ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200/F din 27.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a - II - a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 148/F din data de 10.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din data de 07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuentul A..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a - II-a penală, la data de 23.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 148 din 10.07.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2008

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reținut că motivul invocat de revizuent pentru a obține o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuție fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.

Astfel, Curtea a constatat pe de o parte, că, prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înțelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen., care au legătură cu fapta penală dedusă judecății.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii.

Pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi la care face referire art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite, din această exprimare rezultând și necesitatea preexistenței acestora față de momentul pronunțării hotărârii judecătorești supuse revizuirii.

În acest context, pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională nu poate avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce privește temeiul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a arătat că motivul invocat de către revizuent nu se circumscrie dispozițiilor exprese prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută când aceasta s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în speță, nu a fost ridicată nicio excepție de neconstituționalitate în cauza a cărei revizuire se cere, motiv pentru care, s-a apreciat că din această perspectivă demersul procesual supus analizei nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituțională pronunță o decizie prin care admite o excepție de neconstituționalitate (invocată în cauza a cărei revizuire se cere).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A. motivele fiind expuse pe larg, atât în scris, cât și cu ocazia dezbaterilor prin intermediul apărătorilor aleși.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2023, iar, la data de 14 martie 2024, revizuentul A. a depus la dosar, prin apărător ales, o cerere privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în măsura în care sintagma "netemeinicia hotărârii" se reduce la situația privind starea de fapt din cuprinsul hotărârii pronunțate" și art. 453 alin. (1) lit. f) din același cod, în măsura în care decizia pronunțată de Curtea Constituțională, pe care se întemeiază cererea de revizuire, vizează un text a cărui neconstituționalitate era deja verificată la data soluționării cauzei, fiind format în acest sens dosar asociat, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 22.12.2022.

Examinând apelul promovat de revizuentul A., atât din prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Astfel, prin cererea de revizuire formulată la data de 23.05.2023 împotriva sentinței penale nr. 148/F din 10.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din 07.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, persoana condamnată A. a invocat cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul a învederat apariția unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță, dar și a hotărârii definitive de condamnare pronunțate în apel, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022, care lămurește natura juridică și efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 într-o manieră diferită față de modul în care instanțele judecătorești au interpretat și aplicat această decizie, ceea ce reprezintă " împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apărarea a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 116/2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât hotărârea pronunțată în primă instanță, dar și hotărârea definitivă de condamnare pronunțată în apel se situează la un moment ulterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26.04.2018 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea " oricărui act de procedură în cauză", este neconstituțională.

De asemenea, s-a menționat că efectele Deciziei nr. 297 din 26.04.2018 s-au produs și continuă să se producă pe toată " (...) perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale (...)", iar, în speță prescripția răspunderii penale a intervenit mai înainte de pronunțarea hotărârii în primă instanță, precum și înaintea pronunțării hotărârii definitive de condamnare în apel a inculpatului.

Totodată, s-a precizat că există motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepția de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, și, în rejudecare să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București în vederea judecării pe fond a cererii formulate.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 453 alin. (3) și (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiționări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate și să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate, adică să conducă la o soluție diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) Cod pocedură penală, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susținerile apelantului revizuent formulate prin prisma dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată, respectiv pronunțarea unei decizii de către Curtea Constituțională, nu pot avea semnificația unor fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că prin decizia Curții Constituționale nr. 126 din 11.03.2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. "f’ din C. proc. pen. și s-a statuat că "soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. "f" din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională".

Ulterior, prin O.U.G. nr. 18/2016 a fost modificat art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prin art. II pct. 113, reținându-se că împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

În speță, se observă că revizuentul A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen. în cauza a cărei revizuire o solicită.

Așadar, susținerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituțională pronunță o decizie prin care admite o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza a cărei revizuire se cere.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A..

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2023, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit părătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit părătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2024.