ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 935/2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 935/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 935/2016

Deliberând asupra

contestațiilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/F din data

de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală,

s-a admis cererea

de contopire a pedepselor, formulate de petentul-condamnat A., în Dosarul nr. x/2/2016.

S-a luat

act că pedepsele aplicate petentului-condamnat A. prin sentința penală nr 497 din

2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia nr 104/A din 8 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente cu pedeapsa

aplicată petentului-condamnat A. prin sentința penală nr 93 din 23 septembrie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr

52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prev. și ped. în disp. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

A

descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr 497 din 2 octombrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin

Decizia nr 104/a din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente, după cum urmează:

-

4 ani pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prev.și ped.în disp. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 2 ani

pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.și

ped.în disp. 288 alin. (1) art. C. pen. de la 1968,

S-a luat

act că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr 497 din 2 octombrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă

prin Decizia nr 104/a din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție la pedeapsa complementară de 3 ani

interzicerea drepturilor civile, cu referire la exercitarea profesiei de

avocat.

S-a luat

act că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr 93 din 23 septembrie

2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr

52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție la pedea

p

sa complementară de 2 ani constând în

interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), cu

referire la exercitarea profesiei de avocat.

În baza art.

33, art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968 s-au contopit

pedepsele de - 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și

ped. în disp. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., 2 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev.și ped. în disp. 288

alin. (1) art. C. pen. de la 1968, cu pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. în disp. art. 244 alin.

(1) și (2) C. pen. la care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr 93

din 23 09 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin

Decizia nr. 52/A din 8 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la

care adaugă un spor de 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute o

pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.

71 C. pen. din 1968 s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c (cu referire la dreptul de a exercita

profesia de avocat) din C. pen. din 1968 până la executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei principale.

În baza art.

65 C. pen. din 1968 s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a teza a Ii-a și lit. b), c C. pen. din 1968 pe perioadă de 3 ani după

executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a

dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din

11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea și Mandatului de executare a

pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel

București și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data

de 23 februarie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a

fost înregistrată cererea de contopire formulată de petentul - condamnat A.,

sub nr. x/2/2016(675/2016).

Condamnatul

arată că este arestat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 613 din

data de 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, iar

în baza art. 585 alin. (1) lit. a), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1968, art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. din 1968, art. 35 alin. (2), alin. (3) C. pen. 1968, art. 36 alin. (1), alin.

(2) și alin. (3) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. a formulat cererea de

contopire a pedepselor principale și complementare la care a fost condamnat

prin hotărâri penale definitive astfel:

Prin

sentința penală nr. 497/F din 02 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/18

aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și

sancționată de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ni

închisoare cu executare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută și sancționată de art. 228 alin.

(1) C. pen. - 1968, la executarea pedepsei de 2 ani închisoare.

Înalta

Curte de Casație și Justiție a contopit aceste două pedepse aplicate în

conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen. - 1968 stabilind

pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare cu executare.

De

asemenea, în conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) și lit.

c) C. pen. - 1968 a fost condamnat la 3 ani interzicerea drepturilor civile (

cu referire la exercitarea profesiei de avocat).

Prin

sentința penală nr. 93/2015 din data de 23 septembrie 2015 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 52/A din data de 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută și sancționată de art. 244 alin. (1) C.

pen., la executarea pedepsei de 6 luni închisoare.

De

asemenea, s-a dispus și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A

solicitat instanței să aibă în vedere următoarele aspecte cu privire la

contopirea celor 3 pedepse privative de libertate aplicate prin cele două

hotărârii judecătorești de condamnare:

-

infracțiunile de înșelăciune pentru

care a fost condamnat au fost săvârșite în timpul exercitării profesiei de

avocat, motiv pentru care a fost exclus din Barou începând cu data de 19 mai 2014;

-

a contactat cele două părți civile

pentru a acoperi prejudiciul material și moral creat;

