ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4/2024 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2023, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 455 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca fiind inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul A, împotriva sentinței penale nr.214 din 20.04.2007 a Tribunalului Galați, menținută prin decizia penală nr.6/A din 25.01.2008 a Curții de Apel Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr.2255 din 23.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentinței penale nr. 32/F din data de 30.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul x/1/2012*, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.392/A/29.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași în data de 20.10.2023, sub nr. x/45/2023, petentul A a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr.214 din 20.04.2007 a Tribunalului Galați, menținută prin decizia penală nr.6/A din 25.01.2008 a Curții de Apel Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr.2255 din 23.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentinței penale nr. 32/F din data de 30.07.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul x/1/2012*, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.392/A/29.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că cele două hotărâri judecătorești nu se pot concilia motiv pentru care, apreciind că cererea este întemeiată, a solicitat anularea sentinței penale nr. 32/F/30.07.2018 a Curții de Apel Iași și rejudecarea dosarului nr. x/1/2012*.

A apreciat revizuentul că cererea este admisibilă în principiu, raportat la dispozițiile art. 459 C. proc. pen., fiind îndeplinite toate condițiile cumulative de legalitate și procedibilitate impuse de legiuitor după cum urmează: cererea a fost formulată de persoana care a avut calitatea de parte, inculpat în dosarul nr. x/1/2012*, în sensul art. 455 alin. (1) lit. a C. proc. pen. coroborat cu art. 29 și 32 C. proc. pen.; cererea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 457 alin. l C. proc. pen., este motivată în scris și se indică în cuprinsul acesteia cazul de revizuire, respectiv art. 453 alin. (1) lit. e C. proc. pen., în sensul că două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, se indică hotărârile judecătorești ce nu se pot concilia și instanțele judecătorești care au pronunțat hotărârile, pentru a se putea determina competența; hotărârile judecătorești care nu se pot concilia sunt penale, definitive și vizează fondul unor procese penale diferite, iar instanța competentă potrivit art. 458 C. proc. pen. coroborat cu art. 44 C. proc. pen. este Curtea de Apel Iași.

În susținerea cererii de revizuire, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 214/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/121/2005, definitivă prin decizia penală nr. 2255/23.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, numitul B a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și au fost identificate în perioada urmăririi penale bunurile imobile, dobândite prin săvârșirea infracțiunii, respectiv trei apartamente identificate cu adrese clare din mun. Galați, bunuri imobile care au fost confiscate.

De asemenea, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 32/F/30.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/1/2012*, definitivă prin decizia penală nr. 392/A/29.12.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în privința infracțiunii de spălare de bani, cu privire la care numitul A a fost condamnat în calitate de complice, s-a reținut că imobilul teren în suprafață de 30 mp, situat în Galați, str. (...), ar fi fost dobândit de către B, prin comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane, pentru care a fost condamnat în dosarul penal nr. x/121/2005.

A apreciat revizuentul că sentința penală nr. 32/F/30.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/1/2012* nu se poate concilia cu sentința penală nr. 214/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/121/2005, întrucât s-au adăugat la fondul primului dosar penal aspecte aferente laturii materiale a infracțiunii de trafic de ființe umane, în mod nelegal, prin conținutul celei de-a doua sentințe, a Curții de Apel Iași - Secția penală. A precizat că susținerile din sentința penală nr. 32/F/30.07.2018 a Curții de Apel Iași nu se pot concilia cu aspectele de drept și de fapt stabilite cu putere de lucru judecat prin cele două sentințe indicate anterior care stabilesc că: imobilul situat în Galați, str. (...) nu a fost niciodată proprietatea lui B, nici direct și nici indirect, prin interpuși; imobilul situat în Galați, (...) a fost proprietatea numitei C, care a pierdut acest drept de proprietate în cadrul unui proces civil, cu mențiunea că numita C a avut calitatea de martor în cauza privindu-l pe A, iar imobilul era intabulat în cartea funciară, era opozabil tuturor și nu a fost contestat de nicio persoană și de nicio instituție.

S-a arătat că, dacă s-ar accepta susținerile din sentința penală nr. 32/F/30.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu privire la imobilul situat în Galați, str. (...), s-ar adăuga la dosarul penal din anul 2005, fără să existe nicio probațiune sau mențiune în prima hotărâre penală în acest sens. Sentința Curții de Apel Iași face trimiteri în mod expres la caracterul ilicit al provenienței imobilului sus referit, prin trimitere la sentința penală nr. 214/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/121/2005, definitivă prin decizia penală nr. 2255/23.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai susținut că existența infracțiunii de spălare de bani este condiționată în prealabil de existența unui bun mobil sau imobil cu o proveniența ilicită, respectiv săvârșirea unor infracțiuni, iar aceasta situație premisă nu a mai fost supusă probațiunii în dosarul lui A, întrucât s-a invocat autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârile din dosarul penal nr.x/121/2005, însă din simpla lecturare atât a considerentelor, cât și a dispozitivului sentinței Tribunalului Galați, rezultă, în mod evident, faptul că imobilul situat în Galați, str. (...) nu a făcut obiectul unei cercetări penale și nu s-a constatat dobândirea acestuia, în mod ilicit, în acest dosar la care se face trimitere. Lipsa situației premisă necesară și obligatorie pentru existența infracțiunii de spălare de bani are drept consecință constatarea neîndeplinirii condițiilor cumulative specifice elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni.

A precizat revizuentul că această situație de contrarietate a hotărârilor judecătorești care nu se pot concilia și care sunt penale, definitive și vizează fondul unor procese penale diferite, determină încadrarea din punct de vedere procesual în dispozițiile art. 453 alin. l lit. e C. proc. pen., „cu consecința achitării inculpatului A cu privire la infracțiunea de spălare de bani.”

Analizând cele două hotărâri despre care petentul susține că ar conține aspecte contradictorii, neputându-se concilia, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.214 din data de 20.04.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr.x/121/2005, rămasă definitivă prin Decizia nr.2255 din 23.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, numitul B a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și au fost identificate, în perioada urmăririi penale, bunurile imobile dobândite prin săvârșirea infracțiunii, respectiv trei apartamente identificate cu adrese clare din municipiul Galați, bunuri imobile ce au fost confiscate prin hotărârea pronunțată în cauză.

Prin sentința penală nr.32/F din 30.07.2018 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.392/A/29.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința infracțiunii de spălare de bani, cu privire la care petentul A a fost condamnat în calitate de complice, s-a reținut că imobilul teren în suprafața de 30 mp, situat în Galați, Str. (...), ar fi fost dobândit de către B, prin comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane, pentru care a fost condamnat în dosarul penal nr.x/121/2005.

A a susținut că aceste două hotărâri nu se pot concilia întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați nu cuprinde nicio referire cu privire la imobilul teren în suprafața de 30 mp, situat în Galați, Str. (...), care ar fi fost dobândit de numitul B prin comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane.

Petentul a susținut că prin cea de-a doua hotărâre – respectiv, sentința penală nr.32/F din 30.07.2018 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.392/A/29.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - s-a adăugat, practic, un element de fapt ce nu a fost probat în cadrul dosarului nr. x/121/2005 al Tribunalului Galați, respectiv acela că numitul B a dobândit, ca urmare a desfășurării unor activități ilicite, imobilul menționat anterior. A susținut petentul că această premisă nu a mai fost supusă probațiunii în cel de-al doilea dosar, al Curții de Apel Iași și în care a avut calitatea de inculpat, premisă necesară pentru constatarea existenței infracțiunii de spălarea banilor, reținută în sarcina petentului, fiind invocată puterea lucrului judecat din hotărârea Tribunalului Galați.

Petentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e C.proc.pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând sentința penală nr.214 din data de 20.04.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr.x/121/2005, Curtea a constatat însă că în cuprinsul acesteia, la pagina 34 (fila 56 verso – dosarul având ca obiect revizuire), Tribunalul Galați a făcut referire la imobilul teren în suprafața de 30 mp, situat în Galați, Str. (...). În acest sens, s-a arătat că martorul D a declarat că a fost rugat de către inculpatul B să achiziționeze pe numele său acest imobil, sub pretextul că inculpatul B nu dorește să fie trecut în evidențele fiscale ca deținătorul mai multor apartamente. Tribunalul Galați a constatat astfel, că inculpatul B a cumpărat imobilul din strada (...) printr-o persoană interpusă, martorul D, bunul fiind ulterior vândut numitului E, frate al inculpatului B.

Prin sentința penală nr.32/F din 30.07.2018 a Curții de Apel Iași, plecând de la premisa enunțată anterior și care figurează ca atare în cuprinsul sentinței Tribunalului Galați, s-a statuat că numita C a cumpărat, la rândul ei, imobilul din strada (...) de la numitul E, fiind descrisă în mod amănunțit întreaga activitate infracțională derulată de condamnatul-petent A, în raport de acest imobil (filele 134 verso – 140 verso din dosarul nr. x/1/2012*).

Astfel, Curtea a reținut că mențiunile la care se face referire prin sentința nr.32/F din 30.07.2018 a Curții de Apel Iași, ce conturează o situație premisă a imobilului din Galați, strada (...), există și în cuprinsul sentinței Tribunalului Galați, nefiind adăugate fără suport probator prin sentința nr.32/F din 30.07.2018.

În consecință, nu se identifică niciun motiv care să conducă la o imposibilitate de conciliere a celor două hotărâri, situația de fapt descrisă în acestea fiind, într-o anumită măsură, chiar complementară, nefiind incident niciunul dintre cazurile de revizuire.

