ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259/P.I. din 30 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 263 alin. (2) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., i s-au aplicat inculpatului A. pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, de la inculpatul A., a sumei de 3.000 în RON, din valoarea autovehiculului marca x, an fabricație 2007, cu nr. de înmatriculare x și serie șasiu x, proprietatea sa.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) și (5) C. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A. a 1 bucată telefon mobil marca x, IMEI x și IMEI x; 1 bucată cartelă sim marca x, seria x și 1 bucată cartelă sim marca x, seria x ridicate de la acesta de organele de cercetare penală și i s-a pus în vedere obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 06 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 279 C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de avocat ales pentru inculpații B., C., C. privind înlăturarea omisiune vădită din dispozitivul sentinței penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiș dată în același dosar.

S-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, în sensul adăugării la fiecare din pct. I - III a următoarelor alineate:

I. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) și (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul B. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, model x, dual sim, Serial Number x, IMEI x și IMEI x, fără cartelă SIM ridicat de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 și îi pune în vedere obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei."

II. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) și (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul C. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, dual sim, Serial Number x, IMEI x și IMEI x, fără cartelă SIM ridicat de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 și îi pune în vedere obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei."

III. alin. (15) cu următorul cuprins:

"În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., art. 162 alin. (1) și (5) C. pen., dispune restituirea către inculpatul C. a 1 (una) bucată telefon mobil marca x, model x, dual sim, Serial Number x, IMEI x și IMEI x ridicate de la acesta de organele de cercetare penală potrivit procesului-verbal din 15.11.2021 și îi pune în vedere obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a cauzei."

Au fost menținute neschimbate, în rest, dispozițiile sentinței penale.

Prin decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpații C., B., D. și A. împotriva sentinței penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata E. împotriva sentinței penale nr. 259/PI din 30 mai 2022 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/2022, care a fost desființată în parte și, în rejudecare:

(...)

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., B., D. și A. la plata sumei de 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Totodată, s-a dispus plata sumei de 3759 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a acordat asistența juridică și reprezentarea inculpaților C., B. și C., precum și plata sumei de 1300 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu care a acordat asistența juridică inculpaților E., D. și A..

Curtea de apel a reținut că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de migranți prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 12.11.2021, conducând autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, a îndeplinit rolul de antemergător pentru inculpata E., în sensul verificării traseului Banloc - Deta de echipaje de poliție, pentru ca inculpata E. să transporte, fără a fi depistată, un număr de 8 migranți.

În fața primei instanțe, inculpatul, alături de ceilalți doi inculpați, au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței (declarațiile de la dosar fond).

Față de probele administrate în cursul urmăririi penale și poziția inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, fiind judecați în primă instanță potrivit procedurii abreviate a recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 375 C. proc. pen., Curtea a reținut ca dovedite acuzațiile aduse acestora.

S-a reținut că cei trei inculpați au învederat primei instanțe că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviințată de instanță în condițiile prevăzute de art. 374-375 C. proc. pen.

În sarcina inculpatului A., prin raportare la condamnarea de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu-Marmației, rămasă definitivă prin d.p. nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, a fost reținută starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen., în privința sa fiind incidente prevederile art. 43 alin. (5) C. pen.

În consecință, inculpatul A. a beneficiat, în prezenta cauză, de o cauză reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor, în sarcina sa fiind reținută și o cauză de agravare a răspunderii penale (art. 41 alin. (1) C. pen.), sancțiunea fiind necesar a fi stabilită între 2 an și 7 ani închisoare.

Curtea a constatat că inculpatului A. i-a fost aplicată o pedeapsă echivalentă cu minimul prevăzut de legiuitor pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. În lipsa altor împrejurări care să conducă la atenuarea răspunderii penale, această pedeapsă nu poate fi coborâtă sub cuantumul stabilit de prima instanță. Or, în prezenta cauză, s-a apreciat că nu există niciun element care să poată fi apreciat ca și circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.

S-a reținut că inculpatul are 38 de ani și este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, anterior organele judiciare dispunând condamnarea sa la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Deși termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei se împlinise abia la data de 04.05.2020, după doar aproximativ un an și jumătate inculpatul a săvârșit, din nou, o infracțiune, ceea ce, reține instanța de apel, confirmă că pentru acesta comiterea unor fapte prevăzute de legea penală nu reprezintă o întâmplare. Instanța a mai reținut și că inculpatul a adoptat un comportament procesual corect, iar în comunitatea în care trăiește, potrivit caracterizărilor depuse la dosar, este cunoscut ca o persoană integrată. Însă toate aceste împrejurări au fost valorificate de către prima instanță, conducând la reducerea limitelor de pedeapsă și determinând Tribunalul Timiș să-i aplice o pedeapsă minimă, dar, în același timp, aceleași împrejurări nu pot fi interpretate ca reprezentând circumstanțe atenuante, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 75 C. pen.

Conform art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. pot constitui circumstanțe atenuante doar împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului. Or, în prezenta cauză, s-a apreciat că împrejurările legate de fapta comisă nu doar că nu diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, ci chiar o agravează, infracțiunea fiind comisă de o persoană care nu se află la prima abatere de acest gen, care, împreună cu alți inculpați, au stabilit un plan menit să le asigure succesul în obținerea unor foloase patrimoniale ilicite, profitând de naivitatea și vulnerabilitatea migranților aflați ilegal pe teritoriul României.

În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului A., referitoare la înlăturarea stării de recidivă ca urmare a dezincriminării infracțiunii de contrabandă pentru care acesta a fost condamnat anterior, instanța de apel a considerat că aceasta este eronată.

Prin sentința penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Prin hotărârea de condamnare s-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 01.10.2015, a deținut, în pereții compartimentului de marfă a unei autoutilitare marca x cu nr. de înmatriculare x, care erau dublați, 1300 pachete de țigări de contrabandă. În total inculpatul a deținut 26.000 fire țigarete.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 176/2022 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022, s-a statuat "că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.". Această decizie este o decizie simplă, care, odată publicată în Monitorul Oficial, a scos din fondul activ legislativ prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 651/2018 din 25 octombrie 2018, efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare sunt similare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, în condițiile art. 4 din C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Legea nr. 86/2006, în toate formele și variantele sale, reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Totodată infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă, care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului (când obiectul material al infracțiunii privește bunuri accizabile), dacă proveniența acestor bunuri este din contrabandă.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă, când are ca obiect material bunuri accizabile, este diferit de cel al infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete, doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri. Infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă), reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea și deținerea acestora în țară în mod fraudulos.

Prin urmare, instanța are obligația de a verifica în condițiile 3 din Legea 187/2012, dacă în cauză este aplicabil art. 4 C. pen. sub aspectul dezincriminării faptei, respectiv are obligația de a verifica dacă fapta inculpatului A., pentru care a fost condamnat anterior, este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar și sub o altă denumire.

Or legiuitorul, în condițiile art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal în vigoare la data faptei imputate inculpatului, sancționează penal deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri; cu pedeapsa închisorii de la un an la 5 ani.

Și în prezent această faptă este incriminată, chiar dacă textul de lege anterior menționat a fost modificat prin O.U.G. nr. 85/2022. De altfel, prin această ordonanță, legiuitorul a înăsprit răspunderea penală pentru această faptă.

Luând în considerare infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 42/2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, instanța de apel, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din Legea 187/2012, ce stipulează că dispozițiile art. 4 C. pen. (ce reglementează dezincriminarea faptei) nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, a constatat că faptele inculpatului sunt incriminate de legiuitor și potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal - în vigoare la data săvârșirii infracțiunii ce sancționează penal deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete.

Altfel spus, chiar dacă infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 a fost declarată neconstituțională, ieșind din fondul activ legislativ o perioadă scurtă de timp, totuși faptele inculpatului și-au păstrat conotația infracțională chiar și în această perioadă de vid legislativ, fiind incriminate prin norma anterior menționată din Codul fiscal.

Ca atare, fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat anterior nu este dezincriminată.

Prin urmare, apelul inculpatului A., care a solicitat reducerea pedepsei, atât ca urmare a dezincriminării infracțiunii pentru care a fost condamnat anterior, cât și ca urmare a reținerii, în favoarea sa, a unor circumstanțe atenuante, nu poate fi admis.

Pe de altă parte, nici apelul procurorului, care a solicitat, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., majorarea pedepsei, nu a fost admis, prin raportare la contribuția avută de acesta la desfășurarea activității infracționale. Inculpatul a îndeplinit doar rolul de antemergător, pentru o distanță scurtă, astfel că pedeapsa stabilită de către prima instanță apare ca fiind echitabilă, motiv pentru care nu va fi modificată.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (la 01 noiembrie 2022) și inculpaților A. (la 07 noiembrie 2022), B. (la 01 noiembrie 2022, prin afișarea înștiințării), C. (la 01 noiembrie 2022, prin afișarea înștiințării), D. (la 04 noiembrie 2022) și E. (la 04 noiembrie 2022).

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 07 decembrie 2022, a declarat recurs în casație inculpatul A. (prin avocat F., care a atașat împuternicirea avocațială x din 02.12.2022, dosar nr. x/2022), invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de migranți este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă, împrejurare care a condus la imposibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în condițiile art. 91 C. pen.

În acest sens, a învederat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen., sub aspectul dezincriminării faptei pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind contrabanda asimilată cu țigări (1300 pachete) săvârșită de inculpat și pentru care acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 42 din 12 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, definitivă prin decizia penală nr. 707 din 04 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 91 C. pen. Astfel, cele două instanțe au reținut univoc că, deși prin decizia Curții Constituționale nr. 176/2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05 mai 2022, s-a statuat că "dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sunt neconstituționale", eliminând din fondul activ legislativ aceste prevederi, coroborat cu decizia Curții Constituționale nr. 651 din 25 octombrie 2018, prin care se consacră că efectele unei decizii ale instanței de contencios constituțional prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare sunt similare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare în condițiile art. 4 C. pen., conținutul acestei infracțiuni se regăsește, chiar sub o altă denumire, în dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În opinia recurentului, fapta incriminată de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal nu are în vedere și situația țigaretelor introduse în țară ca urmare a săvârșirii infracțiunii de contrabandă, ci exclusiv situația țigaretelor produse fără forme legale în afara unui antrepozit fiscal din România (depozite clandestine de produse accizabile) sau cele scoase fără forme legale dintr-un asemenea antrepozit. Prin urmare, această infracțiune distinctă continuă să se aplice și ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale în același domeniu ca și cel anterior deciziei, neputându-se considera că prin soluția instanței de contencios constituțional trebuie aplicată infracțiunea prevăzută de Codul fiscal tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, dacă sunt atinse pragurile de cantități de bunuri prevăzute de lege (în acest sens, decizia nr. 455 din 11 august 2022 a Curții de Apel Oradea).

Recurentul a apreciat că pentru toate situațiile juridice existente până la 17 iunie 2022 (dată când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 85/2022), în care a fost reținută ca stare de fapt și încadrare juridică infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se impunea a se dispune o soluție de achitare, iar în cazul său intervenția dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen. Urmarea firească a acestei constatări era înlăturarea stării de recidivă ca urmare a dezincriminării infracțiunii de contrabandă asimilată pentru care recurentul a fost anterior condamnat.

În consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de apel.

Totodată, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., raportat la împrejurările cauzei și la motivele invocate în susținerea recursului în casație, a solicitat suspendarea executării deciziei penale atacate până la soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 09 decembrie 2022 și inculpaților B. (la 08 decembrie 2022, prin afișarea înștiințării), C. (la 08 decembrie 2022, prin afișarea înștiințării), C. (la 08 decembrie 2022, prin afișarea înștiințării), D. (la 15 decembrie 2022, la domiciliul procesual ales) și E. (la 15 decembrie 2022, la domiciliul procesual ales).

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 04 ianuarie 2023.

Prin încheierea din 07 februarie 2023, Înalta Curte În baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea formulată de recurentul inculpat A. de suspendare a executării hotărârii atacate și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

A fixat termen de judecată în ședință publică la data de 07 martie 2023, pentru când a fost citat recurentul inculpat A., la locul de detenție și a fost încunoștințat apărătorul ales al recurentului inculpat, avocat F., cu privire la termenul acordat în cauză.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat F., care a atașat împuternicirea avocațială x din 02.12.2022, dosar nr. x/2022), persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de către Curtea de Apel Timișoara.

Cererea de recurs în casație întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de migranți este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă, în raport de o condamnare pentru o infracțiune dezincriminată, conform susținerilor apărării.

