ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2024, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul penal nr. x/2023

Prin cererea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 427 C. proc. pen., precum și ale Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a solicitat admiterea în principiu contestației în anulare și, în temeiul dispozițiilor art. 430 C. proc. pen., dispunerea suspendării executării deciziei contestate, susținând că aceasta este nelegală.

În acest sens, a arătat că, deși, în speță erau îndeplinite toate exigențele de natură procedurală pentru ca instanța să dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire, hotărârea atacată privind săvârșirea mai multor infracțiuni, iar cazul de revizuire invocat vizând descoperirea unor noi împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, Curtea de Apel București a respins calea extraordinară de atac.

În cuprinsul cererii, contestatorul a mai arătat că, potrivit exigențelor procesuale și procedurale, până în prezent i-a fost încălcat dreptul la o cale eficientă de atac și un proces echitabil, statuate de art. 47 din Carta Europeană a Drepturilor Omului, pe de-o parte, întrucât din parcursul procesual nu reiese clar care este calea de atac care poate produce efectele juridice scontate pentru aflarea adevărului și trimiterea în judecată a persoanelor vinovate de săvârșirea de infracțiuni. Pe de altă parte, nici echitatea procesului nu este respectată tocmai datorită agravării situației personale în propria cale de atac, așa cum reiese din hotărârea pronunțată cu privire la apelul declarat împotriva încheierii din 4 octombrie 2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Giurgiu.

Totodată, a arătat că paguba de natură materială nu a fost acoperită, astfel că în speță există două chestiuni nerezolvate: prima, legată de existența faptelor penale care nu au fost pedepsite; a doua, legată de existența prejudiciilor de natură bănească și morală care, de asemenea, nu au fost acoperite

Deopotrivă, contestatorul a invocat nerespectarea exigențelor legale, arătând că nu a fost asigurat cadrul procesual, în cauză nefiind citați autorii faptei din data de 11 ianuarie 2021, respectiv cei doi lucrători de poliție, dar nici partea responsabilă civilmente, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române.

Referindu-se la cei doi lucrători de poliție, contestatorul a arătat, pe de o parte, că se impunea citarea lor întrucât au săvârșit o infracțiune ca urmare a nerespectării obligațiilor de serviciu trasate prin Planul de Acțiune, dând, astfel, naștere unui raport juridic procesual în care el are calitate de persoană vătămată. Pe de altă parte, că, în pofida acestor evidențe, procurorul nu a dispus nicio măsură preventivă cu privire la cei doi făptuitori, ba, mai mult, a ignorat probatoriul, expunând persoana vătămată unor riscuri.

În plus, Judecătoria Giurgiu a nesocotit solicitarea persoanei vătămate de a se pune la dispoziția judecătorului de drepturi și libertăți, de către organele de poliție, rapoartele lucrătorilor de poliție întocmite la încheierea turei din ziua de 11 iulie 2021, nefiind astfel terminată cercetarea judecătorească.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea de Apel București a apreciat că aceasta este inadmisibilă.

În acest sens, a reținut că prin decizia penală nr. 125/A din 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2023, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., împotriva încheierii penale din 5 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2022, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen.

A mai reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. cu cele ale art. 426, art. 427 și art. 428 C. proc. pen., rezultă că admiterea în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare presupune întrunirea următoarelor cerințe: 1) titularul cererii să fi fost parte ori persoană vătămată în procesul soluționat prin hotărârea atacată ori să aibă calitatea de procuror [art. 427 alin. (1) C. proc. pen..]; 2) cererea de contestație în anulare să cuprindă cazurile de contestație și motivele aduse în sprijinul acestora [art. 427 alin. (2) C. proc. pen..]; 3) cererea de contestație în anulare, în cazurile prevăzute de art. 426 lit. a) și c)-i) să fie introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere [art. 431 alin. (2) teza I, raportat la art. 428 alin. (1) C. proc. pen..]; 4) motivele pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. [art. 431 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen..]; 5) în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar [art. 431 alin. (2) teza a III-a C. proc. pen..]; 6) să nu existe impedimente legale de valorificare directă, nemijlocită, a cazului de contestație în anulare.

Această din urmă condiție, deși nu este expres prevăzută de legiuitor, poate fi dedusă din ansamblul reglementărilor de mai sus.

Pe cale de consecință, dacă una sau mai multe dintre aceste condiții nu este îndeplinită, intervine sancțiunea inadmisibilității.

Totodată, instanța a reținut că, fiind vorba despre o cale de atac extraordinară, contestația în anulare poate fi îndreptată numai împotriva unor hotărâri judecătorești penale definitive. Aceste hotărâri trebuie date în soluționarea fondului cauzei, fiind, prin urmare, hotărâri de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă pentru acestea din urmă s-a examinat fondul cauzei.

În contextul acestor considerente, susținând că, prin urmare, pot fi supuse contestației în anulare numai hotărârile prin care se soluționează conflictul de drept substanțial, instanța a apreciat că cererea de contestație în anulare formulată de A. împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei încheieri prin care a fost soluționată o plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă.

Deopotrivă, a reținut că și în măsura în care ar fi abilitată să analizeze criticile contestatorului, acestea sunt, oricum, neîntemeiate întrucât, în cauza nr. x/2023, la termenul la care s-a analizat admisibilitatea în principiu a căii extrordinare de atac, a fost prezent procurorul, iar, față de natura încheierii supuse revizuirii, nu exista vreo parte care să aibă calitatea de inculpat.

1

alin. (2) C. proc. pen.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 aprilie 2024, sub nr. x/2024.

La termenul fixat în cauză, 16 mai 20204, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile procurorului sub acest aspect, ca și cele ale reprezentantului B. fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatoarea B. prin reprezentant A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din data de 28 martie 2024 prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2023.

Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 425

1

sau art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.:

"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În același sens, s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) reținându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen. numai în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestației, după admiterea acesteia în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatoarea B. prin reprezentant A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de B. prin reprezentant A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din data de 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2024.