ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, în temeiul art. 159 alin. (3) C. pen. și art. 231 alin. (2) C. pen., a fost respinsă cererea inculpatului A. de încetare a procesului penal.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele cu închisoarea în regim de detenție după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013);

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013):

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen. (faptă din 09.08.2013).

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință în concurs de infracțiuni în raport cu:

A) Infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare, astfel:

- 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen..,

- 3 (trei) luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen..,

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e),g), i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

B) Infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare, astfel:

- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republic. cu aplic. art. 5 C. pen.

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. actual

Au fost descontopite pedepsele rezultante conform sentințelor penale nr. 2445/18.12.2013 și nr. 106/14.04.2015, anterior menționate, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele repuse în individualitatea lor, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni următoarele perioade: - perioada executată 25.10.2013 - 18.12.2013 (conform Sentinței penale nr. 400/08.11.2016, pronunțate de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Vaslui nr. 96/DC/05.04.2017); - perioada executată 10.03.2017 - 29.03.2017 inclusiv (durata arestării preventive conform MEA nr. 11/13.12.2016 emis de Judecătoria Bârlad); - perioada executată 29.03.2017 - 21.08.2018.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 2 ani, începând cu data executării sau a considerării ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data executării sau a considerării ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 C. proc. pen.., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă B., ca rămasă fără obiect.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 09.08.2013, în intervalul orar 10:00 - 11:30, a sustras autoturismul marca x, cu seria de identificare x, an de fabricație 2001, de culoare gri metalizat, neînmatriculat, ce era expus spre vânzare la parcul auto "C." din municipiul Târgu Secuiesc și a montat numerele de înmatriculare x de pe autoturismul marca x, aflat în același parc, după care a condus autoturismul deplasându-se în direcția Brețcu, județul Covasna deși avea permisul de conducere suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de: furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1), (2) Noul C. pen. cu aplic. art. 5 Noul C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 81/Ap din 10 februarie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu Secuiesc pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, pe care a menținut-o.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 81/Ap/10.02.2021, la data de 27.05.2021, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat ales D., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., în raport de data comunicării către inculpat a deciziei atacate (29.04.2021).

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A., prin apărător, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în speță, inculpatul a fost condamnat în baza noului C. pen. deși faptele au fost săvârșite sub imperiul vechiul C. pen. care este și lege mai favorabilă.

Astfel, având în vedere faptele concurente săvârșite și pedepsele ce i-au fost aplicate, inculpatul, prin apărător, a menționat că faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/2013 au fost săvârșite la data de 21.10.2013, iar faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 au fost săvârșite la data de 02.03.2013, că Judecătoria Bârlad a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei la care fusese condamnat prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015, dispunându-se executarea în regim de detenție a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare.

S-a mai arătat că pedeapsa de 2 ani și 8 luni a fost executată în regim de detenție în perioada executată 29.03.201721.08.2018, fiind liberat condiționat cu rest neexecutat de 282 zile și prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018 a Judecătoriei Vaslui s-a dispus liberarea condiționată cu rest neexecutat de 282 zile.

De asemenea, apărarea a arătat că prin sentința pronunțată în cauză, nr. 65/11.08.2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru că la data de 08.08.2013 a sustras o cheie antifurt și cipul aferent de la partea civilă E., iar la data de 09.08.2013 a sustras de la partea civilă B. un autoturism pe care a și montat numerele de înmatriculare aparținând altui autoturism pe care la condus având permisul de conducere suspendat.

Așadar, s-a susținut de către inculpat, prin apărător, că toate actele materiale care fac obiectul condamnărilor succesive aplicate inculpatului au fost săvârșite în anul 2013, respectiv la data de 02.03.2013, 08.08.2013, 09.08.2013 și respectiv 21.10.2013.

În opinia apărării inculpatului, legea mai favorabilă este C. pen. din 1969 deoarece inculpatul a fost condamnat anterior în baza prevederilor vechiul C. pen. și a dispozițiilor art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că în temeiul vechiul C. pen. se pot aplica pedepse similare, respectiv prin reținerea de împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) și art. 74 alin. (2) C. pen. 1969 și cu efectele circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969.

Astfel, s-a susținut prin recursul în casație formulat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. anterior, având în vedere achitarea integrală a pretențiilor civile cea ce justifica a fi reținute dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior care reglementează posibilitatea reținerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanțe atenuante judiciare, "așa încât apare ca întemeiat motivul de apel al inculpatului vizând greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată. Individualizarea judiciară a pedepselor presupune aplicarea cumulată a criteriilor prevăzute în art. 72 alin. (1) C. pen. anterior referitoare la dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală."

Prin urmare, apărarea inculpatului a menționat că ținând cont de criteriile de individualizare evidențiate prin cererea de recurs în casație formulată, solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să constate că pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 este pedeapsa cea mai mare ce trebuia aplicată și contopită cu toate celelalte pedepse și putea atrage un spor facultativ, spre deosebire de Noul C. pen. care impune acordarea unui spor de 24 de luni (2 ani).

Totodată, s-a precizat că "un ultim argument vizează anularea liberării condiționate dispusă prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, cu rest rămas de executat de 282 zile de închisoare, în temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., în condițiile în care reținând dispozițiile C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată poate fi de 2 ani și 8 luni, astfel încât instanța de apel putea acorda liberarea condiționată în temeiul art. 105 alin. (2) C. pen.. Ar mai fi de adăugat că potrivit art. 61 C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 106/14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. x/2014 este considerată efectuată."

În consecință, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți și procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. La dosarul cauzei nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 05.07.2021, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 21.09.2021, dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casație de față.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 02.11.2021, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate efectuată de instanța de recurs nu este însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte subliniază că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Așadar, din interpretarea acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În cauză, se constată că toate criticile recurentului inculpat A. invocate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează greșita determinare și aplicare a legii penale mai favorabile aplicabile în speță de către instanțele de fond și a apel, aspecte care însă excedează controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Referitor la aplicarea acestui caz de casare, jurisprudența Înaltei Curți relevă faptul că, modalitatea de stabilire a legii penale mai favorabile, fără vreo consecință în ceea ce privește legalitatea pedepselor aplicate în cauză, nu poate face obiectul cenzurii pe calea recursului în casație, întrucât nu se circumscrie în cazul prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., (Deciziile ÎCCJ nr. 55/RC din 10.02.2015, nr. 23/RC din 19.01.2017, nr. 230/RC din 11.06.2019, nr. 188/RC din 22.05.2019, nr. 140/RC din 18.04.2019).

În concret, în cauză, prin recursul în casație formulat criticile apărării recurentului vizează împrejurarea că inculpatul A. a fost condamnat în baza noului C. pen., deși faptele au fost săvârșite sub imperiul vechiul C. pen., în opinia sa, este și lege penală mai favorabilă. În acest sens, s-a susținut că toate actele materiale care fac obiectul condamnărilor succesive aplicate inculpatului au fost săvârșite în anul 2013 (respectiv la data de 02.03.2013, 08.08.2013, 09.08.2013 și respectiv 21.10.2013), astfel că, în opinia apărării, legea mai favorabilă în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat este C. pen. din 1969. Totodată, s-a susținut că legea mai favorabilă este C. pen. anterior având în vedere achitarea integrală a pretențiilor civile cea ce justifică a fi reținute dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care reglementează posibilitatea reținerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanțe atenuante judiciare. De asemenea, se reține că recurentul inculpat a formulat critici și cu privire la soluția de anulare a liberării condiționate dispusă prin Sentința penală nr. 1104/13.08.2018, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2018, tot cu referire la împrejurarea vizând reținerea legii penale mai favorabile în cauză.

În incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă.

Critica recurentului privind modalitatea în care instanțele de fond și apel au analizat și aplicat legea penală mai favorabilă nu se încadrează în cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care, așa cum s-a arătat, vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare.

Astfel, susținerile recurentului inculpat invocate prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac în sensul că în speță legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. anterior, în raport cu data săvârșirii faptelor, cu referire la sporul facultativ aplicabil în urma contopirii pedepselor sau la posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante judiciare în baza legii de la data săvârșirii faptelor, nu pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

În consecință, critica recurentului A., vizând reanalizarea aplicării art. 5 C. pen., excedează cazului de casare invocat, prin intermediul căruia se permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate de instanțele inferioare prin raportare la pedepsele stabilite de textele legale, în recurs în casație nefiind posibilă verificarea modului în care a fost individualizată pedeapsa respectivă, sub acest aspect, alegerea legii penale mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.

Evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță, recurentul inculpat A. a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. d) Noul C. pen.

Potrivit art. 229 alin. (1) C. pen.:

"(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări: [...] d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; [...] se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani."

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) Noul C. pen.

Art. 334 alin. (1) C. pen. prevede că:

"Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă."

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) Noul C. pen.

Potrivit art. 335 alin. (2) C. pen., infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, reținută în cauză, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Întrucât instanța de fond a constatat că inculpatul A. a comis faptele în concurs de infracțiuni în raport cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013 a Judecătoriei Focșani și Sentința penală nr. 106/14.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, după descontopirea pedepselor rezultante reținute în cauză, urmare a aplicării dispozițiilor privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni, în temeiul art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele repuse în individualitatea lor, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare (dispusă prin Sentința penală nr. 2445/18.12.2013 a Judecătoriei Focșani), la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (24 luni), în final, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În acest context, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar și pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege.

Concluzionând, se constată că susținerile invocate de recurentul inculpat A. în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci, în realitate, ceea ce se critică este cuantumul pedepselor aplicate și pedeapsa rezultantă, nereținerea circumstanțelor atenuante ori faptul că a fost dispusă anularea liberării condiționate ca urmare a unei greșite determinări, în opinia apărării, a legii penale mai favorabile, însă aceste aspecte nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/Ap din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Totodată, va obliga recurentul inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 81/Ap din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC-GR