ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 octombrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 546/13.02.2025 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2024, printre alții, în baza art. 396 alin. (5), art. 16 alin. (1) lit. c) și art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., privitor la comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) și (10) din C. proc. pen. rap. la art. 193 alin. (2) și (21) lit. c), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe în variantă agravată în public asupra persoanei vătămate B..

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) și (10) din C. proc. pen. rap. la art. 193 alin. (2) și (21) lit. c), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe în variantă agravată în public asupra persoanei vătămate C..

Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe în variantă agravată, pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice/dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat/dreptul de a comunica cu persoana vătămată B./dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuințele acesteia, precum și de alte locuri unde această persoană vătămată își desfășoară activitatea socială sau profesională/dreptul de a comunica cu persoana vătămată C./dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoana vătămată C., de locuințele acesteia, precum și de alte locuri unde această persoană vătămată își desfășoară activitatea socială sau profesională, pe o durată de 2 ani, calculată de la executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1)-(2) și (10) din C. proc. pen. rap. la art. 371 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 (un) an și 1 (o) lună închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice în variantă agravată.

S-a constatat că cele două infracțiuni de loviri sau alte violențe și infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice sunt concurente, iar în baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale, aplicând inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 9 luni închisoare (reprezentând o treime din durata cumulată de 27 luni închisoare a celorlalte două pedepse), stabilind și aplicând astfel o pedeapsă principală intermediară de 2 (doi) ani și 1 (o) lună închisoare.

S-a constatat că cele trei infracțiuni concurente reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii față de sp nr. 168/PI/11.08.2021 a Curții de Apel Timișoara, definitivă la 11.11.2022 (primul termen al recidivei postcondamnatorii).

În temeiul art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (1)-(2) din C. pen., s-a adăugat restul de 541 zile rămas neexecutat din pedeapsa recunoscută în România de 7 ani și 6 luni închisoare la pedeapsa principală intermediară de 2 ani și 1 lună închisoare, stabilind o pedeapsă principală rezultantă finală de 2 (doi) ani, 1 (o) lună și 541 (cinci sute patru zeci și unu) zile închisoare pentru inculpatul A., cu executare în regim de detenție.

Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., pe o durată de 2 ani, calculată după executarea pedepsei închisorii în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen., conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 56/15.05.2024 MAP 47/up/15.05.2024 (măsură preventivă menținută ulterior în etapa camerei preliminare, respectiv a judecății).

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale finale rezultante de 2 ani, 1 lună și 541 zile închisoare aplicată inculpatului A. următoarele: durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 15.05.2024 la zi.

Potrivit art. 397 rap. la art. 19, art. 25 alin. (5) și art. 16 alin. (1) lit. c) și art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. și cu referire la art. 1357 C. civ., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă B..

Conform art. 404 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus informarea persoanelor vătămate B. și C. că pot solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.

Împotriva sentinței penale nr. 546/13.02.2025 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2024 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpații D. și A..

Prin decizia penală nr. 462/A din data de 27.05.2025, Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul A. împotriva s.p. nr. 546/13.02.2025 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

A desființat, în parte, sentința apelată, și, rejudecând:

A înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate B..

A înlăturat dispozițiile privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., stabilite pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe asupra persoanei vătămate B..

În baza art. 233, 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuința acestuia, precum și de alte locuri unde această persoană vătămată își desfășoară activitatea socială sau profesională, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoana vătămată B., de locuința acestuia, precum și de alte locuri unde această persoană vătămată își desfășoară activitatea socială sau profesională, pe durata executării pedepsei principale.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în ceea ce privește pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate C..

S-au menținut dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe în varianta agravată prevăzută de art. 193 alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei vătămate C..

S-au menținut dispozițiile privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., stabilite pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe asupra persoanei vătămate C..

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în ceea ce privește pedeapsa de 1 an și o lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen. a majorat durata pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, de la 1 an și o lună închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 10 luni și 20 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.

A înlăturat dispozițiile privind adăugarea la pedeapsa rezultantă a restului de pedeapsă de 541 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare recunoscută în România prin s.p. nr. 168/PI/11.08.2021 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoanele vătămate B. și C., de locuințele acestora, precum și de alte locuri unde aceste persoane vătămate își desfășoară activitatea socială sau profesională, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa urmând a fi executată în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. i-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 metri de persoanele vătămate B. și C., de locuințele acestora, precum și de alte locuri unde aceste persoane vătămate își desfășoară activitatea socială sau profesională, pe durata executării pedepsei principal.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen. și cu aplicarea art. 1349 și 1382 C. civ. a obligat inculpații D. și A., în solidar, la plata sumei de 600 RON daune materiale către partea civilă B. și a respins în rest pretențiile civile ale părții civile.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 424 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen. a dedus suplimentar din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 13.02.2025 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a constatat încetate de drept măsurile arestului preventiv dispuse față de inculpați, concomitent cu emiterea mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea pe numele acestora.

Împotriva deciziei penale 462/A din data de 27.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, recurentul A. a declarat recurs în casație.

La data de 06.08.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Nu a fost indicat vreun caz de recurs în casație așa cum prevede art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, a menționat, în esență, că nu s-au luat în considerare probele și declarațiilor martorilor, că instanța de apel i-a schimbat încadrarea faptei iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În cazul, în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În cauză, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura inculpatului care a exercitat calea de atac.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în sensul, că nu este indicat cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea iar motivele prezentate privesc situația de fapt și reevaluarea probatoriului administrat.

Astfel, în motivarea cererii a menționat, în esență, că nu s-au luat în considerare probele și declarațiilor martorilor, că instanța de apel i-a schimbat încadrarea faptei iar pedeapsa aplicată este prea mare.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Așa fiind, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu poate fi analizată de Înalta Curte, nefiind indicat vreun caz de recurs în casație, iar, motivele prezentate privesc situația de fapt și reevaluarea probatoriului administrat.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 27 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 27 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2025.