ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 119/F din data de 14 august 2019, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect transferul persoanei condamnate A.

A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii, Sentința penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a Republicii Italia, privind pe persoana transferabilă A.

S-a constatat, că persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață, prin Sentința penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a Republicii Italia, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 575, 577 nr. 4, 61 nr. 1, 4 și 5 din C. pen. italian, având corespondent în art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și e) din C. pen. român, infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 628 aliniatul 1 și 3 nr. 1) și 2) din C. pen. italian, având corespondent în art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și e) din C. pen. român și infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 605 din C. pen. italian, având corespondent în art. 205 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen. român, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. român (infracțiuni comise la data de 23 ianuarie 2015) .

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A. prin Sentința penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a Republicii Italia.

S-a constatat, că executarea pedepsei detențiunii pe viață de către persoana transferabilă A., a început la data de 24 ianuarie 2015.

S-a constatat, că persoana transferabilă A. a consimțit la transfer.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați, a sumei de 868 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu B.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În esența s-a reținut că persoana transferabilă A., în participație cu numiții C. și D., după ce în prealabil se puseseră de acord, au întrerupt curentul de la vila cetățeanului E., profitând de întuneric și de vârsta înaintată a acestuia din urmă, de 71 de ani și l-au lovit de nenumărate ori cu pumnii și cu picioarele pe întreaga suprafață a corpului și în cap, în timp ce cetățeanul E. ieșise din casă ca să reactiveze rețeaua de curent electric, cauzând astfel decesul acestuia din urmă.

Împotriva sentinței penale sus-menționate condamnatul A. a formulat apel prin care a solicitat înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață, cu pedeapsa închisorii între 15 și 25 de ani.

Prin Decizia penală nr. 286/A din 26 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 119/F din data de 14 august 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Condamnatul A. a fost transferat efectiv în România la data de 17 decembrie 2019, astfel cum rezultă din adresa din 23 decembrie 2019 a Biroului Național Interpol, iar cu adresa din 7 ianuarie 2020, Penitenciarul București - Rahova a confirmat încarcerarea persoanei condamnate, cu mențiunea că pedeapsa începe la data de 24 ianuarie 2015.

Ulterior, ca urmare a Adresei nr. x. 24/2019 LA BO din data de 18 octombrie 2019, a Ministerului Justiției -Italia referitoarea la acordarea față de persoana condamnată a beneficiului unor zile de liberare anticipată, s-a formulat de către Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați o contestație la executare.

Prin Sentința penală nr. 91/F din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2020) a fost admisă contestația la executare, dispunându-se deducerea din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A. de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curții de Apel Galați a:

- 270 de zile de liberare anticipată, acordate de autoritățile judiciare italiene, aferente perioadei de detenție executate în statul de condamnare.

- 19 zile cu titlu de despăgubiri D.L. 92/2014 aferent perioadei 25 ianuarie 2015 - 17 octombrie 2015.

S-a constatat că executarea pedepsei detențiunii pe viață de către persoana condamnată A. a început la data de 24 ianuarie 2015 și s-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 125/2019 din data de 30 septembrie 2019 al Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

*********

La data de 18 decembrie 2020, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați condamnatul A. a solicitat revizuirea hotărârii prin care a fost condamnat în Italia la detențiunea pe viață, hotărâre ce a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curții de Apel Galați.

În drept, a invocat prevederile art. 453 alin. (1) lit. a), c), d), e), f) C. proc. pen. iar în fapt a susținut că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

Prin Sentința penală nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. cu privire la Sentința penală nr. 19 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a Republicii Italia, hotărâre ce a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 119/F din 14 august 2019 a Curții de Apel Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 286/A din 26 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 627 RON, s-a dispus a fi virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției av. F.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul prezentei decizii-cadru.

În consecință, s-a arătat că, în speță, la o eventuală revizuire a hotărârii prin care condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață este de competența exclusivă a autorităților judiciare din Italia

Împotriva Sentinței penale nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal condamnatul A., a formulat apel.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., împotriva Sentinței penale nr. 7F din data de 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori Înalta Curte, constată că aceasta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În speța de față, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se solicită de către condamnatul A., respectiv a Sentinței penale nr. 19 din 13 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, definitivă la data de 8 iunie 2018 prin sentința pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a Republicii Italia, aparține autorităților judiciare italiene.

Totodată, potrivit dispozițiilor legale, respectiv art. 456 și art. 458, C. proc. pen. competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, respectiv autoritățile judiciare italiene, fiind în acord și cu prevederile art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 a Consiliului privind aplicarea recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care prevăd că:

"statul emitent este cel care decide în exclusivitate cu privire la cererea de revizuire a hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat pedeapsa care urmează a fi executată.

În această situație, se constată că, în mod justificat, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. reținându-se că, în cauză, pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul a fost pronunțată de către o instanță judecătorească din străinătate (Italia) și recunoscută de Curtea de Apel Galați în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate.

Însă, competența specială a Curții de Apel Galați, prevăzută de Legea nr. 302/2004, nu operează în lipsa unor prevederi legale exprese, în alte segmente cum ar fi calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei de o instanță străină.

Pentru aceste considerente, având în vedere că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu sunt motive pentru desființarea acesteia, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 7/F din data de 18 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1.012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM