ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 233/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de către petentul condamnat A..
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, petentul condamnat A. a formulat contestație la executare, apreciind că, în mod greșit, instanțele de judecată, cu prilejul soluționării dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2019, au dedus din pedeapsa principală de 9 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Penal din Roma, perioadele deja executate, dar mai ales zilele câștigate conform legilor italiene.
La dosar au fost atașate Dosarele Curții de Apel Galați nr. x/2020 în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 52/F din 16 martie 2020 și nr. y/2019 în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019, cu referate întocmite de Biroul Executări penale.
Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați având ca obiect cererea autorităților judiciare italiene vizând transferarea dintr-un penitenciar din Italia într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei închisorii. S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 17455/13 SENT din data de 24 octombrie 2013 a Tribunalului Penal din Roma, definitivă la data de 28 aprilie 2017, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 609 și art. 605 din C. pen. al Italiei, infracțiuni având corespondent în art. 218 alin. (3) lit. f) C. pen. și art. 205 alin. (1) C. pen., pedeapsă care a fost recunoscută.
Totodată, în baza art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 9 ani închisoare.
Au fost deduse din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. perioadele executate de la data de 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 și de la data de 3 septembrie 2015 la zi, precum și 90 de zile acordate de autoritățile judiciare italiene, pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 7 iunie 2023.
Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza acestei sentințe penale, definitivă prin neapelare la data de 25 noiembrie 2019, a fost emis Mandatul nr. x/2019 din 28 noiembrie 2019, persoana condamnată fiind transferată din Italia la data de 12 februarie 2020 și încarcerată în Penitenciarul Rahova.
Prin Cererea înregistrată sub nr. x/2020 la data de 25 februarie 2020 condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2019, solicitând deducerea suplimentară a unui număr de 135 de zile considerate ca executate în Italia.
Prin Sentința penală nr. 52/F din 16 martie 2020 Curtea de Apel Galați a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul A. și s-a constatat că autoritățile judiciare italiene au acordat condamnatului o reducere a pedepsei cu 135 de zile, ca urmare a recunoașterii eliberării anticipate.
Ca urmare, au fost deduse din pedeapsa principală de 9 ani închisoare:
- cele 135 de zile acordate de autoritățile italiene ca urmare a recunoașterii eliberării anticipate;
- perioada executată de condamnat în Italia de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 și de la data de 3 septembrie 2015 la zi;
- 90 de zile acordate de autoritățile judiciare italiene (conform Sentinței penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați), apreciindu-se că pedeapsa urmează a fi considerată integral executată la data de 23 ianuarie 2023.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat.
Sentința penală a rămas definitivă la data de 31 martie 2020 prin necontestare și în baza acesteia a fost emis Mandatul nr. x/2020 din 2 aprilie 2020.
Curtea a apreciat că motivele invocate de petentul condamnat A. în susținerea contestației la executare s-ar încadra în cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind cauze care tind la micșorarea pedepsei.
Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum și înscrisurile aflate în cele două dosare atașate, Curtea a considerat, însă, că din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată de Tribunalului Penal din Roma și recunoscută de Curtea de Apel Galați au fost deduse integral toate perioadele executate precum și zilele de eliberare anticipată acordate de autoritățile italiene.
Astfel, s-a observat că, inițial, s-a menționat că pedeapsa expiră la data de 5 septembrie 2023, însă, ca urmare a reducerilor succesive a zilelor de eliberare anticipată, data la care pedeapsa urmează să expire a fost decalată astfel:
- 7 iunie 2023 - ca urmare a primei reduceri de 90 zile acordată pentru perioada 3 septembrie 2015 - 3 martie 2016, 3 septembrie 2016 - 3 martie 2017;
- 9 martie 2023 - ca urmare a unei reduceri suplimentare de 90 zile acordată pentru perioada 3 martie 2018 - 3 martie 2019;
- 23 ianuarie 2023 - ca urmare a unei alte reduceri de 45 zile acordată pentru perioada 3 martie 2019 - 3 septembrie 2019.
S-a mai reținut că autoritățile italiene au respins acordarea unor zile de eliberare anticipată pentru perioadele 25 iulie 2008 - 25 iulie 2009, 3 septembrie 2015 - 3 martie 2018, 2 februarie 2010 - 5 octombrie 2014, 3 septembrie 2017 - 3 martie 2018.
Prin urmare, s-a constatat că nu există niciun înscris și nici petentul condamnat nu a depus vreunul din care să rezulte că s-ar fi omis deducerea unor alte perioade de eliberare anticipată acordate de autoritățile italiene.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea inițială, în sensul că solicită deducerea zilelor de liberare condiționată conform legilor italiene, respectiv de 235 zile și de 300 zile executate în perioada 2010 - 2014, cu consecința suspendării executării restului de pedeapsă și punerii sale în libertate conform art. 657 din C. proc. pen. italian. În susținerea căii de atac, a făcut trimitere la un document depus în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Galați.
Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 598 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în mod corect instanța de fond reținând că nu s-a făcut dovada existenței unor zile de eliberare anticipată suplimentare celor deja deduse prin Sentințele penale nr. 52/F din 16 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, și nr. 148/F din 14 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe.
Astfel, se observă că, prin Sentința penală nr. 148/F din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, după ce a fost recunoscută pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată cetățeanului român A. prin Sentința penală nr. 17455/13 SENT din data de 24 octombrie 2013 a Tribunalului Penal din Roma, definitivă la data de 28 aprilie 2017, și s-a dispus executarea respectivei pedepse într-un penitenciar din România, din durata acesteia s-au dedus perioadele executate de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 și de la 3 septembrie 2015 la zi, precum și 90 de zile acordate de autoritățile judiciare italiene, pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 7 iunie 2023.
Ulterior, ca urmare a contestației la executare formulată de condamnat împotriva sentinței penale mai sus amintite, prin Sentința penală nr. 52/F din 16 martie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 (astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 20 martie 2020), definitivă prin necontestare, Curtea de Apel Galați a constatat că autoritățile judiciare italiene au acordat condamnatului A. o reducere a pedepsei cu 135 de zile, ca urmare a recunoașterii eliberării anticipate.
Prin urmare, din pedeapsa principală recunoscută de 9 ani închisoare au fost deduse cele 135 de zile, perioada executată de condamnat în Italia de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009 și de la data de 3 septembrie 2015 la zi, precum și 90 de zile acordate de autoritățile judiciare italiene (conform Sentinței penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați), pedeapsa urmând a fi considerată integral executată la data de 23 ianuarie 2023.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 148/F din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
Contrar, însă, susținerilor contestatorului, la dosar nu există înscrisuri care să dovedească acordarea de către autoritățile judiciare italiene a unor zile de liberare anticipată suplimentare celor deja deduse.
Astfel, așa cum rezultă din Hotărârile nr. 1762/2019 (nr. SIUS 3731/2019 UDS Viterbo, F.C. 1413/19) a Oficiului de supraveghere din Viterbo și nr. 616/19 R.O (nr. 863/19 SIUS) a Oficiului de supraveghere din Frosinone, au fost respinse, după caz, ca nefondate sau inadmisibile, cererile persoanei condamnate de scădere din pedeapsa aplicată de autoritățile de condamnare a unor zile de eliberare anticipată suplimentare celor deja deduse, aferente perioadelor executate de la 25 iulie 2008 la 25 iulie 2009, de la 3 septembrie 2015 la 3 martie 2019 și de la 2 februarie 2010 la 5 octombrie 2014, respectiv de la 3 septembrie 2017 la 3 martie 2018, de la 25 iulie 2008 la 20 iulie 2009, de la 3 septembrie 2015 la 3 septembrie 2017 și de la 1 februarie 2010 la 1 august 2014.
În plus, deși în memoriul depus la dosar la 6 ianuarie 2021 contestatorul A. a precizat că s-a adresat, la 14 decembrie 2020, autorităților din statul de condamnare în vederea deducerii unei perioade de 235 zile aferente intervalelor 5 iulie 2008 - 25 iulie 2009, 3 septembrie 2018 - 3 septembrie 2019 și 3 septembrie 2019 - 3 martie 2020, nu a transmis și răspunsul respectivelor autorități cu privire la cererea sa, astfel că nu a făcut dovada existenței unei hotărâri definitive în sensul solicitat.
Ca urmare, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unor cauze de micșorare a pedepsei care să atragă incidența art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnatul A. în baza acestor dispoziții.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2/F din 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul condamnat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.