ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120/F din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024 în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatoarea A. cu privire la încheierea din data de 01.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că la data de 01.03.2024 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2024 cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 01.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2024.

Examinând cererea, Curtea a reținut că, prin contestația în anulare formulată contestatoarea a arătat că în dosarul nr. x/2024, având în vedere antepronunțarea judecătorului din sala de judecată, înțelege să formuleze contestație în anulare, în temeiul art. 426 lit. d) C. proc. pen. întrucât în realitate, judecătorul a servit parchetul, cu încălcarea legii.

A mai reținut că hotărârile supuse contestației în anulare sunt hotărârile penale definitive prin care se soluționează acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală, așadar, prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Totodată, din dispozițiile art. 426 lit. d) C. proc. pen. rezultă cu claritate că pot fi atacate pe calea contestației în anulare doar hotărârile definitive pronunțate în calea de atac a apelului

În speță, s-a reținut că încheierea contestată este o încheiere care are caracter administrativ, fără a viza o soluție pe fondul cauzei ori pronunțată în apel, în condițiile în care instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia pe cale administrativă la judecătorul care redacta decizia penală nr. 189/A/15.02.2024, întrucât cererea contestatoarei a fost recalificată ca fiind o cerere de urgentare a redactării.

Ca atare, s-a reținut că instanța s-a pronunțat printr-o încheiere cu caracter administrativ, fără cale de atac, motiv pentru care contestația în anulare este de competența materială a curții de apel, potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., nefiind fondate criticile contestatoarei care a susținut că prezenta cerere ar fi de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, încheierea F din data de 01.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024 nu poate fi supusă examinării pe calea contestației în anulare, în condițiile art. 426 C. proc. pen., întrucât nu a fost pronunțată în apel și nici nu s-a soluționat fondul cauzei.

Curtea a constatat că petenta A. a invocat pur formal dispozițiile art. 426 lit. d) C. proc. pen., respectiv antepronunțarea judecătorului, precum și alte aspecte străine de obiectul prezentei proceduri (prescripția răspunderii penale, împrejurarea că s-ar fi impus achitarea sa etc.), formulând contestație în anulare împotriva unei încheieri cu caracter administrativ, astfel încât calea de atac nu este admisibilă în principiu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta A..

Examinând cauza prin prisma excepției vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie sentința penală nr. 120/F din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestatoarea A. cu privire la încheierea din data de 01.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2024.

Așadar, prin sentința penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de apelanta A., respingând cererea acesteia, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul sentinței penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub aceste aspecte, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015, respectiv:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Se constată, așadar, că apelanta A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva sentinței penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de aceasta, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelanta A. este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței penale nr. 120/F din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței penale nr. 120/F din data de 13 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.