-

în momentul aflării primei hotărârii

de condamnare s-a prezentat la Secția 1 Poliție București, respectând astfel

hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

-

în timpul executării pedepsei

(aproximativ 2 ani) a avut un comportament pozitiv, respectând în totalitate

regulile stabilite, acumulând 7 recompense și 44 zile prin prestarea de

activități lucrative în Penitenciarul Rahova;

La

individualizarea pedepsei de 6 luni închisoare, Curtea de Apel Oradea a avut în

vedere antecedentele penale ce au decurs din Decizia penală nr. 104/A din data

de 18 aprilie 2014;

- a

recunoscut integral acuzațiile ce au constituit obiectul Dosarului nr. x/35/2014

judecat la Curtea de Apel Oradea în conformitate cu art. 375 alin. (1) și alin.

(2) C. proc. pen. în procedură simplificată;

- pe

parcursul executării pedepsei a formulat 3 denunțuri penale, în urma cărora

s-au constituit dosare de cercetare penală, nebeneficiind de nici o diminuare a

pedepselor aplicate: Dosarul nr. x/VIII-l/2015 aflat pe rolul Direcția

Națională Anticorupție (vizează fapte de corupție și conexarea infracțiunilor

de corupție); Dosarul nr. x/VIII-1/2015 - aflat pe rolul Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul

Teritorial Ploiești (vizează infracțiuni informatice cu un prejudiciu de

aproximativ 500.000 euro); Dosarul nr. x/VIII-l/2015- aflat pe rolul

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești (vizează infracțiuni de evaziune

fiscală cu un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 euro).

Având în

vedere faptul că cel de-al doilea dosar în care a fost condamnat a fost

cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a fost judecat în

fond de Curtea de Apel Oradea iar el își execută pedeapsa la Penitenciarul

Rahova, din cauza deselor transferării pentru a participa la procesul penal,

începând cu luna august 2014 nu a mai putut participa la activități lucrative.

Petentul

a solicitat instanței să constate faptul că pedeapsa de 4 ani în a cărei

executare se află este suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptelor

săvârșite, pe care le regretă și a căror consecințe materiale le va îndrepta.

Având în

vedere cele prezentate a solicitat admiterea cererii de contopire în temeiul art.

33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3), art. 36 alin. (1),

(2), (3) C. pen. - 1968 să fie contopite pedepsele privative de libertate

aplicate stabilind pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a b), c) (cu referire la dreptul de a exercita profesia de

avocat), art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

La

dosarul cauzei au fost depuse următoarele: Mandat de executare a pedepsei

închisorii nr. 613/2013 din data de 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel

București, secția I penală; Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015

din data de 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori; minuta Deciziei penale nr. 52/A pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în data de 10

;

februarie 2016 în

Dosarul nr. x/35/2014; minuta Deciziei penale nr. 104/A pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în data de 18 aprilie 2014 în Dosarul nr. x/2/2012;

sentința penală nr. 93/PI/2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în data de

23 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/35/2014; adresa din 30 aprilie 2015 emisă

de Administrația Națională a Penitenciarelor care atestă faptul că a semnalat

problema modului în care sunt elaborate lucrările științifice de către

deținuți; comunicare din partea Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală

care atestă faptul că denunțul formulat a fost înregistrat sub nr. x/VIII-l/2015;

comunicare din partea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală care atestă faptul că

denunțul formulat a fost înregistrat sub nr. x/VIII-l/2015:

Curtea a

constatat ca infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele

aplicate petentului-condamnat A. prin sentința penală nr. 497 din 2 octombrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă

prin Decizia nr. 104/A din 18 aprilie 2016 din 18 aprilie 2014 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente cu infracțiunile pentru

care a fost aplicată pedeapsa petentului-condamnat A. prin sentința penală nr

93 din 23 09 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin

Decizia nr 52/A din 18 aprilie 2016 din 10 februarie 2016 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. în disp. art. 244 alin. (1) și (2) C.

pen., sunt concurente, fiind săvârșite de același subiect activ înainte de

rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare, astfel încât se impune

contopirea celor două pedepse.

