat că nici atribuțiile prevăzute de lege pentru Colegiul de conducere nu se referă la compunerea completelor de judecată. A se vedea în acest sens art. 29 din Legea nr. 304/2004. Făcând o paralelă între garanțiile procesuale de imparțialitate și independență a justiției, contestatorul a considerat că acestea trebuie să fie identice, indiferent dacă apelul este de competența unui complet de 5 judecători sau unui complet de 3 sau 2 judecători, apreciind că s-au încălcat astfel dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, care prevede că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți." Ori, a arătat contestatorul, Curtea Constituțională a României reținut în Decizia nr. 685/2018 că prezumția de imparțialitate este înlăturată dacă se constată că membrii completului de 5 judecători nu au fost desemnați prin tragere la sorți. În concluzie, nedesemnarea prin tragere la sorți a judecătorilor ce compun completele de 2 judecători înlătură prezumția de imparțialitate, independența și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 C. pen. ca principii de baza ale procesului penal român.

Referitor la termenul de 30 de zile prevăzut de art. 428 C. proc. pen. de introducere a contestației, contestatorul a apreciat că acesta se calculează în raport de momentul când exercitarea acestui drept procesual a devenit concret, efectiv și posibil, respectiv de la 29 noiembrie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale a României.

În acest sens, în subsidiar, contestatorul a formulat și cerere de repunere în termen având în vedere că acest caz de contestație a constituit, până în anul 2014, motiv de recurs - art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. anterior, operând repunerea în termen conform art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Pentru a arăta caracterul obiectiv al împiedicării exercitării dreptului procesual amintit imediat după comunicarea deciziei, contestatorul a făcut trimitere la cele reținute în decizia sus-menționată a Curții Constituționale în care s-a arătat, în mod expres, că suntem în situația lipsei unor mecanisme legale și transparente de control a compunerii completurilor de judecată astfel că justițiabilul este pus în situația de a lupta pentru garantarea drepturilor și libertăților sale contra unei paradigme juridice neconstituționale, dar instituționalizată.

A solicitat admiterea contestației, desființarea Deciziei nr. 1433/A din 19.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 și rejudecarea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 185 din 15.03.2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

La termenul de judecată din data de 22 martie 2019, contestatorul condamnat A. a solicitat instanței să procedeze la verificarea legalei constituiri a completului de judecată din prezenta cauză, prin prisma prevederilor convenționale, constituționale și legale, aplicabile, inclusiv ale jurisprudenței privind autoritatea de lucru judecat.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a apreciat că cererea de contestație în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, în camera de consiliu și constatând că, cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426 și că în sprijinul acesteia se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

În speță, Curtea a constatat că prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curții de Apel București, formularea contestației având loc la data de 03.01.2019, fiind depășit termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei în apel prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare s-a constatat că nu există nicio prevedere legală care să permită o repunere în termen în privința formulării acestei căi extraordinare de atac.

În plus, Decizia Curții Constituționale nr. 685/07.11.2018 (publicată în Monitorul Oficial din 29.11.2019) a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de împrejurarea că doar 4 din cei 5 judecători ai completurilor de 5 judecători au fost desemnați prin tragere la sorți contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificat prin Legea nr. 255/2013.

Întrucât Decizia penală nr. 1433/A/19.10.2017 a fost pronunțată de un complet de 2 judecători ai Curții de Apel București, Decizia Curții Constituționale nr. 658/2018 nu are aplicare în speță.

Totodată, completul de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București este constituit cu respectarea dispozițiilor art. 429 C. proc. pen. și a Regulamentului instanțelor judecătorești, nefiind aplicabile dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificate prin Legea nr. 255/2013 privind tragerea la sorți a judecătorilor care alcătuiesc completul.

Pentru argumentele anterior expuse, Curtea a constatat legala compunere a completului de judecată care soluționează prezenta cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 395/A din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, contestatorul A. a declarat recurs, cale de atac recalificată în apel, atât prin cererea depusă la dosar cât și prin precizările formulate oral în fața instanței.

În motivarea cererii, contestatorul a precizat că a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, cu privire la cererea de constatare a nelegalei compuneri a completului de judecată, iar nu recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A susținut că a formulat apel împotriva hotărârii prin care instanța s-a declarat competentă să soluționeze cauza, apreciind că potrivit principiului dublului grad de jurisdicție, precum și a dispozițiilor art. 13 din Protocolul 7 are dreptul la o cale de atac, având în vedere că pentru orice altă cerere există această posibilitate.

Examinând apelul declarat de contestatorul A., în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel.

În cauza de față, contestatorul a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 395/A din data de 22 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1433/A/19.10.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, hotărârea fiind definitivă.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat legala compunere a completului de judecată care a soluționat cauza.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile prevăzute de legea procesual penală și în acord cu principiile stabilite de art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii, ale art. 21 din legea fundamentală care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și în acord cu exigențele prevăzute de art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.

În cauza de față, contestatorul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, care nu poate fi reformată pe calea de atac a apelului.

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și din acest motiv, apare ca fiind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, este inadmisibil, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 359/A din 22 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN