ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2025

Ședința publică din data de 04 martie 2025

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, în esență, asupra contestației la executare formulate de persoana condamnată A., Curtea de Apel Galați a reținut că prin sentința penală nr. 344 din data de 06.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, în temeiul art. 598 rap. la art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., reținându-se că, prin cererea formulată, petentul-condamnat A. a formulat contestație la executare, solicitând să i se considere, ca fiind legal executate, 11 luni închisoare, reprezentând un beneficiu legal acordat de statul italian.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că, în fapt, petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 50/19.04.2019, emis în baza sentinței penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 18.04.2019, prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a hotărât, recunoașterea parțială, numai sub aspectul pedepsei detențiunii pe viață, a sentinței penale nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I.

Prin hotărârea penală de condamnare pronunțată de statul italian, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea, în concurs a infracțiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n.2 și 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. d), h), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și furt cu violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violența sau uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) și (3), 112 alin. 1n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

S-a hotărât executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a pedepsei detențiunii pe viață aplicată petentului condamnat A..

În drept, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de micșorare a pedepsei.

Analizând contestația la executare formulată de petentul condamnat A. prin prisma motivelor invocate, Tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât petentul se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, în baza unei hotărâri penale definitive pronunțată de statul italian, recunoscută în baza Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel încât, continuarea executării pedepsei detențiunii pe viață, în România, este guvernată de legea penală română, care nu prevede deducerea efectivă a beneficiilor acordate de alte state din pedeapsa aplicată.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea penală de condamnare a fost recunoscută de statul român prin sentința penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 18.04.2019 prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a hotărât continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, Tribunalul Giurgiu a apreciat că solicitarea petentului condamnat, de deducere efectivă a beneficiului de 11 luni acordat de statul italian nu este posibilă.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație condamnatul A., iar prin decizia penală nr. 425/27.08.2024 a Curții de Apel București, s-a admis contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 344/06.12.2023 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2023, pe care a desființat-o în parte și rejudecând, în baza art. 166 alin. (16) Legea nr. 302/2004, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Giurgiu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, reținându-se în esență că dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 instituie o competență specială în favoarea curții de apel care a dispus recunoașterea hotărârii străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate în statul de origine, atunci când se solicită efectuarea unor verificări la autoritățile judiciare ale statului emitent, cu privire la acordarea vreunor reduceri de pedeapsă dispuse anterior transferării.

Astfel, cererea petentului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 19.09.2024 sub numărul de dosar x/2023, condamnatul A. menținând solicitarea de a i se considera, ca fiind legal executată, o perioadă de 11 luni, reprezentând un beneficiu legal acordat de statul italian.

Analizând cererea petentului, Curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.., și faptul că potrivit Legii nr. 302/2004 este prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, în acest sens menționând dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Însă, în speță, instanța a constatat că statul emitent nu i-a recunoscut condamnatului zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, astfel cum a pretins petentul. Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare italiene rezultă că persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa detențiunii pe viață, prin sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința nr. 42721-2017 din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n. 2 și 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian) și furt săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violența sau cu uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) și (3), 112 alin. 1n. 1 C. pen. italian).

În fapt, s-a reținut că, la data de 25.11.2008, aflată la Roma, persoana transferabilă A., în participație cu alte persoane, după ce a aflat obiceiurile zilnice ale cetățeanului B., a planificat, împreună cu alte persoane, să sustragă de la acesta bunurile de valoare. Persoana transferabilă a intrat în interiorul locuinței cetățeanului B., cu complicitatea menajerei C., ducând astfel la îndeplinire planul de a-l imobiliza pe acesta. A., în participație cu alte persoane, după ce l-a imobilizat pe cetățeanul B. cu ajutorul unui aparat cu descărcări electrice, 1-a dezbrăcat complet și 1-a legat cu scoci pentru pachete cu mâinile la spate și de picioare și l-a lovit cu corpuri contondente care nu au fost identificate, cauzându-i astfel decesul. Apoi, persoana condamnată a fugit de la fața locului la bordul autoturismului.

S-a avut în vedere că din pedeapsa aplicată, condamnatului i s-au recunoscut ca fiind executate strict perioadele efectiv executate, fără a-i fi recunoscute acestuia alte eventuale beneficii, cum ar fi zile câștigate cu titlu de eliberare anticipată înainte de termen, astfel că, față de cele reținute, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, contestația la executare.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 141/F din data de 12.11.2024 a Curții de Apel Galați, a formulat prezenta contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21.01.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.03.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată de contestatorul persoană condamnată A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte notează că potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În acest cadru, instanța reține că, potrivit legii, contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, de asemenea, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Astfel, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

În speță, se constată că, prin cererea formulată în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., pe calea contestației la executare, contestatorul condamnat A. a solicitat să i se considere, ca fiind legal executată și, ca atare să i se deducă din pedeapsa detențiunii pe viață, în executarea căreia se află, o perioadă de 11 luni închisoare, reprezentând un beneficiu legal ce ar fi trebuit să-i fie acordat de către statul italian.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că solicitarea condamnatului A. formulată pe calea prezentei contestații la executare este neîntemeiată întrucât prin sentința penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus recunoașterea, în parte, a hotărârii de condamnare, numai sub aspectul pedepsei detențiunii pe viață, aplicată prin sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018, dispunându-se executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a acestei pedepse aplicate petentului condamnat A., instanța a dispus deducerea, din pedeapsa detențiunii pe viață, perioadele executate de la 05 octombrie 2012 la 13 martie 2014 și de la 13 aprilie 2017 la zi, la dosarul cauzei neexistând înscrisuri doveditoare potrivit cărora autoritățile judiciare italiene ar fi acordat condamnatului A., transferat în România, un beneficiu în plus față de durata ce a fost dedusă prin hotărârea penală contestată, anterior menționată.

Se constată că, în prezent, contestatorul condamnat A. se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 50/19.04.2019, emis în baza sentinței penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus recunoașterea parțială, numai sub aspectul pedepsei detențiunii pe viață, a sentinței penale nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din data de 15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 42721-2017 din data de 30.05.2018 și s-a dispus executarea, în continuare, într-un penitenciar din România a pedepsei detențiunii pe viață aplicată petentului condamnat A..

Astfel, prin sentința penală de recunoaștere și transfer, nr. 48/F din 14.03.2019 a Curții de Apel Galați din dosarul nr. x/2019, s-a constatat că persoana transferabilă A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința nr. 42721-2017 din 30 mai 2018, la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor, având corespondent în art. 188-189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (omor calificat), și furt săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violența sau cu uzul de arme asupra persoanei, având corespondent în art. 233-234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (tâlhărie calificată).

S-a mai reținut că, așa cum rezultă din certificatul întocmit de autoritățile judiciare din Italia și din ordonanța de aplicare a încarcerării N. SIEP 821/2018 a Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma - Biroul Executări penale, condamnatul A. se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață începând cu data de 13 aprilie 2017, precum și faptul că acesta a fost încarcerat și în perioada 5 octombrie 2012 - 13 martie 2014.

Astfel, prin decizia de recunoaștere și transfer ce a format obiectul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, în dosarul nr. x/2019, instanța a dispus deducerea perioadelor anterior menționate, așadar, condamnatului A. i-au fost recunoscut ca fiind executate strict perioadele efectiv executate, fără a-i fi recunoscute acestuia alte eventuale beneficii, în speță actele și lucrările dosarului nerelevând împrejurarea că autoritățile judiciare italiene ar fi acordat petentului zile de liberare anticipată așa cum pretinde petentul contestator în prezenta cauză, iar în această situație se constată că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 prin care este reglementată obligativitatea recunoașterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Prin urmare, în speță, similar primei instanțe se constată că solicitarea contestatorului condamnat A. formulată pe calea prezentei contestații la executare este nefondată în condițiile în care, în cauză, autoritățile judiciare italiene nu au acordat contestatorului zile câștigate cu titlu de liberare anticipată înainte de termen, așa cum susține contestatorul, prin hotărârea penală de recunoaștere a sentinței penale străine și de transfer a persoanei condamnate, fiind deduse din pedeapsa în executarea căreia se află contestatorul în prezent, perioadele efectiv executate, conform celor rezultate de actele dosarului.

În concluzie, în raport cu cele reținute în cauză, Înalta Curte constată că, în speță, nu există o cauză de micșorare a pedepsei, cu privire la sentința penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia penală nr. 143/A/18.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, care să facă necesară o intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., astfel că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, iar contestația de față nefondată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 141/F din data de 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2025.