ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen.

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

S-a constatat că fapta dedusă judecății se află în concurs de infracțiuni cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă la data de 2 noiembrie 2017 și în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a anulat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2061 din data de 5 iulie 2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, privind executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 (definitivă la data de 2 noiembrie 2017).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 8 luni închisoare și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015 și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni și 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind 1 an și 20 zile de închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 20 de zile închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 1 an 8 luni și 20 de zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 8 luni și 20 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 3 noiembrie 2017 la data de 11 iulie 2018, când a fost liberat condiționat.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 11 iulie 2018 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 8 februarie 2019, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2017 emis la data de 29 noiembrie 2018 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.. În baza aceluiași text de lege, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A..

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen. privind procedura simplificată și i-a prezentat consecințele urmării acestei proceduri. Fiind audiat, inculpatul a declarat că solicită aplicarea art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și dorește ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse. De asemenea, a declarat că dorește să presteze muncă neremunerată în folosul comunității dacă se va impune.

Astfel, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, organele de poliție din cadrul D.G.P.M.B., secția 5 Poliție au oprit pentru control auto marca x nr. x, ce era condus pe str. x de către inculpatul A.. În urma controlului efectuat s-a constatat că inculpatul A. a condus autovehiculul pe drumurile publice, fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. În urma verificărilor efectuate, organele de poliție au întocmit procesul-verbal de constatare, care a fost semnat și de către inculpat, fără a formula obiecțiuni cu privire la cele consemnate în acesta.

Fiind audiat, în calitate de suspect, respectiv inculpat, A. a recunoscut faptul că, în ziua de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, a condus auto marca x nr. x, pe str. x, fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Inculpatul a declarat că, la data depistării, autoturismul în cauză era proprietatea sa.

Martorul B. a confirmat situația de fapt reținută de către organele de poliție în procesul-verbal de constatare.

Din procesele-verbale întocmite de către organele de poliție, a rezultat că, la data depistării, 9 martie 2017, inculpatul A. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Instanța a reținut această situație de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare, procesele-verbale de verificare, declarație suspect și inculpat, declarație martor .

S-a reținut că, potrivit fișei de evidență auto, CNP-ul inculpatului A. nu are corespondent în Evidența Auto.

Având în vedere că probele menționate anterior se coroborează cu declarația de recunoaștere a faptei comise, dată de inculpat în fața instanței de judecată, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. de a conduce la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, autovehiculul marca x nr. x, pe str. x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută în 335 alin. (1) din C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere. Sub acest aspect, instanța a constatat, pe de o parte, că inculpatul nu poseda la data săvârșirii faptei permis de conducere, astfel cum rezultă din procesul-verbal de verificare întocmit de organele de poliție, precum și din declarația inculpatului, iar, pe de altă parte, la data de 9 martie 2017, în jurul orei 1153, inculpatul a condus autovehiculul marca x nr. x, pe str. x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementul material rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a constatat că fapta sesizată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 15 din C. pen., în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Din analiza fișei de cazier a inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a mai săvârșit infracțiuni după ce a săvârșit fapta dedusă judecății.

În vederea stabilirii pedepsei aplicabile inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în timpul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul este o persoană tânără, este căsătorit, a absolvit 5 clase, are un loc de muncă, așa cum reiese din caracterizările depuse la dosarul cauzei și a urmat, între timp, cursurile școlii de conducători de autovehicule. Totodată, instanța a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei încă de la debutul cercetărilor.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere se sancționează cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare.

Astfel, constatând că la termenul din data de 15 mai 2019 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea altor probe în afara înscrisurilor în circumstanțiere, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin urmare, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., instanța s-a raportat la stabilirea cuantumului sancțiunii aplicată inculpatului la limitele de pedeapsă diminuate, respectiv 8 luni închisoare - 3 ani și 4 luni închisoare.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul special, în cuantum de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere este proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului și cu datele ce caracterizează persoana acestuia.

Constatând că fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 9 martie 2017, în termenul de încercare al pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, fiind îndeplinite condițiile stării de pluralitate intermediară, prev. de art. 44 din C. pen., în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 377 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, invocată din oficiu de instanță, a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen.

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

S-a constatat că fapta dedusă judecății se află în concurs de infracțiuni cu fapta pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017 și în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a anulat liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 2061 din data de 5 iulie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, privind executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, ca urmare a aplicării pedepsei închisorii.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 8 luni închisoare și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015 și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni și 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 20 zile de închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 20 de zile închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat, în final, pedeapsa de 1 an 8 luni și 20 de zile închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 8 luni și 20 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada executată de la data de 3 noiembrie 2017 la data de 11 iulie 2018 când a fost liberat condiționat.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 11 iulie 2018 la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 449 din data de 27 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2018, au declarat apel de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și inculpatul A..

Prin motivele de apel, Ministerul Public a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 din C. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, condamnându-l pe inculpatul A. la o pedeapsă prea mică pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 din C. pen.. Totodată, s-a criticat și faptul că instanța de fond, în mod greșit, a dispus deducerea din pedeapsa complementară aplicată a perioadei din data de 11 iulie 2018 la zi.

Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat următoarele:

În urma propriului examen efectuat asupra cauzei, Curtea de Apel București a constatat că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, care s-a conturat în urma coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și a fost judecat conform procedurii recunoașterii învinuirii. Deopotrivă, instanța de apel a constatat că, în mod corect, a fost încadrată juridic fapta săvârșită de inculpat.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea de Apel București a apreciat că instanța de fond în mod judicios a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 10 luni, în condițiile în care infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, nu s-a produs nici un accident de circulație, inculpatul avea abilități de a conduce, fiind absolvent al școlii de șoferi, iar la ora la care a condus nu era un trafic intens.

În ceea ce privește circumstanțele personale, chiar dacă inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, instanța de apel a reținut că acestea sunt destul de vechi la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât a apreciat că reîncarcerarea inculpatului pentru o perioadă relativ scurtă, având în vedere deducerea ce i se va aplica din pedeapsă, este suficientă pentru reeducarea acestuia, scopul punitiv fiind atins.

Referitor la rezolvarea antecedenței penale a inculpatului, Curtea de Apel București a constatat că, în cauză, prima instanță a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepse componente, pe care le-a repus în individualitatea lor (pedeapsa de 8 luni închisoare și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015), deși practica și doctrina sunt constante în a aprecia această pedeapsă ca o pedeapsă indivizibilă, ea nefiind rezultatul unei contopiri juridice, ci a unui cumul aritmetic.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, în cauză, nu se pot aplica prin analogie dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen., care se referă la pedeapsa aplicată în caz de recidivă, având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 501 din 9 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, cât și fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, comisă la data de 9 martie 2017, sunt săvârșite în stare de pluralitate de infracțiuni față de fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

Drept urmare, instanța de apel a apreciat că se impune menținerea pedepsei indivizibile de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, având în vedere, în primul rând că prin aceasta s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, iar o nouă revocare nu se mai impune cât timp nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen.

În al doilea rând, având în vedere că regimul sancționator al pluralității de infracțiuni este același cu cel al concursului de infracțiuni (contopirea juridică), în baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de apel a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa indivizibilă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni cu închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni și 10 de zile (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 10 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 7 luni și 10 zile de închisoare, în regim de detenție.

Curtea de Apel București nu a dat curs solicitării inculpatului de a se dispune ca pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere, având în vedere că prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei sectorului 1 București, (definitivă la data de 2 noiembrie 2017) s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2014, executarea în regim de detenție fiind astfel obligatorie (decizia nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite), cu atât mai mult cu cât în antecedența penală a inculpatului s-a mai adăugat o pedeapsă. În plus, Curtea de Apel București, considerând pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare indivizibilă, a constatat că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. b) din C. pen., conform căreia nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă inculpatul a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, instanța de apel a constatat că prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă pe care a început să o execute la 3 martie 2019, dată la care a expirat termenul de supraveghere de 198 zile a liberării condiționate dispuse prin Sentința penală nr. 2061 din 5 iulie 2018 a Judecătoriei sectorului 5 București, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar nu la data de 11 iulie 2018, dată la care a fost liberat condiționat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 45 alin. (4) din C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa complementară aplicată prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, partea executată, de la data de 3 martie 2019 la zi.

În raport de considerentele menționate anterior, prin decizia penală nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 449 din 27 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost desființată, în parte, sentința apelată cu privire la inculpatul A. și, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa intermediară rezultantă de 1 an și 20 zile de închisoare și cea finală rezultantă de 1 an, 8 luni și 20 zile închisoare aplicate prin sentința penală apelată în pedepsele componente de 10 luni închisoare aplicată în cauză și de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală cu nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile prin care, în baza art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

Au fost înlăturate din sentința penală apelată dispozițiile prin care s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa indivizibilă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 02 noiembrie 2017, rezultând o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 4 luni, la care s-a adăugat un spor de 3 luni și 10 de zile (ce reprezintă 1/3 din pedeapsa de 10 luni), pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 7 luni și 10 zile de închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 an 7 luni și 10 de zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară partea deja executată de la data de 3 martie 2019 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții din Sentința penală nr. 449 din 27 iunie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Împotriva deciziei penale nr. 653/A din data de 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a apreciat că instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă nelegală, ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 39 din C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) din C. pen., care reglementează regimul sancționator al pluralității intermediare.

Prin motivele formulate, s-a arătat că prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, definitivă la 18 mai 2015, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, executarea acesteia fiind suspendată condiționat, conform dispozițiilor art. 81 - 82 din C. pen. din 1969, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 8 luni. De asemenea, prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă la 2 noiembrie 2017, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 luni închisoare, fiind revocată suspendarea condiționată anterior dispusă și stabilindu-se, prin aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate. Executarea pedepsei a început la data de 3 noiembrie 2017, iar la data de 11 iulie 2018 inculpatul a fost liberat condiționat, restul de pedeapsă rămas de executat fiind de 198 de zile.

S-a arătat că infracțiunea în raport de care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare a fost comisă la data de 9 martie 2017, așadar după condamnarea acestuia prin Sentința penală nr. 285/28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București și înainte de condamnarea pentru fapta ce a făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2017 (în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1). Această faptă a fost comisă și, totodată, descoperită înainte de împlinirea termenului de încercare de 2 ani și 8 luni, motiv pentru care s-a considerat că, în raport de această din urmă condamnare, sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care au în cauză un regim derogatoriu de la regimul aplicabil pluralității intermediare.

Deși instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă la 2 noiembrie 2017, are un caracter indivizibil, întrucât nu este rezultatul unei contopiri juridice, ci al unui cumul aritmetic, în cauză acest caracter nu subzistă întrucât ambele infracțiuni - cea pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și cea pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București - sunt concurente și, totodată, au fost comise în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni.

În aceste condiții, s-a apreciat că neaplicarea acestor dispoziții derogatorii duce la stabilirea unei pedepse rezultante nelegale, întrucât, sub aspectul mecanismului de stabilire a pedepsei, nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 C din C. pen. în raport de infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze și condamnarea dispusă prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă la 18 mai 2015.

Astfel, stabilirea pedepsei rezultante prin neaplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 face ca pedeapsa rezultantă stabilită de către instanța de apel (1 an, 7 luni și 10 zile) să fie nelegală, fiind astfel incident cazul de recurs în casație prev. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Raportat la nelegalitatea pedepsei aplicate, s-a considerat că, pentru a se pronunța o pedeapsă ale cărei limite să fie legale, se impunea să se aprecieze în concret pluralitatea de infracțiuni incidentă, printr-o analiză individuală a raportului dintre fapta dedusă judecății și fiecare dintre faptele pentru care se pronunțase deja o soluție de condamnare.

În cauză, infracțiunea comisă de inculpat la data de 9 martie 2017 este în stare de concurs cu cea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București și, totodată, a fost comisă în timpul termenului de încercare a suspendării condiționate dispuse prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Deși în raport de această condamnare se constată existența pluralității intermediare, totuși, având în vedere că s-a dispus suspendarea condiționată raportat la dispozițiile din C. pen. din 1969, Ministerul Public a apreciat că revocarea acesteia, precum și modul de stabilire a pedepsei urmează regulile impuse de legislația penală anterioară, fără a se putea aplica dispozițiile art. 44 alin. (2) din C. pen.

În aceste condiții, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București nu are un caracter indivizibil, din moment ce în raport de fapta ce face obiectul prezentei cauze se impunea, de asemenea, revocarea suspendării condiționate.

Mai mult, s-a susținut că deși în motivarea deciziei atacate s-a reținut și faptul că nu se pot aplica prin analogie dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen., întrucât s-a dispus condamnarea la o pedeapsă mai mică de 1 an, respectiv 8 luni, totuși acest raționament este contrar dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, incidente în cauză, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969. În acest sens, s-a făcut trimitere la Deciziile nr. 13/2015 și nr. 12/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

S-a apreciat că instanța de fond, sub aspectul pedepsei principale intermediare și a celei rezultante, a aplicat o pedeapsă legală. În acest sens, s-a arătat că, după ce în mod corect a constatat că fapta ce face obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 și, totodată, că este în stare de pluralitate intermediară în raport de fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015, a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017, iar în baza art. 38 alin. (1) din C. pen., 40 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 44 din C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în cauză, de 10 luni închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni și 20 de zile (ce reprezintă 1/3 din totalul celeilalte pedepse), pedeapsa rezultantă intermediară fiind 1 an și 20 zile de închisoare, iar în final, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a dispus executarea, pe lângă aceasta, în întregime, a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, rezultând astfel pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni și 20 de zile închisoare.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a Deciziei penale nr. 635 din 8 iulie 2020 și, în rejudecare, să fie înlăturate dispozițiile instanței de apel privind modificarea pedepsei principale rezultante aplicate prin Sentința penală nr. 449 din 27 iunie 2019, instanța de fond stabilind, prin mecanismul expus anterior, în mod legal, pedeapsa principală rezultantă, respectiv 1 an, 8 luni și 20 de zile închisoare.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 24 noiembrie 2020, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație.

Instanța a reținut că recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel. Scopul acestei căi extraordinare de atac constă în respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele prev. de art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., respectiv cerințe legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții ce o exercită, precum și condiții de formă și fond.

S-a constatat că decizia atacată face parte din categoria celor ce pot fi supuse recursului în casație, fiind îndeplinită cerința prev. de art. 434 din C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că cererea de recurs în casație este formulată în termenul legal, în scris, în cuprinsul ei fiind menționate numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea ce se atacă, semnătura persoanei care exercită recursul în casație, fiind îndeplinite exigențele art. 435, art. 436 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte a observat că, în cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apreciind că instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă nelegală, ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 39 C. pen. cu referire la art. 44 alin. (1) C. pen., care reglementează regimul sancționator al pluralității intermediare.

Recursul în casație nu presupune, așadar, o reindividualizare a sancțiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport cu un criteriu legal.

Întrucât criticile invocate nu presupun chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei și a modalității de executare, ci vizează strict un calcul matematic prin raportate la dispozițiile incidente care reglementează regimul sancționator al pluralității intermediare, s-a apreciat că problema de drept vizată prin demersul judiciar inițiat de Ministerul Public se circumscrie dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ceea ce face ca cererea de recurs în casație să fie admisibilă.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de casare este incident și în ipoteza unei nelegalități privind mecanismul de aplicare a tratamentului sancționator. Astfel, conform jurisprudenței instanței supreme, "din perspectiva cazului de casare analizat, problematica conformității unei pedepse cu limitele prevăzute de lege nu trebuie limitată la aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale. Aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea cerințelor normative proprii ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente plasează regimul sancționator și, implicit, pedeapsa aplicată în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței de casație. (...) incidența cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în speță are, în principal, efecte în planul greșitei revocări a suspendării sub supraveghere și determinării eronate a pedepsei executabile. În secundar, dar indisociabil de problematica legalității regimului sancționator, greșita revocare a suspendării sub supraveghere are urmări juridice și asupra tipului de pluralitate infracțională incidentă în speță și, implicit, a tratamentului sancționator adecvat." (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 370/RC/2017).

În cauză, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară, fapta fiind săvârșită la data de 09 martie 2017.

Anterior săvârșirii acestei infracțiuni, prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, în temeiul art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. În temeiul art. 81 din C. pen. din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 din C. pen. din 1969.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 501 din 29 iunie 2017 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 2 noiembrie 2017, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015, care s-a adăugat pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., "(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a C. pen.. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969."

Dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969 reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni. Conform alin. (1) al art. 83 din C. pen. din 1969, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune."

Conform prevederilor art. 38 din C. pen. actual, "(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni."

Potrivit dispozițiilor art. 44 din C. pen., "(1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. (2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni."

Deopotrivă, instanța are în vedere și cele statuate prin Deciziile nr. 13/2015 și nr. 12/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, prin Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din C. pen., nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior.

Prin Decizia nr. 12/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din C. pen. din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o Hotărâre pronunțată după 1 februarie 2014, se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, fiind cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Înalta Curte constată că fapta din prezenta cauză, pentru care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 10 luni închisoare (în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), a fost săvârșită la data de 9 martie 2017, în cursul termenului de încercare de 2 ani și 8 luni al suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 18 mai 2015.

Infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză se află în stare de pluralitate intermediară în raport cu infracțiunea pentru care a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare prin Sentința penală nr. 285 din 28 aprilie