ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 302/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 26.06.2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 și a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin încheierea din data de 26.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2024 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

S-a apreciat că motivele invocate în cuprinsul contestației nu pot face obiectul verificărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 551 și art. 552 din C. proc. pen., rezultă că hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins contestația (în speță). Rezultă, așadar, că încheierea din data de 26.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a rămas definitivă la data pronunțării.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, s-a constatat că s-a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, dată în contestație, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a constatat că petenta A. a formulat contestație împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Împotriva acestei încheieri, revizuienta A. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept dispozițiile art. 453 C. proc. pen., solicitând, în esență, admiterea cererii.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procedând, în conformitate cu dispozițiile art. 459 din C. proc. pen., la analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate, Înalta Curte constată că aceasta vizează încheierea nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 26.06.2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte notează că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care derogă de la procedura obișnuită de judecată, tinzând prin efectele sale să aducă atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive.

Judecarea cererii de revizuire se face în două etape: prima presupune examinarea admisibilității în principiu, iar cea de-a doua, posibilă doar în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire, presupune rejudecarea în fond a acesteia, în ședință publică și în procedură contradictorie.

În prima etapă, verificarea admisibilității în principiu, instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularul cererii și termenul de introducere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din C. proc. pen.

Din dispozițiile art. 453 din C. proc. pen., rezultă caracterul acesteia de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă apărute din cauza necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar. Din aceleași dispoziții, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

În condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile vizate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În acord cu doctrina și jurisprudența în materie, Înalta Curte constată că pot fi atacate pe calea revizuirii exclusiv hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul unei cauze penale, după caz, prin pronunțarea unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Dispozițiile art. 452 din C. proc. pen. vizează exclusiv hotărârile judecătorești definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece finalitatea revizuirii constă în înlăturarea unei erori judiciare.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, decizia nr. 9/2011, instanța supremă a statuat că "revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unor hotărâri care au dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară"

Așadar, o cerere prin care se solicită revizuirea unei hotărâri, chiar dacă definitivă, însă prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, este inadmisibilă.

Or, în cauză, hotărârea care face obiectul prezentei căi de atac, respectiv încheierea nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 26.06.2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, nu soluționează fondul cauzei și, ca atare, Înalta Curte va constata cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În acest sens, Înalta Curte reține că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului, instanța rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei. Per a contrario, o hotărâre prin care se respinge, ca inadmisibilă, o contestație nu este o hotărâre prin care se soluționează fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte va obliga revizuenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 734 din 16 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă revizuenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.