În dezbateri, apărarea a susținut că infracțiunea de contrabandă asimilată a fost dezincriminată, astfel încât nu s-ar putea reține starea de recidivă în raport cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în anul 2017.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii. Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Criticile formulate de inculpatul A. vizează nelegalitatea pedepsei principale stabilite în sarcina sa, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de migranți este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât s-a reținut greșit starea de recidivă, în raport de o condamnare pentru o infracțiune dezincriminată.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Ulterior, prin sentința penală nr. 259/P.I. din data de 30 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1019/A din 27 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală (atacată în cauză cu recurs în casație), a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani închisoare - pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 263 alin. (2) C. pen., art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au aplicat inculpatului A. pedepsele complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) C. pen., pentru o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

Conform celor ce preced, criticile recurentului au în vedere încălcarea limitelor pedepsei prevăzute de lege ca urmare a reținerii greșite, susține apărarea, a stării de recidivă post executorie, în raport de dezincriminarea faptei care a fost reținută ca prin termen al pluralității. Deoarece efectele pluralității de infracțiuni se produc asupra pedepsei stabilite, iar în cazul de față, conform art. 41 alin. (5) C. pen., ca urmare a recidivei post executorii, sunt agravate limitele sancțiuni (limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate), o eventuală lipsă a pluralității de infracțiuni permite analiza sancțiunii conform cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege)

Conform art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen. la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală (...). Apărarea susține că a fost dezincriminată infracțiunea din art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care a reprezentat primul termen al recidivei postexecutorii.

Apărarea este nefondată, făcându-se confuzie între abrogarea unui text de lege care prevede o incriminare și dezincriminarea unei infracțiuni. În cazul declarării ca neconstituțional a unui text de lege care cuprinde o incriminare, la fel ca în cazul ieșirii din vigoare a legilor penale, printr-o lege nouă care abrogă expres sau nu mai prevede ca infracțiune fapta incriminată prin acea dispoziție, se pune problema naturii soluției: de dezincriminare a faptei sau doar de abrogare a textului de lege.

Abrogarea unui text de lege nu echivalează cu dezincriminarea faptei, deoarece, în cazul abrogării, norma este preluată într-o altă lege sau, dimpotrivă, incriminarea există și într-o altă lege. Instanța de fond și cea de apel au evaluat corect efectele deciziei CCR constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 42 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de apel, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a constatat că faptele inculpatului sunt incriminate de legiuitor și potrivit art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal - în vigoare la data săvârșirii infracțiunii ce sancționează penal deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete. Altfel, chiar dacă infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost declarată neconstituțională, ieșind din fondul activ legislativ o perioadă scurtă de timp, s-a apreciat că faptele inculpatului și-au păstrat conotația infracțională chiar și în această perioadă de vid legislativ, fiind incriminate prin norma anterior menționată din Codul fiscal. Ca atare, instanța de apel a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat anterior nu este dezincriminată.

În plus, ulterior pronunțării deciziei din apel prin sentința penală nr. 720 din 15 decembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul dispozițiilor art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 4 C. pen., s-a respins cererea formulată de A., privind intervenirea unei legi penale noi, împotriva sentinței penale nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/A/04.05.2017 a Curții de apel Cluj în dosar penal nr. x/2016.

Judecătoria Sighetu Marmației a avut în vedere la soluționarea contestației Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și a reținut că, din coroborarea celor două decizii, în măsura în care realizarea uneia dintre acțiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 vizează cel puțin 10.000 țigarete, sunt incidente dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, apreciind, așadar, că nu a intervenit dezincriminarea activității desfășurate în concret de către A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal.

Așadar, criticile recurentului inculpat A. privind aplicarea unui regim sancționator eronat în prezentul dosar în care a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 263 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen., sunt nefondate.

Înalta Curte constată că, față de modificările legislative, instanța de apel a reținut în mod corect starea de recidivă postexecutorie în raport de infracțiunea de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 42/12.01.2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 707/04.05.2017 a Curții de Apel Cluj, având în vedere că nu a intervenit dezincriminarea activității desfășurate de A., conduita acestuia regăsindu-se în continuare în sfera ilicitului penal, fiind prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) și 2 lit. b) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal. În același sens a fost și soluția pronunțată cu privire la cererea formulată de condamnat în temeiul art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 4 C. pen. (sentința penală nr. 720 din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Sighetu Marmației).

Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic de migranți se circumscrie limitelor legale, în condițiile în care s-a făcut și aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că nu este incident cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din data de 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, parțial, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, potrivit . 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1019/A din data de 27 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, parțial, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2023.