ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139/F din 30 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul A. având ca obiect contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 48/F din 14.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2024, condamnatul A. a invocat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., că în evidențele penitenciarului, perioada 05.10.2012-13.03.2014 figurează ca fiind zile câștigate și nu executate efectiv, iar acest aspect îi împiedică schimbarea regimului de executare într-unul care i-ar permite transferarea în alt penitenciar cu un regim mai blând de executare

În vederea soluționării contestației, a fost atașat dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 48/14.03.2019.

Analizând și coroborînd materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de executare a constatat că, prin sentința penală nr. 48/F din 14.03.2019 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 18.04.2019, prin decizia penală nr. 143/A din 18.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați având ca obiect transferul persoanei condamnate A., deținut în Penitenciarul Civitavecchia-Italia.

A fost recunoscută, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii pe viață, sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15.12.2016, pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința nr. 42721-2017 din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a -I-a, privind pe persoana transferabilă A..

S-a constatat că persoana transferabilă A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința nr. 42721-2017 din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a -I-a, la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n. 2 și 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 188-189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (omor calificat), și furt săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor sau însoțit de amenințarea cu violența sau cu uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) și (3), 112 alin. 1n. 1 C. pen. italian), având corespondent în art. 233-234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (tâlhărie calificată).

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei detențiunii pe viață aplicată persoanei transferabile A. prin sentința penală nr. 63/16 Reg. Sent. 5/15 R.G. din 15.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel cu Jurați din Roma, rămasă definitivă prin sentința nr. 42721-2017 din 30.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a -I-a.

În baza art. 135 alin. (9) lit. ii) din Legea nr. 302/2004, a fost dedusă din pedeapsa detențiunii pe viață, perioadele executate de la 05.10.2012 la 13.03.2014 și de la 13.04.2017 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaștere.

Hotărârea a fost comunicată autorităților italiene și persoanei condamnate.

La data rămânerii definitive a fost emis mandatul nr. x/2019 din 19.04.2019, persoana condamnată fiind transferată din Italia la data de 05.06.2019 și încarcerată în Penitenciarul Rahova.

Din înscrisurile comunicate de Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Național Interpol a rezultat că persoana condamnată a fost arestată în Spania în baza mandatului european de arestare emis de Italia, de la data de 13.04.2017 până la 17.05.2017. Totodată, au fost indicate și perioadele executate de la 05.10.2012 la 13.03.2014, care au fost deduse prin sentința penală nr. 48/F din 14.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 143/A din 18.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secia penală.

Prima instanță a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei. Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Contestatorul condamnat a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar nu că ar există o nelămurire cu privire la sentința penală nr. 48/F din 14.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019, ci aspecte care țin de regimul penitenciar de calcul al perioadelor executate.

Astfel, prima instanță a constatat că zilele executate sunt evidențiate, iar mențiunea deducerii acestora este clară, neechivocă și nu se impune lămurirea dispozitivului.

Împotriva sentinței penale nr. 139/F din 30 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, condamnatul A. a formulat contestație, motivele acesteia fiind susținute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, la momentul recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, instanța română competentă să aplice în cauză prevederile Legii nr. 302/2004, a dispus deducerea din pedeapsa detențiunii pe viață, a perioadelor executate de la 05.10.2012 la 13.03.2014 și de la 13.04.2017 la zi.

Analizând cererea condamnatului A., transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată de autoritățile judiciare din Italia, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, pe de o parte, întrucât motivele nu se circumscriu unei solicitări de lămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreunei împiedicări la executare, iar pe de altă parte, perioada invocată de către condamnat este dedusă din pedeapsă ca urmare a executării, dispoziția instanței de deducere a perioadelor executate fiind exprimată în mod clar, fără a lăsa loc de nicio interpretare.

În consecință, Înalta Curte apreciază justă soluția primei instanțe de respingere a contestației la executare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 139/F din 30 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 139/F din 30 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.