ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 11.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 593 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 591 alin. (1) din C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale a judecătorului delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Ploiești, privind soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei a persoanei condamnate A..

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni.

A constatat existența unui conflict negativ de competență între judecătorul de delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Ploiești și judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

A constatat că prin încheierea din data de 17.10.2022 pronunțată de către judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Moreni, în dosarul penal nr. x/2022, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei, formulată de către condamnatul A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea judecătorului delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Pentru a dispune astfel, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni a reținut că prin cererea înregistrată la data de 22.09.2022 sub nr. x/2022, prin declinare de competență, condamnatul A. a solicitat să se dispună întreruperea executării pedepsei în executarea căreia se află încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, pentru considerente medicale.

La data de 22.09.2022, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Moreni a solicitat Administrației Penitenciarului Mărgineni să înainteze copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului, precum și înscrisurile medicale care să ateste afecțiunile de care acesta suferă.

Totodată, s-a solicitat condamnatului să înainteze o declarație din care să rezulte dacă a formulat prezenta cerere, dacă o menține și dacă este de acord cu efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă afecțiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, sau dacă pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, ori dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.

La data de 05.10.2022, a fost depusă la dosar adresa nr. x din 04.10.2022 prin care Penitenciarul Mărgineni a înaintat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 281/2019 din data de 18.01.2020 emis pe numele condamnatului de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, în executarea căruia se află în prezent, copia dosarului medical, precum și declarația olografă a condamnatului A., prin care acesta precizează că își însușește cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Constatând că titularul cererii se află în executarea unei pedepse de 1826 zile închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 238 din data de 12.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 6249/2/2019, de recunoaștere a sentinței 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, în baza căreia s-a emis de către Curtea de Apel București, la data de 18 ianuarie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 281/2019, precum și faptul că la momentul formulării cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei închisorii, pe considerente medicale, respectiv la data de 02.08.2022, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, având în vedere și dispozițiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare", dar și pe cele ale art. 591 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. în conformitate cu care "Judecătorul delegat cu executarea verifică competența instanței și dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenței de soluționare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale", s-a constatat că instanța sesizată nu are competența materială în soluționarea cauzei, împrejurare față de care s-a dispus declinarea competenței în favoarea instanței competente.

În ceea ce privește soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei a persoanei condamnate A., judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Ploiești a constatat că prin sentința penală nr. 238/F/12.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția Penală, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2020, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, Republica Portugheză, rămasă definitivă la data de 20.11.2018, în ceea ce privește persoana condamnată A., deținut la acel moment în Penitenciarul Funchal - Republica Portugheză.

Față de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute și executate în România, hotărârile străine sunt supuse acelorași reguli privitoare, printre altele, la existența cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.

În ceea ce privește competența materială a instanței de judecată, s-a observat faptul că în sarcina persoanei condamnate A. s-a reținut săvârșirea a 8 infracțiuni de furt calificat, două infracțiuni de furt și o infracțiune de furt rămasă în forma tentativei, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 203 nr. 1, art. 204 nr. 1 alin. B și h, art. 22 și art. 23 rap. la art. 203 nr. 1, precum și art. 73 din C. pen. portughez.

Faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. - cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât în perioada februarie 2017- ianuarie 2018, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin mai multe acte materiale, unele comise pe timp de noapte, în locuri publice, respectiv stații ale mijloacelor de transport, restaurant sau magazin, a sustras din poșetele părților vătămate bani și telefoane mobile.

Prin urmare, față de normele generale care reglementează competența curții de apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 din C. proc. pen., precum și față de infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost condamnat inculpatul A., s-a constatat că instanța competentă material și după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria, iar nu curtea de apel.

De altfel, în ceea ce privește instanța de executare, se observă faptul că, în raport cu dispozițiile art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată".

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., "instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare."

De asemenea, prezintă relevanță și Decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situațiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunțate de autorități străine și recunoscute în România, instanța competentă este cea corespunzătoare instanței de executare care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, cu respectarea condiției ca în circumscripția acesteia să se afle și locul de executare.

Astfel, în cauză, s-a constatat că persoana condamnată se afla, la data formulării cererii (03.08.2022), încarcerată în Penitenciarul Mărgineni, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Moreni, în a cărei circumscripție teritorială se află locul de detenție.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni este competent a soluționa cauza, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Se reține că, prin sentința penală nr. 238/F/12.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția Penală, definitivă prin neapelare la data de 18.01.2020, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 9/18.8SHLSB din 19.10.2018 a Judecătoriei Centrale Criminale din Lisabona, Republica Portugheză, rămasă definitivă la data de 20.11.2018, în ceea ce privește persoana condamnată A., deținut la acel moment în Penitenciarul Funchal - Republica Portugalia în sarcina persoanei condamnate A. s-a reținut săvârșirea a 8 infracțiuni de furt calificat, două infracțiuni de furt și o infracțiune de furt rămasă în forma tentativei, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 203 nr. 1, art. 204 nr. 1 alin. B și h, art. 22 și art. 23 rap. la art. 203 nr. 1, precum și art. 73 din C. pen. portughez.

Faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. - cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se reține faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute și executate în România, hotărârile străine sunt supuse acelorași reguli privitoare, printre altele, la existența cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.

Raportat la normele generale care reglementează competența Curții de Apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 din C. proc. pen., precum și față de infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost condamnat petentul A., se constată că instanța competentă material și după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria, iar nu curtea de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată", iar potrivit dispozițiilor art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., "instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare."

Totodată, se impune a fi avută în vedere și decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr. 34/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situațiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunțate de autorități străine și recunoscute în România, instanța competentă este cea corespunzătoare instanței de executare care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, în circumscripția căreia se află locul de detenție.

Astfel, în cauză, după cum în mod corect a constatat și curtea de apel, persoana condamnată se afla, la data formulării cererii (03.08.2022), încarcerată în Penitenciarul Mărgineni, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze cererea de întrerupere a executării pedepsei este Judecătoria Moreni, în a cărei circumscripție teritorială se află locul de detenție.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea în favoarea judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Moreni, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.