ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 134/2020

În baza art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 79 alin. (3) C. pen., a art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 36 alin. (1) C. pen., precum și a art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 5 ani și 10 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 12 ani și 7 luni închisoare. II.1. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. 2. În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. 3. În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. 4. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. 5. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 14 ani închisoare. III.1. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 36 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. 2. În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 10 luni închisoare. IV.1. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. 2. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. 3. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, inculpata urmând să execute în total pedeapsa de 7 ani închisoare. V.1. În baza art. 297 C. pen., cu ref. la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. 2. În baza art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare. VI. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a art. 36 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. VII. În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu ref. la art. 308 și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată. VIII. A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de partea civilă SC H. S.A. Onești, prin lichidator judiciar SC I. SRL. IX. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații B., F., E., G. și de la părțile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar C.I.I. K.) și SC L. SRL (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.) a sumei de 137.442.576,7 RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate SC N. SA Onești, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile aferente, calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. și de la partea responsabilă civilmente O., de la inculpatul B. și de la părțile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar C.I.I. K.) și SC L. SRL (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.) și de la inculpații C. și D. suma de 162.993.336,8 RON (143.491.167 + 19.502.169,8 RON), care nu servește despăgubirii persoanei vătămate SC H. S.A., la care s-au adăugat majorările și penalitățile aferente, calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății. În baza art. 33 alin. (1) și (3) din Legea nr. 656/2002, modificată, rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112 alin. (6) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 21.697.600 RON RON, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de O. X. În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. x/2003), 15 decembrie 2005 (Dosar nr. x/2005), 19 ianuarie 2006, 17 aprilie 2006, 18 aprilie 2006, 23 iunie 2006 și 4 iulie 2006, cu mențiunea că suma de 15.224.450 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferată din contul x aparținând SC L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar P. I.P.U.R.L. la Q. - Sucursala Kiseleff asupra bunurilor aparținând inculpaților B., A., F. și părților responsabile civilmente SC R. SRL (actualmente SC J. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. K.) și O., măsură care a fost instituită, respectiv, extinsă, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, după cum urmează: - până la concurența sumei de 184.690.936,8 RON (162.993.336,8 RON + 21.697.600 RON), la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul A.; - până la concurența sumei de 162.993.336,8 RON, la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente O. și pe inculpații C. și D.; - până la concurența sumei de 300.435.913,5 RON (137.442.576,7 + 162.993.336,8 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul B. și părțile responsabile civilmente SC R. SRL (actualmente SC J. SRL, prin administrator judiciar C.I.I. K.) și SC L. SRL București (prin administrator judiciar M. I.P.U.R.L.); - până la concurența sumei de 137.442.576,7 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații F., E. și G. S-a mai hotărât ca în cursul aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii să se stabilească și destinația sumei de 15.224.450 RON, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 4 iulie 2006, care a fost transferată din contul x, aparținând SC L. SRL, în contul deschis de administratorul judiciar P. I.P.U.R.L. la Q. - Sucursala Kiseleff, având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul asigurător prin sentința penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția I penală, urmând ca, în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer, să fie sechestrate bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru. În baza art. 250 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii deciziei, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare. În baza art. 251 C. proc. pen. și art. 129 alin. (6) Codul de procedură fiscală, s-au desemnat ca organe însărcinate cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și a măsurilor de siguranță dispuse prin hotărâre, organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Structura Centrală) și Administrația Finanțelor Publice, care vor colabora cu: a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de Oficiu Național pentru Recuperarea Creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile; b) Agenția Națională de Administrare Fiscală; c) Oficiul Național al Registrului Comerțului; d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; e) Autoritatea Națională a Vămilor; f) Garda Financiară; g) Banca Națională a României; h) Inspectoratul General al Poliției Române; i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară; j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații F. și G., de părțile responsabile civilmente O. și SC J. SRL și de părțile civile SC H. SA Onești, prin lichidator judiciar SC I. SRL, și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (devenită Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva aceleiași sentințe penale. Totodată, au fost respinse, ca rămase fără obiect, contestațiile formulate de inculpații A. și D., partea responsabilă civilmente O. și intimații S. și SC T. SA, prin lichidator judiciar U. SPRL, împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 11.05.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii au formulat contestații SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, SC Societatea OO. Timișoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. și Y. SPRL, SC RR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA și SC XX. SA Prin Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, în opinie majoritară, au fost admise contestațiile formulate de contestatorii SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, Societatea OO. Timișoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. și Y. SPRL, SCRR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA și SC XX. SA împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, care a fost desființată, în parte, numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite față de contestatori și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. Totodată, s-a dispus anularea formelor de punere în executare a sechestrului asigurător emise în temeiul deciziei penale atacate, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale acesteia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă, în opinie majoritară, a reținut că persoanele juridice contestatoare nu au beneficiat de dreptul de acces la o instanță întrucât, pe de o parte, măsurile asigurătorii care le vizează au fost dispuse într-un proces penal în care acestea nu au fost parte, iar pe de altă parte, eforturile lor de a supune fondul pretențiilor cenzurii unui judecător au eșuat, cererile anterioare formulate de acestea fiind respinse ca inadmisibile sau ca nefondate, în acest din urmă caz fără antamarea fondului. Urmare acestei decizii, la data de 22 decembrie 2016, Tribunalul București, secția I penală, prin judecător delegat la Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală, a transmis adresă către Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul Drept Internațional Public și Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală în vederea retragerii Ordinului de Indisponibilizare în vederea confiscării imobilului situat în Republica Austria, YY., loc. Simmering, str. x, măsură dispusă prin Sentința penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. x/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 862 din 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel, secția a II-a penală. La aceeași dată, 22 decembrie 2016, Tribunalul București, secția I penală, prin judecător delegat la Departamentul Executări Penale, a transmis Agenției Naționale de Administrare Fiscală, organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii instituite în baza Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, un extras de pe minuta Deciziei penale nr. 1498 din 5 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, în vederea luării măsurilor legale ce se impun. Totodată, ca efect al deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată de instanța supremă, Dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 24 aprilie 2017, însă ulterior a fost strămutat la Curtea de Apel Galați (în baza Sentinței nr. 293 din 19 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017) unde a fost înregistrat, la data de 6 iunie 2017, sub nr. x/2016. Prin Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016, au fost respinse ca nefondate, contestațiile formulate împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București (pronunțată în Dosarul nr. x/2006) de către contestatoarele: SC RR. SRL, SC XX. SA prin lichidator judiciar ZZ. I.P.U.R.L. București; SC GG. SA, prin administrator judiciar AAA. SPRL Constanța; SC VV. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC W. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC FF. SRL, SC BB. SRL; SC JJ. SA, prin lichidator judiciar QQ. I.P.U.R.L. București; SC II. SRL; SC DD. SA; SC WW. SA; SC LL. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC CC. SRL; SC KK. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL; SC Z. SA, prin administrator judiciar U. SPRL București; SC UU. SA; SC NN. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC Z. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC V. SRL; Societatea OO. Timișoara, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC SS. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC HH. SRL, prin administrator QQ. I.P.U.R.L. București; O., prin administrator judiciar QQ. I.P.U.R.L. București și Y. SPRL Timișoara; SC TT. SRL; SC T. SA, prin administrator judiciar U. SPRL București. Totodată, s-a luat act de faptul că, la data de 13 septembrie 2017, contestatoarea SC X. SRL și-a retras contestația formulată împotriva aceleiași decizii penale. În motivarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că măsura confiscării speciale a fost dispusă asupra bunurilor contestatoarelor atât pentru activitatea infracțională proprie (de societăți interpuse în procesul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune asupra persoanei vătămate SC H. SA (SC N. SA), cât și în virtutea faptului că inculpații A. și B. sau părțile responsabile civilmente dețineau, într-o formă sau alta, participațiuni la capitalul social al fiecăreia dintre contestatoare, astfel că, potrivit art. 33 Legea nr. 656/2002, instituirea măsurilor asigurătorii era obligatorie, participațiunile deținute fiind considerate "bunuri" ale inculpaților sau ale părților responsabile civilmente. S-a mai reținut că, deși corectă observația contestatoarelor în sensul că sechestrul asigurător trebuia pus asupra bunurilor lor, proporțional cu gradul de participațiuni deținute de inculpați sau de către părțile responsabile civilmente în structura fiecăreia dintre societăți, acest aspect poate fi rezolvat pe calea unei contestații la executare promovată de fiecare societate comercială - petentă, la momentul în care se va trece la executare. Prin Decizia penală nr. 352 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2018, s-a luat act de retragerea contestațiilor formulate de contestatorii anterior menționați împotriva Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016. În raport cu aspectele prezentate, judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală a arătat că atât prin Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, cât și prin Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016, au fost soluționate contestațiile formulate de contestatorii SC V. SRL, SC W. SA, SC X. SRL, prin administrator Y. SPRL, SC Z. SA, prin administrator special AA., SC BB. SRL, SC CC. SRL, SC DD. SA, SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL, SC FF. SRL, SC GG. SA, SC T. SA, SC HH. SRL, SC II. SRL, SC JJ. SA, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC Z. SA, SC NN. SA, SC Societatea OO. Timișoara SA, prin administrator special PP., SC RR. SA, prin QQ. I.P.U.R.L. și Y. SPRL, SCRR. SRL, SC SS. SA, SC TT. SRL, SC UU. SA, SC VV. SRL, SC WW. SA și SC XX. SA împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006. Cu toate acestea, prin cele două decizii au fost pronunțate două soluții contrare, care se exclud reciproc. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile formulate de persoanele juridice anterior menționate, a desființat decizia penală atacată (pronunțată în apel) numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite față de contestatori și a anulat formele de punere în executarea sechestrului asigurător, emise în temeiul deciziei penale atacate (nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală), în timp ce Curtea de Apel Galați a respins contestațiile formulate împotriva aceleiași decizii penale, fără a dispune luarea unor măsuri asigurătorii, reținând însă în considerente faptul că măsurile asigurătorii dispuse prin decizia contestată (Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală) sunt obligatorii și că în cauză se impune executarea silită. Altfel spus, măsurile asigurătorii cu privire la care Curtea de Apel Galați a arătat că erau obligatorii și că se impune executarea silită au fost desființate anterior de către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind anulate formele de executare a sechestrului asigurător, dispoziție efectiv pusă în executare de către Tribunalul București, ca instanță de executare. În raport cu aspectele prezentate, judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală a concluzionat că, deși, prin decizia anterior menționată, Curtea de Apel Galați a arătat că se impune executarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, instanța de executare - Tribunalul București - este în imposibilitate de a pune în executare respectivele măsuri întrucât nu mai există o sentință sau decizie penală prin care să se fi dispus luarea acestora, dispoziția de referință din cuprinsul Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală fiind desființată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizie definitivă. Ca urmare, în baza art. 453 alin. (1) lit. e) și urm. C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar pe fond, în rejudecare, în temeiul art. 462 alin. (2) C. proc. pen., anularea Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016, susținând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat ce poartă asupra Deciziei penale nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016. Examinând, conform art. 459 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că pentru constatarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., este necesar să se constate existența a două sau mai multor hotărâri penale definitive, prin care instanțele să fi soluționat conflictul de drept substanțial, iar dispozitivele respectivelor hotărâri judecătorești să fie inconciliabile. A mai reținut că, deși textul de lege nu se prevede în mod expres, de esența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. este împrejurarea ca hotărârile judecătorești în discuție să fie pronunțate în cauze diferite, iar nu în aceeași cauză. Aceasta deoarece, de principiu, hotărârile pronunțate în diferite faze procesuale ale aceleiași cauze formează, în fapt, o singură hotărâre (respectiv, sentința penală, eventual astfel cum a fost modificată în apel/recurs), cu precizarea că, în cazul în care se constată unele contradicții între aceste hotărâri, la punerea în executare se au în vedere dispozițiile hotărârii pronunțate de instanța superioară în grad, dispozițiile hotărârii pronunțate de instanța ierarhic inferioară subzistând numai în măsura în care nu contravin dispozițiilor cuprinse în hotărârea pronunțată în calea de atac. În contextul argumentelor teoretice prezentate, Curtea de Apel Galați a apreciat că, în cauză, între Decizia penală nr. 1498 din 5 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus desființarea, în parte, a Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în apel, numai cu privire la măsurile asigurătorii instituite față de contestatorii anterior menționați și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București și Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 352 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2018), prin care s-au respins, ca nefondate, contestațiile formulate de aceeași contestatori împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, nu există vreun aspect inconciliabil. A mai reținut că, deși este evident că în cauza a cărei revizuire se solicită s-a produs o eroare de judecată, în sensul că instanța de rejudecare ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la însăși luarea măsurilor asigurătorii (care fuseseră desființate prin decizia de trimitere spre rejudecare), iar nu asupra contestațiilor formulate împotriva dispoziției de instituire a măsurilor asigurătorii din cuprinsul Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, acest neajuns al hotărârii supuse revizuirii (Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016) poate fi remediat prin exercitarea, de către procuror, a căii ordinare de atac a contestației împotriva acestei hotărâri. Or, atâta vreme cât în cauză nu s-a acționat pentru restabilirea legalității prin exercitarea căii ordinare de atac (în speță, contestația), acest lucru nu se poate realiza prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, cum este cazul revizuirii, întrucât în acest fel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice definitiv stabilite. Totodată, a notat că cererea de revizuire formulată de judecătorul delegat cu executarea la Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală apare ca fiind inadmisibilă și din perspectiva dispozițiilor articolului 455 C. proc. pen., întrucât subiectul procesual care a exercitat calea extraordinară de atac nu este prevăzut de lege. În raport cu argumentele prezentate, constatând inadmisibilitatea cererii de revizuire, Curtea de Apel Galați a respins-o, ca atare, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. **** Împotriva acestei decizii a formulat contestație Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 noiembrie 2019, sub nr. x/2019. La termenul din 6 decembrie 2019, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile asupra acestei chestiuni fiind formulate în ședința din 21 februarie 2020 și redate cu fidelitate în practicaua prezentei decizii. Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului București împotriva Deciziei penale nr. 951/A din 16 septembrie 2019, prin care Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei penale nr. 132/A din 5 februarie 2018 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, formulată deopotrivă de Departamentul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București, secția I penală. Decizia contestată este definitivă, având în vedere următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. "Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar într-o jurisdicție superioară numai în condițiile prevăzute de lege pentru hotărârea ce a făcut obiectul căii extraordinare de atac. Altfel spus, sub aspectul caracterului său definitiv, hotărârea pronunțată în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. împrumută regimul juridic al hotărârii care face obiectul revizuirii. În cauză, hotărârea supusă revizuirii este o decizie penală pronunțată de o instanță de apel, respectiv Decizia penală nr. 132/A din 5 februarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, prin care, Curtea de Apel Galați (instanță învestită, pe calea strămutării, cu rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2006 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 1498/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2016) a respins, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatoarele SC RR. SRL, SC XX. SA prin lichidator judiciar ZZ. I.P.U.R.L. București; SC GG. SA, prin administrator judiciar AAA. SPRL Constanța; SC VV. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC W. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC FF. SRL, SC BB. SRL; SC JJ. SA, prin lichidator judiciar QQ. I.P.U.R.L. București; SC II. SRL; SC DD. SA; SC WW. SA; SC LL. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC EE. SA, prin lichidator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC CC. SRL; SC KK. SRL, prin administrator judiciar Y. SPRL; SC Z. SA, prin administrator judiciar U. SPRL București; SC UU. SA; SC NN. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC Z. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC V. SRL; Societatea OO. Timișoara, prin administrator judiciar Y. SPRL Timișoara; SC SS. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL, Filiala Hunedoara; SC HH. SRL, prin administrator QQ. I.P.U.R.L. București; O., prin administrator judiciar QQ. I.P.U.R.L. București și Y. SPRL Timișoara; SC TT. SRL; SC T. SA, prin administrator judiciar U. SPRL București împotriva măsurilor asigurătorii instituite împotriva acestora prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în apel. Prin aceeași decizie, Curtea de Apel Galați a luat act de faptul că, la data de 13 septembrie 2017, contestatoarea SC X. SRL și-a retras contestația formulată împotriva aceleiași decizii penale. Această decizie supusă revizuirii, pronunțată în temeiul art. 2501 alin. (3) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii, este definitivă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac". Pe cale de consecință, ca efect al dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., același regim juridic are și hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri - Decizia penală nr. 951/A din data de 16 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, împotriva căreia a fost exercitată prezenta contestație. Împrejurarea că, în dispozitivul deciziei contestate, s-a prevăzut posibilitatea atacării sale în termen de 3 zile, este irelevant sub aspectul admisibilității căii de atac, de vreme ce legea și nu organele judiciare prevede condițiile în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească. Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte constată că Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului București a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă vreunei căi de atac. Totodată, notează că, independent de chestiunea calității în considerarea căreia a formulat cererea de revizuire soluționată prin decizia contestată în cauză, Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului București nu poate avea calitatea procesuală de titular al căii de atac în procedura revizuirii, în condițiile art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., prerogativele recunoscute prin lege acestui compartiment al instanței vizând strict procedura de executare a hotărârilor judecătorești. De altfel, în situația speței, cererea de revizuire formulată de Departamentul Executări Penale din cadrul Tribunalului București tinde, aparent, la rezolvarea unei chestiuni ce poate fi valorificată, eventual, pe calea contestației la executare, în condițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În acest context, concluzionând că inadmisibilitatea contestației ce face obiectul cauzei pendinte este determinată de exercitarea sa, în principal, împotriva unei hotărâri definitive, iar în subsidiar, de către o entitate instituțională fără calitate procesuală, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge, ca atare, în baza art. 459 alin. (7) raportat la art. *4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., dispunând ca, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației să rămână în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE,