ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă din 09.08.2013, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. (faptă din 09.08.2013), 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 09-08-2013).

S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință în concurs de infracțiuni în raport cu:

A) Infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel: 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

B) Infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual.

Astfel, au fost descontopite pedepsele rezultante conform Sentințelor penale nr. 2445/18.12.2013 și nr. 106/14.04.2015, anterior menționate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni următoarele perioade: perioada executată 25.10.2013 - 18.12.2013 (conform Sentinței penale nr. 400/08.11.2016, pronunțate de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Vaslui nr. 96/DC/05.04.2017); perioada executată 10.03.2017 - 29.03.2017 inclusiv (durata arestării preventive conform MEA nr. 11/13.12.2016 emis de Judecătoria Bârlad); perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare.

Prin Decizia penală nr. 81/10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2018 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul A..

Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 15.02.2023, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul penal nr. x/2018

Prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 432 C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul penal nr. x/2018, pe care a desființat-o.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 420 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penale.

Astfel, au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc; 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2013; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. și cea de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, aplicate prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a încetat procesului penal pornit față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

Astfel, au fost contopite pedepsele anterior descontopite, cu excepție celor pentru care s-a constatat prescripția răspunderii penale, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (26 luni), respectiv 8 luni și 20 de zile închisoare, în final, rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni și 20 de zile.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată, după cum urmează: de la 25.10.2013 la 18.12.2013, de la 10.03.2017 la 29.03.2017 și de la 29.03.2017 la 21.08.2018.

Curtea de Apel Brașov a reținut că inculpatul, în data de 09.08.2013, în intervalul orar 10:00 - 11:30, a sustras autoturismul marca x, cu seria de identificare x, an de fabricație 2001, de culoare gri metalizat, neînmatriculat, ce era expus spre vânzare la parcul auto "B." din municipiul Târgu Secuiesc și a montat numerele de înmatriculare x de pe autoturismul marca x, aflat în același parc, după care a condus autoturismul deplasându-se în direcția Brețcu, județul Covasna, deși avea permisul de conducere suspendat, fapte ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

De la data pronunțării deciziei contestate, hotărârea a devenit definitivă, având ca efect principal intrarea sa sub autoritatea de lucru judecat, prin aceasta înțelegând că activitatea procesuală a judecării cauzei penale s-a încheiat și că exprimă adevărul asupra faptelor și împrejurărilor deduse judecății, atât în privința celor hotărâte asupra soluționării cauzei penale, cât și în privința argumentelor de fapt și de drept cuprinse în considerentele hotărârii judecătorești. Așadar, soluția definitivă a unei instanțe judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, iar procesul soluționat definitiv nu mai poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Brumărescu contra României, 1999, par. 61; cauza Roșca contra Moldovei, 2005, par. 24) decât atunci când motive imperioase și substanțiale impun acest lucru (Mașiniexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, nr. 22687/03, par. 32, 1 decembrie 2005, cauza Brumărescu împotriva României, cauza Lungu ș.a. împotriva României).

S-a reținut că în cauză, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 3 ani alternativ cu amenda, și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale sunt de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, și încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., respectiv la data de 09.08.2013.

Curtea a constatat că, în cauză, nu a intervenit întreruperea termenului prescripției ca urmare a pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022 ale Curții Constituționale a României.

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a statuat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională. Curtea Constituțională a subliniat în cuprinsul Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 că, făcând trimitere, în cuprinsul Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. În consecință, instanța de contencios constituțional a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Jurisprudența Curții Constituționale a României a calificat instituția prescripției răspunderii penale ca aparținând dreptului penal material, iar nu dreptului procesual penal. Astfel, prin Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012, Curtea Constituțională a României a statuat că prescripția aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal și că, așa fiind, prescripția este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Prin aceeași decizie, s-a reținut că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură și acțiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022 a fost modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., fiind stabilit are ca efect întreruptiv al termenului prescripției răspunderii penale oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Potrivit modificării aduse prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și aplicării acestui text de lege în lumina Deciziilor nr. 358/2022 a Curții Constituționale și nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în perioada cuprinsă între 25.06.2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) și data de 30.05.2022 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Ordonanței de Urgență nr. 71/2002) nu au existat în fondul activ al legislației României cazuri de întrerupere a termenului general de prescripție a răspunderii penale și pe cale de consecință art. 155 alin. (1) trebuie aplicat ca lege penală mai favorabilă în speță, în forma în vigoare în intervalul în care nu au existat cazuri de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale.

Pe de altă parte, termenul de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost suspendat, potrivit art. 41 din Decretul emis de Președintele României nr. 195 din data de 16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, pe toată durata stării de urgență instituite, alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile. Ulterior, prin Decretul nr. 240 din data de 14.04.2020 emis de Președintele României s-a prelungit starea de urgență instituită pe teritoriul României, dispoziția menționată anterior regăsindu-se și în acest act normativ la art. 62. Astfel, Curtea de Apel a considerat că la termenul de 5 ani instituit de dreptul comun în materie se adaugă perioada de 2 luni în care termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat pe durata stării de urgență, din 16.03.2020 până la data de 15.05.2020.

Întrucât faptele au fost săvârșite la data de 09.08.2013, s-a constatat că termenele de prescripție s-au împlinit la 08.10.2018, dată de la care acțiunea penală nu mai putea fi exercitată, fiind anterioară soluționării definitive a cauzei.

De asemenea, s-a constatat că prin decizia contestată, nr. 81/10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul penal nr. x/2018, nu a fost analizată și dezbătută cauza de încetare a procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A..

Decizia a fost comunicată la 29 martie 2023, inculpatului A., la domiciliul procesual ales, la C.,.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 27 aprilie 2023, inculpatul A., prin avocat ales D., conform împuternicirii avocațiale seria x nr. x, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare invocat, condamnatul a arătat că pedeapsa de 2 ani și 8 luni aplicată de Judecători Bârlad, executată în regim de detenție a fost transformată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în pedeapsa de 3 ani 4 luni și 20 de zile.

Rejudecând apelul, în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția Penală, trebuia să constate că pedeapsa rezultantă stabilită de Judecători Bârlad prin Sentința nr. 400/2016 nu mai trebuia descontopită de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentința penală nr. 65 din 11.08.2020, deoarece nu urmau să se aplice pedepse pentru faptele din rechizitoriul cu care era investită instanța de fond. Chiar în ipoteza recontopirii pedepselor anterior descontopite de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentința nr. 65 din 11.08.2020, în opinia apărării, instanța de apel trebuia să aplice legea mai favorabilă conform Hotărârii prealabile nr. 29/2015 publicată în M. Of. nr. 29/15.01.2016, astfel încât, pedeapsa executată de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru care a fost liberat condiționat să nu fie transformată în pedeapsa de 3 ani 4 luni și 20 de zile. De asemenea, chiar în ipoteza anulării liberării condiționate dispuse prin Sentința penală nr. 1104 din 13.08.2018 de Judecătoria Vaslui, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., instanța apel putea acorda liberarea condiționată în temeiul art. 105 alin. (2) C. pen., deoarece potrivit art. 61 C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, este considerată efectuată.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 7 iunie 2023, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

La dosar, nu au fost depuse concluzii scrise, iar la data de 31 iulie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Prin încheierea din 05 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea recurentului-inculpat A. și încunoștințarea apărătorului ales al inculpatului.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, în speță, avocatul ales al inculpatului, cerere care este, de asemenea, promovată în termen legal. S-a constatat că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită, acesta a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 2 ani și 8 luni aplicată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, executată în regim de detenție a fost transformată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în pedeapsa de 3 ani 4 luni și 20 de zile și, rejudecând apelul, în Dosarul nr. x/2022, instanța de apel, trebuia să constate că pedeapsa rezultantă stabilită de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, nu mai trebuia descontopită de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentința penală nr. 65/11.08.2020, deoarece nu urma să aplice pedepse pentru faptele din rechizitoriul cu care era investită instanța de fond.

În consecință, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii. Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiat recursul formulat de către inculpatul A. urmând a-l admite și a trimite cauza spre rejudecare pentru a se aplica pedepse în limitele prevăzute de lege pentru acesta.

Astfel, prin motivele de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât acestuia i s-au aplicat pedepse nelegale.

Prin Sentința penală nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., faptă din 09.08.2013, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. (faptă din 09.08.2013), 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din 09-08-2013).

S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentință în concurs de infracțiuni în raport cu:

- infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani, în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel: 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. -infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual.

Astfel, au fost descontopite pedepsele rezultante conform Sentințelor penale nr. 2445 din 18.12.2013 și nr. 106 din 14.04.2015, anterior menționate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

Prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81din 10.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul penal nr. x/2018, pe care a desființat-o și s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penale.

Au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc; 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2013; și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen. și cea de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. actual, aplicate prin Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a încetat procesului penal pornit față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (2) C. pen.

Au fost contopite pedepsele anterior descontopite, cu excepție celor pentru care s-a constatat prescripția răspunderii penale, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (26 luni), respectiv 8 luni și 20 de zile închisoare, în final, rezultând pedeapsa de 3 ani 4 luni și 20 de zile.

Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, având în vedere că faptele prescrise pentru care a fost trimis în judecată au fost concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445 din 18.12.2013 a Judecătoriei Focșani, respectiv: 8 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

din C. proc. pen., 3 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 320

1

din C. proc. pen., 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g), i) din C. pen. cu aplicarea art. 320

1

din C. proc. pen. (în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penat anterior, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare supravegheată în temeiul art. 86

1

C. pen. anterior și cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, respectiv: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic. art. 5 C. pen. și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin Sentința nr. 106 din 14.04.2015, Judecătoria Bârlad a anulat suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, în baza art. 86

5

C. pen. anterior, a descontopit pedeapsa în componentele sale și în final a contopit pedepsele din Sentința penală nr. 2445 din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani, în Dosarul nr. x/2013, cu pedeapsa Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, stabilind în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare supravegheată în temeiul art. 86

5

alin. (2) C. pen. anterior).

Prin Sentința penală nr. 400 din 08.11.2016 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2016, s-a dispus, în temeiul art. 583 din C. proc. pen., raportat la art. 86

4

alin. (2) C. pen. anterior, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare la care fusese condamnat prin Sentința penală nr. 106 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în Dosarul nr. x/2014, dispunându-se executarea în regim de detenție a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare. Pedeapsa de 2 ani și 8 luni a fost executată în regim de detenție în perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018, recurentul fiind liberat condiționat la data de 21.08.2018, cu rest neexecutat de 282 zile, prin Sentința penală nr. 1104 din 13.08.2018 a Judecătoriei Vaslui.

Astfel, instanța de apel, în mod greșit, prin Decizia penală nr. 229/Ap din 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a contopit pedepsele executate pentru care a fost liberat condiționat prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018 a Judecătoriei Vastul, anterior descontopite de Judecătoria Târgu-Secuiesc prin Sentința nr. 65 din 11.08.2020.

În acest context, Înalta Curte reține că nelegalitatea constatată privind pedeapsa rezultantă a inculpatului A. nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece completul inițial investit în apel este necesar să analizeze modalitatea tehnico juridică aplicabilă plecând de la situația premisă că în mod greșit în pedeapsa rezultantă au fost incluse sancțiuni executate sau pentru care s-a dispus liberarea condiționată și încetarea procesului penal.

În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită în calea extraordinară a recursului în casație. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, se constată că soluția se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală consacrat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speță, privarea de un al doilea grad de jurisdicție ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. În același sens este și jurisprudența CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicție, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenție.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident și la dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancționator incident pentru inculpatul A..

În acest context, având în vedere limitele casării și dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanța căreia i se va trimite cauza nu va realiza o judecată efectivă a cauzei, ci în limitele anterior menționate.

Pentru considerentele expuse, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din data de 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022. Va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 229/Ap din data de 22 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2023.

GGC - NN