ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 351 din 12 martie 2025 a Judecătoriei Târgu Mureș, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4500 RON amendă penală, care a fost suspendată pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani și 6 luni, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata unei termen de 1 an și a drepturilor accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare și 4.500 RON amendă penală, stabilită prin sentința penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curții de Apel Cluj și executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 4.500 RON amendă penală, s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă principală de 4 ani și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat și amenda penală în cuantum de 4.500 RON.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata unei termen de 1 an, care s-a considerat că este executată în integralitate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii.

S-a constatat ca fiind achitată pedeapsa amenzii penale, conform chitanței seria x nr. x/27.04.2016 a Trezoreriei Cluj, în valoare de 2.700 RON și a chitanței seria x 216 nr. x din data de 02.07.2018 a Trezoreriei Cluj, în valoare de 1.800 RON.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa stabilită, durata arestului preventiv și a arestului la domiciliu, din intervalul 06.05.2014-04.12.2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 532/A din 21 august 2025 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 351/12 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2024 și, în consecință, a fost desființată în parte hotărârea atacată și, în rejudecare:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9.000 RON amendă reprezentând 300 zile-amendă (cuantumul unei zile-amendă fiind de 30 RON) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 41 alin. (1) și aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Au fost înlăturate din hotărârea apelată dispozițiile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2050/29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, precum și de executare a pedepsei aplicate prin hotărârea indicată; aplicarea prevederilor art. 45 alin. (5) C. pen.; deducerea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu executate în cauza finalizată cu sentința penală nr. 2050/29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale apelate, vizând obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la 29 august 2025 (dată e-mail - dosar nr. x/2024 al C.A. Târgu Mureș).

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a arătat că, în fapt, s-a reținut că a condus în România, la 26 august 2020, având "pierdută valabilitatea permisului de conducere obținut pe teritoriul Regatului Spaniei, pentru epuizarea numărului de puncte". De asemenea, instanța de apel a reținut că, deși inculpatului nu i-a fost notificată personal decizia pierderii valabilității permisului de conducere, i-a fost comunicată la domiciliul din Spania și a fost publicată în Buletinul Oficial al regiunii. S-a mai reținut că, întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă pe teritoriul României, este aplicabilă legea română, care nu condiționează existența infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. de comunicarea personală a deciziei prin care s-a dispus pierderea valabilității permisului de conducere.

Contrar celor reținute de instanța de apel, recurentul a considerat că notificarea pierderii valabilității permisului trebuia făcută după regulile din legislația spaniolă, fiind un permis emis de aceste autorități. După cum reiese din răspunsul autorității spaniole (Comisariatul provincial de trafic din Bizkaia, din 18.06.2025), pentru ca o persoană care conduce cu permisul suspendat să fie sancționată penal în Spania este necesar ca notificarea suspendării să fie realizată personal, nu prin citație sau publicitate.

În speță, autoritățile spaniole au confirmat că inculpatul nu a fost notificat personal, ci doar prin citație/publicare în jurnal oficial și, pentru acest motiv, în Spania, fapta acestuia nu ar fi constituit infracțiune, ci contravenție. De altfel, acest aspect probatoriu s-a reținut cu titlu definitiv de instanța de apel în analiza tipicității faptei.

Recurentul a considerat că, din punct de vedere al analizei în drept, instanța a reținut greșit că a fost notificat corect cu privire la pierderea valabilității permisului, respectiv că aceasta s-ar face conform legislației române, care nu ar prevede o astfel de condiție. Atâta timp cât un act administrativ este emis de o autoritate străină, condițiile legate de acesta (valabilitate, pierderea sa, comunicările legate de acesta etc.), trebuie verificate prin prisma legislației statului emitent. Or, conform legislației spaniole, pentru a putea fi reținută infracțiunea de conducere cu permisul suspendat/anulat, din punct de vedere al notificării pierderii valabilității permisului, este necesar să fie efectuată o notificare personală. Nefiind îndeplinită această condiție, lipsește situația premisă, ca pierderea valabilității permisului să fi fost comunicată legal inculpatului.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 septembrie 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererea de recurs în casație apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazurlui de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..).

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 532/A din data de 21 august 2025 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (dosarul nr. x/2024), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privința cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Conform susținerilor recurentului inculpat, în esență, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât notificarea pierderii valabilității permisului trebuia făcută după regulile din legislația spaniolă, fiind un permis emis de aceste autorități, și, potrivit legislației spaniole, este necesară o notificare personală pentru a putea fi reținută în Spania infracțiunea de conducere cu permisul suspendat/anulat. Or, în speță, această notificare nu s-a realizat personal, ci prin citație/publicare în jurnal oficial. Nefiind îndeplinită această condiție, lipsește situația premisă, ca pierderea valabilității permisului să îi fi fost comunicată legal.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin motivele formulate, recurentul invocă incidența erorii de fapt prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen., în sensul că nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv nu cunoștea că permisul de conducere eliberat de către autoritățile din Spania era anulat, ca urmare a pierderii valabilității cauzate de epuizarea limitei de puncte, deoarece nu i s-a comunicat personal notificarea.

O astfel de critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare invocat de recurent. Cunoscută ca și eroare asupra tipicității, eroarea asupra elementelor constitutive se poate referi la unul sau mai multe dintre elementele tipicității și conduce la înlăturarea vinovăției.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care fapta săvârșită, astfel cum a fost reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea cazului de casare, precum incidența erorii prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen.

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/A din data de 21 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/A din data de 21 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025.