ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul-condamnat A..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 09.06.2023 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul-condamnat A., deținut la Penitenciarul Rahova, prin care acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. privind infracțiunea continuată în raport de Sentința penală nr. 122/2020 a Curții de Apel București.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap. la Decizia nr. 11/2021 a ÎCCJ rap la art. 37 C. pen., cererea fiind recalificată de către Judecătoria Sectorului 5 București ca fiind cerere de modificare pedepse, conf. art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv, aplicarea dispozițiilor art. 35 C. pen. în raport de Sentința penală nr. 122/2020 pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de fond.

La solicitarea instanței a fost depus la dosar în copie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 173/2020 emis de Curtea de Apel București, în baza Sentinței penale nr. 122/F/2020 pronunțată de Curtea de Apel și fișele privind mutările și situația juridică a petentului, extrase din baza de date pusă la dispoziție de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Prin Sentința penală nr. 1575/04.07.2023, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) cu referire la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 5 București și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere și că, în speță, instanța de executare este Curtea de Apel București, care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În fața Curții de Apel, apărătorul petentului condamnat a precizat, la solicitarea instanței, că prin cererea formulată, solicită să fie reținută o singură infracțiune în formă continuată, în condițiile în care instanța de fond a reținut în cazul petentului infracțiuni concurente.

Analizând cererea formulată, Curtea a reținut că petentul-condamnat A. se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 173/2020, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în baza Sentinței penale nr. 122/F/01.07.2020, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin hotărârea respectivă, petentul a fost condamnat după cum urmează: în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima B.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima C.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victimele D. și E.).În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima F.).În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima G.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie; în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 182 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane (în raport cu victima H.). În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani și 10 luni închisoare, în total 10 ani și 10 luni închisoare.

Curtea a reținut că, potrivit art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

În acest sens, s-a constatat că, în mod evident, în cauză nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate impuse de acest text legal, lipsind chiar situația premisă avută în vedere, care implică în mod necesar existența a cel puțin două hotărâri de condamnare pronunțate împotriva unei persoane pentru comiterea unor acte materiale care ar putea intra în conținutul aceleiași infracțiuni (continuate sau complexe).

Or, în cauză, Curtea a reținut că pedepsele au fost aplicate printr-o singură hotărâre de condamnare, reținându-se în sarcina petentului săvârșirea mai multor infracțiuni de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane în concurs real.

În atare condiții, eventuala modificare a acestor pedepse, pe calea procedurii prevăzute la art. 585 C. proc. pen., prin reevaluarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii unei singure infracțiuni continuate, ar fi de natură să încalce și autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, astfel că cererea de față este inadmisibilă și din această perspectivă.

În fine, instanța de fond a menționat și faptul că, deși a confirmat, la solicitarea instanței, că înțelege să solicite modificarea pedepselor în procedura prev. de art. 585 C. proc. pen., apărătorul petentului a invocat și dispoz. art. 6 C. pen., susținând că ulterior condamnării a intervenit o modificare legislativă, respectiv punerea în acord a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. cu cele ale Deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017. Trecând peste faptul că acest argument excedează obiectului cauzei, astfel cum a fost precizat de petent, Curtea a constatat că el ar fi oricum inoperant chiar și în cazul procedurii prevăzute la art. 595 C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, situația invocată nu se înscrie în niciunul dintre cazurile enumerate la art. 6 alin. (1) - (4) C. pen., iar, pe de altă parte, dispoziția constatată neconstituțională prin Decizia nr. 368/2017 (respectiv sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv") și-a încetat efectele, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituția României, după împlinirea unui termen de 45 de zile de la data publicării deciziei menționate în Monitorul Oficial (17.07.2017), prin urmare nu mai era în vigoare la momentul soluționării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 septembrie 2023, având fixat prim termen de judecată la 31 octombrie 2023.

Concluziile apărătorului din oficiu și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția contestatorului din ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în temeiul art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen. "pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a)concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni."

Înalta Curte reține că procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen. are un caracter special și derogatoriu având în vedere că, în anumite condiții, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parțială, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat și nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce privește sancționarea pluralității infracționale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: - modificarea în baza art. 585 C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existența pluralității infracționale (este necesar, așadar, ca situația juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracțională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracțiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situațiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea pedepsei și nefiind îndeplinite condițiile anterior menționate, întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situația juridică a persoanei condamnate rezultă din Sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, se constată că pedepsele la care a fost condamnat contestatorul, au fost aplicate printr-o singură hotărâre de condamnare, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea mai multor infracțiuni de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane în concurs real.

În atare condiții, Înalta Curte constată că solicitarea condamnatului A. să-i fie reținută o singură infracțiune în formă continuată, în condițiile în care instanța de fond a reținut în sarcina sa infracțiuni concurente nu poate face obiectul procedurii prevăzute de art. 585 C. proc. pen., această împrejurare putând fi analizată doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.

Prin Decizia nr. 11/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune continuată, instanța învestită cu judecarea unor acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni va proceda la recalcularea pedepsei ținând seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunțată anterior și va dispune anularea formelor de executare emise ca urmare a condamnării anterioare și emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunțată sau, după caz, va constata executată pedeapsa."

Astfel, prin demersul inițiat, contestatorul urmărește o modificare a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, în concurs real.

Înalta Curte constată că persoana condamnată nu se află în ipoteza prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se poate vorbi despre existența unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ci despre existența unor infracțiuni în concurs, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare.

Nu poate fi reținută nici incidența deciziei invocate, faptele pentru care a fost condamnat neconstituind acte materiale judecate separat, în dosare distincte, pentru a fi îndeplinite condițiile deciziei mai sus citate, ci în cadrul aceluiași dosar, pedepsele stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina sa fiindu-i aplicate prin aceeași hotărâre, respectiv Sentința penală nr. 122/F/01.07.2020, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 174/A/23.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 585 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 13 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2023.

GGC - NN