ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023, În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea-condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1350/A/21.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II Penală în dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare care vizează decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul penal nr. x/2016, temeiurile de drept invocate în susținerea cererii fiind cele prevăzute de art. 426 lit. b), d), e) și h) C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia și rejudecarea cauzei, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.

Analizând cererea formulată, curtea de apel a reținut, în esență, că deși contestatoarea-condamnată A. s-a prevalat de cazurile de contestație enunțate la lit. b), d), e) și h) ale textului legal anterior menționat, s-a constatat că acestea nu au fost indicate decât în mod formal, întrucât din lecturarea motivelor de contestație depuse în scris, precum și a precizărilor ulterioare, rezultă că nemulțumirile contestatoarei vizează, în fapt, fie nelegalitatea și netemeinicia de soluției de condamnare dispuse prin sentința penală nr. 176/23.02.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1350/A/21.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II Penală (ceea ce tinde să transforme prezenta cale de atac într-un un apel deghizat), fie aspecte ce țin de anumite măsuri administrative întreprinse ulterior pronunțării deciziei contestate (introducerea documentelor în sistemul ECRIS etc.), dar care nu au nici o legătură cu cazurile de contestație în anulare reglementate de legiuitor.

În esență, contestatoarea a invocat următoarele aspecte:

- decizia Curții de Apel București care face obiectul prezentei căi de atac (denumită impropriu "încheiere" de către contestatoare) preia, în mare parte, prin metoda copy-paste, argumentele judecătorului de la Tribunalul București care a pronunțat sentința penală nr. 176/23.02.2022 - fapt care, în opinia, petentei, demonstrează că instanța de control judiciar nu a realizat o judecată efectivă a cauzei cu care a fost învestită și nu a examinat de o manieră suficientă probele administrate;

- raționamentul propriu al instanței de control judiciar este insuficient ca și întindere, de asemenea cuprinde aprecieri netemeinice și nelegale, fiind interpretate eronat probele administrate care, în opinia contestatoarei, demonstrau fără putință de tăgadă că fapta pentru care a fost condamnată nu există;

- la dezbaterile din apel care au avut loc la data de 10.05.2023 au participat alți judecători decât cei care au pronunțat decizia contestată;

- decizia contestată a fost pronunțată cu încălcarea jurisprudenței naționale, a legislației aplicabile la nivel național și internațional, ale deciziilor Curții Constituționale a României, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Consiliului Superior al Magistraturii sau ale Inspecției Judiciare;

- în cuprinsul deciziei s-au consemnat aspecte nereale privind modalitatea de desfășurare a judecății în apel dar și susținerile/apărările contestatoarei formulate pe parcursul procesului, de asemenea nu s-a ținut cont de aspectele punctuale pe care contestatoarea le-a invocat, între altele, în cuprinsul concluziilor scrise, ceea ce o îndreptățește să presupună că dosarul nu a fost examinat cu atenție de către instanța de control judiciar;

- nu au fost administrate probe suficiente în apel iar decizia contestată este nemotivată.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că în prezenta procedură, condamnata-contestatoare a invocat aspecte ce țin de legalitatea și/sau temeinicia hotărârii de condamnare (cu excepția celui menționate la liniuța 3 - participarea altor judecători la dezbateri decât cei care au soluționat apelul - la care se va face referire ulterior), care însă nu pot fi supuse examinării în cadrul contestației în anulare.

Referitor la motivul de contestație privind împrejurarea că, la dezbaterile din apel care au avut loc pe data de 10.05.2023, au participat alți judecători decât cei care au pronunțat decizia contestată, prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. c) C. proc. pen. (caz care nu a fost indicat de contestatoare în mod explicit), s-a constatat că acesta este neîntemeiat.

Cu privire la acest aspect, s-a reținut că, după cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de dezbateri din 10.05.2023, respectiv decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023, completul de judecată a fost format din aceiași magistrați-judecători care au pronunțat și decizia supusă controlului judiciar în prezenta procedură, susținerile numitei A. fiind nefondate.

Curtea de apel a mai reținut că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., întrucât a fost dezbătută și analizată incidența prescripției răspunderii penale a condamnatei-contestatoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., după cum rezultă în mod explicit din cuprinsul încheierii de dezbateri, dar și din cuprinsul deciziei contestate.

Cu privire la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că petenta nu a arătat motivele pentru care consideră că instanța de apel nu ar fi fost compusă potrivit legii ori că ar fi existat un caz de incompatibilitate, astfel de situații nefiind identificate nici din oficiu.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. e) C. proc. pen., Curtea a reținut, de asemenea, că acesta nu este incident în speță, având în vedere că procurorul din cadrul unității de parchet competente a participat la fiecare dintre termenele de judecată acordate în cauză, dar și inculpata A..

Nu în ultimul rând, s-a apreciat că nu este incident nici cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. întrucât, la termenul de judecată acordat pe data de 27.06.2022, cu prilejul judecării apelului, apelanta-inculpată A., asistată de avocat din oficiu, a precizat că nu dorește să dea declarație, instanța de apel neavând obligația de a interpela, cu fiecare ocazie, inculpații prezenți la judecată dacă își mențin respectiva poziție.

Prin urmare, văzând că nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen., Curtea a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea A..

Prin motivele de apel, formulate în scris, contestatoarea, în esență, a invocat următoarele:

- nulitatea absolută a procedurii realizate în dosarele nr. x/2016 și y/2023;

- soluția pronunțată de instanță nu este prevăzută de legea penală, fiind încălcate dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen.

- încălcarea normelor procesual penale;

- nulitatea absolută a hotărârii atacate, respectiv a deciziei penale nr. 1350/A/2023 a Curții de Apel București, precum și a sentinței penale nr. 176/2022 a Tribunalului București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a) și b) cu aplicarea art. 280 alin. (2) C. proc. pen.. În susținerea căii de atac au fost depuse mai multe cereri formulate de petentă în cursul judecății, articole din mass-media, comunicate ale Ministerului Justiției și rapoarte ale Inspecției Judiciare.

Prin cererea din data de 08.04.2024, apelanta-contestatoare a solicitat suspendarea executării hotărârilor atacate, repartizarea legală a dosarului, verificarea incompatibilității judecătorilor cauzei, dar și anonimizarea datelor sale persoanele de pe portalul instanței de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21.03.2024, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 17.04.2024.

Prin rezoluția din data de 08.04.2024, a fost respinsă cererea sa privind anonimizarea datelor sale personale de pe portalul instanței de judecată în raport cu calitatea sa procesuală și obiectul cauzei

La termenul de judecată din data de 17.04.2024, cauza a fost amânată în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de contestatoare.

Prin încheierea din data de 13.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnelor judecător B. și C., formulată de apelanta-contestatoare A..

La data de 10 iunie 2024, apelanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susținerea cererii, iar înainte de începerea ședinței de judecată, prin registratură, a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită încetarea procesului penal ca urmare a interveniri prescripției răspunderii penale.

La următorul termen de judecată, 12.06.2024, instanța din oficiu a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate de apelanta-contestatoare A., Înalta Curte rămânând în pronunțare cu privire la acest aspect.

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de contestatoarea A., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.: Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel, iar, conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen.: Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Nu în ultimul rând este de menționat și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.: Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Interpretând sistematic aceste dispoziții, Înalta Curte constată că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului sau a contestației.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015, a statuat că: hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Analizând circumstanțele factuale ale speței de față în raport de considerațiile anterior precizate, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea-condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1350/A/21.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II Penală în dosarul nr. x/2016, hotărârea fiind definitivă.

Prin urmare, contestatoarea a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatoarea a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta-contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 15 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelanta-contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2024.