ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2016

Decizia nr. 311/2016

Deliberând asupra contestației de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/231/2015. condamnatul A. a formulat cerere de contopire a pedepselor.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 36 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 88 din vechiul C. pen. și a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat potrivit acestor dispoziții legale, apreciind că în mod eronat s-a dispus contopirea acestor pedepse potrivit noilor reglementări legale și a solicitat ca instanța să dispună în consecință.

La termenul de judecată din 09 noiembrie 2015, instanța a dispus recalificarea obiectului cererii ca fiind contestare la executare, având în vedere că petentul a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și ulterior a pus în discuție excepția de necompetență materială a Judecătoriei Focșani în soluționarea cauzei, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin seminței penală nr. 2241 din 09 noiembrie 2015, Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Focșani și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Galați, apreciind că motivul invocat, se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în raport de prevederile alin. (2) al textului de lege mai sus menționat, îi revine competența de a soluționa în primă instanță contestația la executare formulată de condamnatul A.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați. definitivă prin neapelare la data de 13 ianuarie 2015, petentului A. i s-a aplicat pedeapsa principală de 9 ani și 20 zile închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca urmare a recunoașterii mai multor hotărâri pronunțate de instanțele italiene, în cauză fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 13 ianuarie 2015, de către Curtea de Apel Galați.

Având în vedere că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, aplicată prin sentința penală nr. 227 din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea. Judecătoria Focșani și-a declinat competența de soluționare a cauzei de în favoarea Curții Apel Galați.

Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 24 noiembrie 2015, sub nr. x/231/2015.

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2016, condamnatul a făcut precizări cu privire la motivele contestației, arătând că este nelămurit cu privire la temeiul de drept în baza căruia Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2014, a dispus contopirea pedepselor aplicate de o instanță străină. În concret, condamnatul a susținut că, în opinia sa, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, care constituie legea penală mai favorabilă, și nu în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen.

Prin sentința penală nr. 5/F din 14 ianuarie 2016, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. privind sentința penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/44/2014.

S-a reținut că prin sentința penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2014, Curtea de Apel Galați a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect cererea autorităților judiciare italiene, vizând transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei cu închisoarea dintr-un penitenciar din Italia într-un penitenciar din România. A recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, pedepselor complementare și pedepselor accesorii, următoarele hotărâri pronunțate de instanțele italiene, privindu-l pe condamnatul A.:

S-a constatat că prin ordonanța de executare a pedepselor concurente din 20 septembrie 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Biroul Executări (Dosar nr. x/2012 SIEP) s-a dispus cumularea pedepselor mai sus menționate, aplicate numitului A., persoana condamnată urmând să execute pedeapsa de 11 ani și 10 luni închisoare.

Din totalul pedepsei aplicate s-a scăzut perioada deja executată, de 3 zile și s-a constatat că persoana condamnată este arestată pentru executarea acestei pedepse începând cu data de 30 noiembrie 2010, cu expirarea termenului la data de 28 iunie 2022, ținând cont de faptul că i-au fost acordate 90 de zile de eliberare anticipată.

În baza art. 154 alin. (6) lit. b) și alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galați a adaptat pedeapsa rezultantă de 11 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin ordonanța de executare a pedepselor concurente din 20 septembrie 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Biroul Executări (Dosar nr. x/2012 SIEP), în sensul că a redus-o la 9 ani și 20 zile închisoare, cuantum care reprezintă limita maximă admisă de legea penală română [art. 39 lit. b) C. pen.].

În baza art. 156 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa de 9 ani și 20 zile închisoare.

A dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată durata arestării preventive de 3 zile (de la 16 iunie 2007 la 18 iunie 2007).

A constatat că numitul A. se află în executarea pedepsei în regim privativ de libertate începând cu data de 30 noiembrie 2010 până la zi.

Totodată, a constatat că prin ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 01 septembrie 2011 i s-au acordat condamnatului 45 de zile liberare anticipată pentru perioada 30 noiembrie 2010 - 30 mai 2011, iar prin ordonanța emisă de același magistrat la data de 26 martie 2012 i s-au acordat condamnatului 45 de zile liberare anticipată pentru perioada 30 mai 2011 - 30 noiembrie 2011.

S-a constatat că din motivarea sentinței penale mai sus menționate rezultă că, la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante, instanța a avut în vedere atât prevederile art. 5 din noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile (în condițiile în care de la data săvârșirii faptelor și până la pronunțarea hotărârii de recunoaștere a hotărârii penale străine a intervenit o lege penală nouă, respectiv Noul Cod penal, intrat în vigoare la 01 februarie 2014), cât și prevederile art. 135 alin. (7) lit. b), cu referire la alin. (6) lit. b) pct. (i) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, s-a constatat că pedepsele aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracțiuni nu depășesc limitele maxime speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală română, astfel că nu se pune problema adaptării lor.

S-a apreciat însă că pedeapsa rezultantă de 11 ani și 10 luni închisoare, stabilită de autoritățile judiciare italiene prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, depășește maximul pedepsei la care se poate ajunge prin aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., potrivit căruia pedeapsa rezultantă se stabilește prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Aplicând acest regim sancționator, instanța a redus pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului la 9 ani și 20 de zile închisoare, condamnatul beneficiind astfel, în mod evident, de o situație mai favorabilă decât cea pe care ar fi avut-o dacă ar fi continuat executarea pedepsei în Italia.

S-a reținut că solicitând ca, la contopirea pedepselor, să fie avute în vedere regulile prevăzute de art. 34 C. pen. din 1969, condamnatul ignoră faptul că, potrivit alin. (2) al textului de lege invocat, cuantumul pedepsei rezultante poate fi egal cu totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, astfel că, în cauza de față, ținând cont și de prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, mai sus expuse, ar trebui menținută pedeapsa rezultantă de 11 ani și 10 luni închisoare stabilită de autoritățile judiciare italiene.

Prin urmare s-a apreciat că în mod cât se poate de evident, îi este mai favorabil condamnatului regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., pe care instanța l-a aplicat cu prilejul recunoașterii hotărârilor penale străine - aspect care rezultă cu claritate din motivarea sentinței penale nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/44/2014.

Constatând că nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care să atragă incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A., la data de 28 ianuarie 2016, a invocat dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. și a solicitat admiterea contestației la executare formulată, considerând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii astfel cum a fost formulată în scris și precizată oral.

Analizând contestația formulată de revizuientul A., Înalta Curte constată că este nefondată.

Potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Astfel, împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Prin urmare, lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc pot justifica formularea unei contestații la executare, însă în speță, contestatorul practic solicită contopirea pedepselor, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Înalta Curte are în vedere că prin sentința penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Galați a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a dispus cumularea pedepselor aplicate de autoritățile italiene, urmând ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa de 11 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) lit. b) și alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galați a adaptat pedeapsa rezultantă de 11 ani și 10 luni închisoare, în sensul că a redus-o la 9 ani și 20 zile închisoare, cuantum care reprezintă limita maximă admisă de legea penală română [art. 39 lit. b) C. pen.].

Potrivit art. 135 alin. (7) lit. b), cu referire la alin. (6) lit. b) pct. (i) din Legea nr. 302/2004, instanța adaptează pedeapsa aplicată de instanța străină atunci când durata pedepsei depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Înalta Curte constată că instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 5 C. pen. și a constatat că îi este mai favorabil condamnatului regimul sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care l-a aplicat cu prilejul recunoașterii hotărârilor penale străine, constatându-se totodată că pedepsele aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracțiuni nu depășesc limitele maxime speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală română.

Pedeapsa de 11 ani și 10 luni închisoare, a fost stabilită de autoritățile judiciare italiene prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, iar pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului la 9 ani și 20 de zile închisoare, a fost stabilită prin aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit căruia pedeapsa rezultantă se stabilește prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, fiind evident că revizuientului i-a fost aplicată o pedeapsă mai mică.

În consecință, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator nu se subsumează cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., și prin urmare. constatând că nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 martie 2016.