Întrucât

ambele infracțiuni au fost comise sub imperiul C. pen. din 1968, dar pedepsele

au fost aplicate una în baza C. pen. din 1968 și alta în baza N.C.P., în

aplicarea Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curții de Casație și

Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța va

identifica legea penală mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator

al concursului de infracțiuni. Astfel, având în vedere că potrivit art. 34 lit.

b) C. pen. din 1968, în cazul concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea

mai grea la care se adaugă un spor facultativ de pana la 5 ani peste maximul

special, iar potrivit art. 39 lit. b) N.C.P., la pedeapsa cea mai grea se

adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, legea

penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. din 1968, urmând a efectua

operațiunea de contopire în baza acestui act normativ.

Având în

vedere numărul infracțiunilor și natura similară a acestora, de natură a indica

o specializare infracțională, urmărindu-se a se evita o eventuală aparență de

impunitate pe care ar putea-o crea aplicarea sistemului cumulului juridic și

aplicarea unei singure pedepse pentru o pluralitate infracțională, instanța va

aplica și un spor.

Totodată,

având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, urmează a aplica

pedepsele accesorii si complementare prevăzute de legea identificată mai

favorabilă în raport de tratamentul sancționator aplicabil concursului de

infracțiuni.

Curtea a

luat act că, la acest moment procesual, nu rezultă din înscrisurile transmise

de către penitenciar numărul zilelor efectiv executate de petent conform

mandatelor de executare a pedepselor Mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea și

Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014

emis de Curtea de Apel București. In consecință, a reținut că deducerea

perioadei executate conform acestor mandate va avea loc pe calea procedurii prev.

de art. 598 C. proc. pen, petentul urmând să solicite, urmând

această procedură, reducerea pedepsei aplicate cu perioada efectiv executată

conform Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11

februarie 2016 emis de Curtea de Apel Oradea și Mandatului de executare a

pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel

București.

Totodată,

Curtea a luat act că a procedat la acest termen de judecată la soluționarea

cauzei având în vedere solicitările participanților la procesul penal, deoarece

clarificarea situației juridice a cazierului inculpatului nu se poate

definitiva până la rămânerea definitivă a soluției ce se va pronunța în Dosarul

nr. x/42/2015, aflat pe rolul Tribunalului Buzău, iar scopul contopirii

pedepselor nu poate fi deturnat în vederea obținerii posibilității antamării

admisibilității unei viitoare cereri de liberare condiționată.

Împotriva

sentinței penale nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, s-a formulat contestație, atât de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cât și de către condamnatul A.,

solicitându-se admiterea

contestației

și deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate, de la 23 aprilie 2014

la zi.

Totodată,

condamnatul A. a solicitat înlăturarea sporului de 6 luni închisoare aplicat în

urma contopirii pedepselor pronunțate prin hotărârile menționate mai sus

(concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind în sensul că nu se

impunea aplicarea acestuia), apreciind că nu se justifică aplicarea unui spor

egal cu una dintre pedepsele care s-au contopit, rezultând astfel un cumul

aritmetic al celor două pedepse. In acest sens, a arătat că, legiuitorul a

lăsat la aprecierea instanței dacă se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în

funcție de gravitatea faptelor și periculozitatea infractorului, însă instanța

de fond nu a argumentat aplicarea sporului de 6 luni închisoare pe aceste

considerente, ci prin dorința de a evita o eventuală aparență de impunitate.

Analizând

contestațiile formulate, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport cu

cele susținute atât de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cât

și de către condamnatul A., Înalta Curte reține următoarele:

În mod

corect, prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul A. a

fost condamnat prin sentința penală nr. 497 din 2 octombrie 2013 a Curții de

Apel București (Dosar nr. x/2/2012), rămasă definitivă prin Decizia nr. 104/A

din 18 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și

respectiv, prin sentința penală nr. 93 din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel

Oradea, rămasă definitivă prin Decizia nr. 52/A din 10 februarie 2016

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt concurente, operațiunea

de contopire fiind realizată în baza dispozițiilor art. 33, art. 34 alin. (1) lit.

b) și art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968, acest act normativ fiind considerat

legea penală mai favorabilă inculpatului.

Însă,

având în vedere că, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, sporul

de până la 5 ani care poate fi adăugat, în cazul stabilirii pentru

infracțiunile concurente a unor pedepse numai cu închisoare, nu este

obligatoriu, acesta fiind o posibilitate pentru instanță în situația în care

apreciază, în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, precum natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, datele care caracterizează persoana

inculpatului, că maximul special al acesteia nu este îndestulător, Înalta Curte

consideră că nu se justifică, în speță, pe lângă pedeapsa ce mai grea de 4 ani

închisoare, și aplicarea unui spor.

Totodată,

contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, în cauză,

se impune deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei 23 aprilie 2014 la zi,

ca perioadă executată, în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., existând

suficiente date referitoare la acest aspect.

Astfel,

așa cum a detaliat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în

susținerea contestației formulată în favoarea condamnatului A., este cert că

data de 23 aprilie 2014 reprezintă prima zi de încarcerare a acestuia. în acest

sens, se constată că, în Încheierea nr. 130 din 7 martie 2016 pronunțată

în

Dosarul nr. x/2016 de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la

Penitenciarul Focșani, având ca obiect plângerea condamnatului A. împotriva

hotărârii comisiei de individualizare a regimului de executare, se precizează

că petentul executase deja 22 luni în regim închis, cu începere de la 23

aprilie 2014, executarea pedepsei urmând să expire la 22 octombrie 2018.

Se

observă că, în cererea de contopire formulată, condamnatul A. menționează că se

află încarcerat în Penitenciarul Rahova - București, în baza mandatului de

executare nr. 613 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel București în

temeiul sentinței penale nr. 497 din 2 octombrie 2013 (fila 8 dos. fond); or,

data menționată anterior, 23 aprilie 2014, este imediat ulterioară datei

emiterii Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din 22

aprilie 2014, de punere în executare a pedepsei de 4 ani închisoare, pronunțată

prin sentința penală nr. 497 din 2 octombrie 2013, aspect ce confirmă

susținerea condamnatului că se află în executarea respectivei pedepse.

În plus,

din adresa din 30 aprilie 2015 trimisă condamnatului A. de către Administrația

Națională a Penitenciarelor (fila 16 dos.fond), ca răspuns la memoriul acestuia

din data de 20 aprilie 2015, reiese că, la data răspunsului, acesta se afla

încarcerat în Penitenciarul Rahova. Totodată, starea de arest în care s-a aflat

condamnatul reiese și din încheierea din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel

Oradea pronunțată în Dosarul nr. x/35/2014, conform căreia condamnatul A. a

fost prezentat, astfel, în instanță.

În

consecință, înalta Curte va admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 71/F

din data de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală.

Va

desființa, în parte, hotărârea atacată și, în fond:

Va

înlătura sporul de 6 luni închisoare aplicat condamnatului A. prin sentința

penală nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare.

Va anula

Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016

emis de Curtea de Apel Oradea și Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.

613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel București și va dispune

emiterea noilor forme de executare.

Va

deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului A.,

perioada executată de la 23 aprilie 2014 la 29 iunie 2016

Va

menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei

decizii.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 71/F din data de 18 aprilie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează,

în parte, hotărârea atacată și, în fond:

Înlătură

sporul de 6 luni închisoare aplicat condamnatului A. prin sentința penală nr. 71/F

din data de 18 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare.

Anulează

Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 95/2015 din 11 februarie 2016

emis de Curtea de Apel Oradea și Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.

613/2013 din 22 aprilie 2014 emis de Curtea de Apel București și dispune

emiterea noilor forme de executare.

Deduce

din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului A., perioada

executată de la 23 aprilie 2014 la 29 iunie 201.

Menține

restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 iunie 2016.