ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

23.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 5 septembrie 2022 pronunțată de judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Judecătoriei Moreni a dispus, în baza art. art. 593 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 591 alin. (1) C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei privind pe condamnatul A., favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a dispune această soluție judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Judecătoriei Moreni a reținut că petentul condamnat A. se află în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 30 C. civ. din 29.09.2014 a Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.12.2014 și în baza căreia s-a emis de către Curtea de Apel Ploiești la data de 14.01.2015 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014. S-a evidențiat că la momentul formulării cererii având ca obiect întreruperea executării pedepsei închisorii, pe considerente medicale, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni.

Prin urmare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2022 pronunțată de judecătorul delegat cu executarea pedepsei din cadrul Curții de Apel Ploiești s-a dispus, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., rap la art. 593 alin. (1) și art. 591 alin. (1) din C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Moreni.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a fost constatat ivit conflictul negativ de competență.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut, în esență, că prin Sentința penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. x/2014, s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 267/7 iulie 2011 pronunțată de secția a-VI-a a Audienței Provinciale din Zaragoza în dosarul de procedură ordinară nr. x/2011 din Regatul Spaniei, rămasă definitivă prin decizia penală din 17 mai 2012 urmare respingerii recursului cu nr. x/2011 declarat împotriva sentinței penale sus-menționate având ca obiect pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, aplicată condamnatului A.

De asemenea, s-a arătat că prezintă relevanță și Decizia în soluționarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situațiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunțate de autorități străine și recunoscute în România, instanța competentă este cea corespunzătoare instanței de executare celei care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, cu respectarea condiției ca în circumscripția acesteia să se afle și locul de executare.

Astfel, s-a menționat că, față de normele generale care reglementează competența Curții de Apel, după cum sunt prevăzute în cuprinsul art. 38 C. proc. pen., precum și față de infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost condamnat inculpatul A., se constată că instanța competentă material și după calitatea persoanei să judece cererea privind întreruperea pedepsei este judecătoria și nu Curtea de Apel.

Prin urmare, față de actele dosarului, Curtea de Apel Ploiești a constatat că la data de 18.07.2022, data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei pe caz medical (art. 592 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni în vederea executării pedepsei rezultante de 20 de ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. x/2014, prin care s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 267/7 iulie 2011 pronunțată de secția a-VI-a a Audienței Provinciale din Zaragoza în dosarul de procedură ordinară nr. x/2011 din Regatul Spaniei, rămasă definitivă prin decizia penală din 17 mai 2012 urmare respingerii recursului cu nr. x declarat împotriva sentinței penale sus-menționate având ca obiect pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare (a se vedea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 185/707/42/2014 din data de 14 ianuarie 2015).

Totodată, s-a precizat că, în ceea ce privește instanța de executare, în raport de dispozițiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată".

Așa cum s-a menționat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 05 noiembrie 2010, care își găsește în continuare aplicarea, competența exclusivă a curții de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

În consecință, judecătorul delegat cu executarea pedepselor a declinat competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17.11.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 23.11.2022.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Moreni, cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Moreni, pentru următoarele considerente:

La data de 18.07.2022, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, din motive medicale, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 592 și 593 C. proc. pen.

Cererea condamnatului a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, la data de 04.08.2022, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Jud. Moreni.

Conform art. 592 alin. (1) din C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 589, la cererea persoanelor arătate la alin. (3) al aceluiași articol, iar în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), și la cererea administrației penitenciarului.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 593 alin. (1) C. proc. pen., prevăd expres că instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Față de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se constată faptul că executarea unei hotărâri penale străine, recunoscute potrivit normelor în vigoare, are loc conform legii române, iar după ce au fost recunoscute și executate în România, hotărârile străine sunt supuse acelorași reguli privitoare, printre altele, la existența cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.

În stabilirea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei relevantă este Decizia în soluționarea recursului în interesul legii nr. 34/2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05 noiembrie 2010, potrivit căreia pentru situațiile în care se formulează cereri ce privesc executarea pedepselor stabilite prin hotărâri pronunțate de autorități străine și recunoscute în România, instanța competentă este cea corespunzătoare instanței de executare celei care potrivit legii române ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, cu respectarea condiției ca în circumscripția acesteia să se afle și locul de executare.

În consecință, din această perspectivă, Înalta Curte arată, astfel cu s-a reliefat și de Curtea de Apel, că instanța de executare este determinată în raport de instanța competentă să judece, în primă instanță, infracțiunile corespondente în C. pen. român cu cele pentru care s-a pronunțat condamnarea petentului prin hotărârea judecătorească străină și care a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 30 C. civ. din data de 29.09.2014, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. x/2014 și care, în speță este judecătoria.

Totodată, luând în considerare și faptul că, la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei aparține instanței în raza teritorială a căreia se află locul de deținere, egală în grad cu instanța de executare, respective Judecătoria Moreni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Moreni, instanță căreia i se va trimite dosarul.