Împotriva sentinței nr. 4/2024 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2023, a formulat apel revizuentul A.

Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 iunie 2024, care face parte integrantă din prezenta, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând cauza pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin analizarea soluției primei instanțe, raportându-se la motivele de revizuire și cazul de revizuire invocate de revizuent și cu luarea în considerare a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiată cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 lit. a C. proc. pen., instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire neputând proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile de revizuire anterior indicate.

În sensul textului de la art. 453 alin. (1) lit. e C. proc. pen., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu este necesar să se constate că situațiile de fapt și considerentele reținute prin cele două hotărâri definitive nu se conciliază atât cu privire la debutul activității infracționale, cât și cu privire la derularea întregului mecanism infracțional.

Astfel, caracterul inconciliabil al soluțiilor pronunțate se reține atunci când cele două hotărâri se exclud una pe cealaltă și vizează, în principiu, situația de fapt.

Or, instanța de fond a evidențiat în mod clar că cele două hotărâri nu se exclud una pe cealaltă ci, din contră, converg spre aceeași concluzie – respectiv că, în cuprinsul sentinței penale nr.214 din data de 20.04.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr.x/121/2005, la pagina 34 (fila 56 verso – dosarul având ca obiect revizuire), Tribunalul Galați a făcut referire la imobilul teren în suprafața de 30 mp, situat în Galați, Str. (...). În acest sens, s-a arătat că martorul D a declarat că a fost rugat de către inculpatul B să achiziționeze pe numele său acest imobil, sub pretextul că inculpatul B nu dorește să fie trecut în evidențele fiscale ca deținătorul mai multor apartamente. Tribunalul Galați a constatat astfel, că inculpatul B a cumpărat imobilul din strada (...) printr-o persoană interpusă, martorul D, bunul fiind ulterior vândut numitului E, frate al inculpatului B.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că, în cuprinsul hotărârii anterior menționate, s-a reținut că martorul D este reaudiat și conform acestei declarații rezultă că în cursul lunii mai 2003 inc. B l-a rugat să figureze ca și proprietar, să cumpere pe numele său un apartament situat în Galați, (...). A motivat această rugăminte ca urmare a faptului că ar figura cu prea multe apartamente și nici nu dorește să se știe acest lucru de către concubina sa. D a fost de acord și astfel s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între acesta și F.

La scurt timp după aceasta martorului i s-a precizat de către inc. B că urmează să se facă vânzarea acestui apartament către numitul G, lucru care s-a și întâmplat.

In aceeași perioadă și tot din aceleași considerente martorul a fost rugat să iacă același lucru pentru un imobil situat în Galați, str. (...). Apartamentul a fost cumpărat de către martor de la soții Buruiană, urmând ca în scurt timp să se procedeze la revânzarea imobilului.

Instanța de fond a mai reținut că, prin sentința penală nr.32/F din 30.07.2018 a Curții de Apel Iași, plecând de la premisa enunțată anterior și care figurează ca atare în cuprinsul sentinței Tribunalului Galați, s-a statuat că numita C a cumpărat, la rândul ei, imobilul din strada (...) de la numitul E, fiind descrisă în mod amănunțit întreaga activitate infracțională derulată de condamnatul-petent A, în raport de acest imobil (filele 134 verso – 140 verso din dosarul nr. x/1/2012*).

În aceste condiții, cazul de revizuire a fost doar formal invocat, cum și Curtea a reținut, deoarece analizând cele două hotărâri definitive situațiile de fapt reținute nu sunt inconciliabile, astfel că temeiul legal invocat nu permite revizuirea (art. 459 alin. (3) lit. e C. proc. pen.)

Apelantul – revizuent – inculpat nici nu aduce critici concrete sentinței primei instanțe, deoarece invocă faptul că imobilul situat în Galați, str. (...) nu a făcut obiectul unei cercetări penale și nu s-a constatat dobândirea acestuia, în mod ilicit, în cauza la care se face trimitere.

Contrar celor susținute de către apelantul revizuent, Înalta Curte constată că situația imobilului de referință a fost analizată de către cele două instanțe, neidentificând elemente care să conducă la concluzia că aspectele invocate de către revizuent ar fi încadrabile în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e C. proc. pen.

Prin urmare, în concret revizuentul nu a adus niciun argument care să combată considerentele primei instanțe ce au stat la baza respingerii ca inadmisibile a cererii de revizuire și nici Înalta Curte, în temeiul efectului devolutiv al apelului și în raport de considerentele anterioare, nu consideră că s-ar fi impus admiterea în principiu a cererii, nefiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e C. proc. pen.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit. b C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A împotriva sentinței nr. 4/2024 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A, în sumă de 720 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A împotriva sentinței nr. 4/2024 din 23 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/45/2023.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A, în sumă de 720 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.